© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (26 martie 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi, a cincea duminică din Postul Mare, Evanghelia ne prezintă învierea lui Lazăr (cf. In 11,1-45). Este ultima dintre minunile lui Isus relatate înainte de Paşte: învierea prietenului său Lazăr. Lazăr este un prieten drag al lui Isus, care este pe moarte; porneşte la drum, dar ajunge la casa sa la patru zile după înmormântare, când este pierdută de acum orice speranţă. Însă prezenţa sa reaprinde un pic de încredere în inima surorilor Marta şi Maria (cf. v. 22.27). Ele, deşi în durere, se agaţă de această lumină, de această mică speranţă. Şi Isus le invită să aibă credinţă şi cere să se deschidă mormântul. Apoi îl roagă pe Tatăl şi îi strigă lui Lazăr: "Vino afară!" (v. 43). Şi acesta revine la viaţă şi iese. Aceasta este minunea, aşa, simplă.

Mesajul este clar: Isus dă viaţa şi atunci când pare că nu mai există speranţă. Se întâmplă, uneori, să ne simţim fără speranţă - tuturor li s-a întâmplat asta -, sau să întâlnim persoane care au încetat să spere, amărâte pentru că au văzut lucruri urâte, inima rănită nu poate spera. Pentru o pierdere dureroasă, o boală, o dezamăgire fierbinte, din cauza unei greşeli sau a unei trădări îndurate, din cauza unei greşeli grave comise... au încetat să spere. Uneori auzim pe cineva care spune: "Nu mai este nimic de făcut!", şi închide uşa la orice speranţă. Sunt momente în care viaţa pare un mormânt închis: totul este întuneric, în jur se văd numai durere şi disperare. Minunea de astăzi ne spune că nu este aşa, sfârşitul nu este acesta, că în aceste momente nu suntem singuri, dimpotrivă chiar în aceste momente el se apropie mai mult ca oricând pentru a ne reda viaţă. Isus plânge: Evanghelia spune că Isus, în faţa mormântului lui Lazăr, a plâns, şi astăzi Isus plânge cu noi, aşa cum a putut să plângă pentru Lazăr: Evanghelia repetă de două ori că s-a înfiorat (cf. v. 33.38) şi subliniază că a izbucnit în plâns (cf. v. 35). Şi în acelaşi timp Isus ne invită să nu încetăm să credem şi să sperăm, să nu ne lăsăm striviţi de sentimentele negative, care îţi iau plânsul. Se apropie de mormintele noastre şi ne spune nouă, ca şi atunci: "Ridicaţi piatra!" (v. 39). În aceste momente noi avem ca o piatră înăuntru şi singurul capabil s-o ridice este Isus, cu al său cuvânt: "Ridicaţi piatra".

Asta spune Isus, şi nouă. Ridicaţi piatra: durerea, greşelile, chiar şi eşecurile, nu le ascundeţi înăuntrul vostru, într-o cameră întunecată şi solitară, închisă. Ridicaţi piatra: scoateţi afară tot ceea ce este înăuntru. "Ah, mi-e ruşine". Aruncaţi în mine astea cu încredere, spune Domnul, eu nu mă scandalizez; aruncaţi în mine asta fără teamă, pentru că eu sunt cu voi, vă iubesc şi doresc ca voi să trăiţi din nou. Şi, ca lui Lazăr, repetă fiecăruia dintre noi: Vino afară! Ridică-te, reia drumul, regăseşte încrederea! De câte ori, în viaţă, ne-am aflat aşa, în această situaţie de a nu avea forţă pentru a ne ridica. Şi Isus: "Mergi, mergi înainte! Eu sunt cu tine". Te iau eu de mână, spune Isus, ca atunci când fiind mic învăţai să faci primii paşi. Dragă frate, dragă soră, dezleagă fâşiile care te leagă (cf. v. 45); vă rog, să nu cedăm în faţa pesimismului care deprimă, să nu cedăm în faţa temerii care izolează, să nu cedăm în faţa descurajării datorită amintirii experienţelor urâte, să nu cedăm în faţa fricii care paralizează. Isus ne spune: "Eu te vreau liber, te vreau viu, nu te abandonez şi sunt cu tine! Este totul întuneric, dar eu sunt cu tine! Nu te lăsa închis de durere, nu lăsa să moară speranţa. Frate, soră, revino la viaţă!" - "Şi cum să fac?" - "Ia-mă de mână", şi el ne ia de mână. Lasă-te tras afară: şi el este capabil să facă asta. În aceste momente urâte care ni se întâmplă nouă tuturor.

Iubiţi fraţi şi surori, acest text din capitolul 11 al Evangheliei lui Ioan, care ne face foarte bine să-l citim, este un imn adus vieţii, şi este proclamat atunci când Paştele este aproape. Probabil şi noi în acest moment purtăm în inimă vreo povară sau vreo suferinţă, care par să ne strivească; vreun lucru urât, vreun păcat vechi pe care nu reuşim să-l scoatem afară, vreo greşeală din tinereţe, nu se ştie niciodată. Aceste lucruri urâte trebuie să iasă. Şi Isus spune: "Vino afară!". Aşadar, este momentul de a ridica piatra şi de a ieşi în întâmpinarea lui Isus, care este aproape. Reuşim să-i deschidem inima şi să-i încredinţăm preocupările noastre? Facem asta? Reuşim să deschidem mormântul problemelor, suntem capabili, şi să privim dincolo de prag, spre lumina sa, sau ne este frică de asta? Şi la rândul nostru, ca mici oglinzi ale iubirii lui Dumnezeu, reuşim să iluminăm ambientele în care trăim cu cuvinte şi gesturi de viaţă? Mărturisim speranţa şi bucuria lui Isus? Noi, păcătoşii, toţi? De asemenea, aş vrea să spun un cuvânt duhovnicilor: iubiţi fraţi, nu uitaţi că şi voi sunteţi păcătoşi, şi sunteţi în confesional nu pentru a tortura, pentru a ierta, şi a ierta totul, aşa cum Domnul iartă totul. Maria, Mama speranţei, să reînnoiască în noi bucuria de a nu ne simţi singuri şi chemarea de a duce lumină în întunericul care ne înconjoară.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri, solemnitatea Bunei Vestiri, am reînnoit consacrarea la Inima Neprihănită a Mariei, având certitudinea că numai convertirea inimilor poate deschide drumul care conduce la pace. Să continuăm să ne rugăm pentru martirizatul popor ucrainean.

Şi să rămânem aproape şi de sinistraţii de la cutremurele din Turcia şi din Siria. Lor le este destinată colecta specială de oferte care se desfăşoară astăzi în toate parohiile din Italia. Să ne rugăm şi pentru populaţia din statul Mississippi, lovită de o tornadă devastatoare.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din atâtea ţări, îndeosebi cei din Madrid şi din Pamplona şi pe mexicani; precum şi pe peruvieni, reînnoind rugăciunea pentru reconciliere şi pace în Peru. Trebuie să ne rugăm pentru Peru, care suferă mult.

Salut credincioşii din Zollino, Rieti, Azzano Mella şi Capriano del Colle, Bellizzi, Crotone şi Castelnovo Monti cu Unitalsi; şi salut candidaţii la Mir din Pavia, Melendugno, Cavaion şi Sega, Settignano şi Prato; tinerii din Ganzanigo, Acilia şi Longi; şi Asociaţia "Prietenii Răstignitului" din Marche.

Adresez un salut special delegaţiei de la Aeronautica Militară Italiană, care celebrează centenarul de întemeiere. Formulez urările mele pentru această aniversare şi vă încurajez să acţionaţi mereu pentru construirea dreptăţii şi a păcii.

Mă rog pentru voi toţi şi faceţi asta pentru mine. Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 238.