© Vatican Media

Papa Francisc: Salut adresat participanţilor la colocviul Grupului Comun de Lucru pentru Dialog (9 martie 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!

Mulţumesc pentru cuvintele sale cardinalului Coccopalmerio şi sunt bucuros să vă primesc pe voi toţi, care aţi dat viaţă acestui colocviu al Grupului Comun de Lucru pentru Dialog.

Îmi este drag să-l amintesc pe cardinalul Jean-Louis Tauran, care împreună cu şeicul Mahmoud Al-Habbash, prezent aici şi pe care-l salut, a dat viaţă acestui Grup. Zelul său şi înţelepciunea sa să continue să inspire angajarea voastră şi iniţiativele voastre.

Ca temă a acestei întâlniri aţi ales semnificaţia spirituală a Ierusalimului, cetate sfântă pentru evrei, creştini şi musulmani. În această privinţă, doresc să amintesc ceea ce am declarat în 2019 împreună cu Maiestatea Sa Regele Marocului, adică apelul pentru ca Ierusalimul să fie considerat "ca patrimoniu comun al umanităţii şi mai ales pentru credincioşii din cele trei religii monoteiste, ca loc de întâlnire şi simbol de coexistenţă paşnică".

În Evanghelie, Ierusalimul este locul în care au loc atâtea episoade din viaţa lui Isus, încă din copilăria sa, când a fost prezentat la templu, unde după aceea părinţii săi mergeau în fiecare an pentru sărbătoarea de Paşte. În cetatea sfântă Isus a învăţat şi a făcut multe semne miraculoase; mai ales în ea a dus la împlinire misiunea sa, cu pătimirea, moartea şi învierea, inimă a credinţei creştine. La Ierusalim s-a născut Biserica, atunci când Duhul Sfânt a coborât asupra discipolilor, adunaţi în rugăciune cu Fecioara Maria, şi i-a determinat să vestească tuturor mesajul mântuirii.

Dar Ierusalimul are o valoare universală, conţinută deja în semnificaţia numelui său: "cetatea păcii". Şi în această privinţă aş vrea să amintesc acel moment din viaţa lui Isus în care, la puţine zile de pătimirea sa, el a ajuns la cetatea sfântă şi, "când s-a apropiat, văzând cetatea, Isus a plâns pentru ea, zicând: «Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!»" (Lc 19,41-42). Isus plânge asupra Ierusalimului. Nu trebuie să trecem mai departe prea în grabă. Acest plâns al lui Isus merită să fie meditate, în tăcere. Fraţilor şi surorilor, câţi bărbaţi şi femei, evrei, creştini, musulmani, au plâns şi încă plâng astăzi pentru Ierusalim! Şi pentru noi, uneori, când ne gândim la cetatea sfântă ne dau lacrimile, pentru că este ca o mamă a cărei inimă nu găseşte pace din cauza suferinţelor copiilor săi.

Acest episod evanghelic aminteşte de valoarea compasiunii: compasiunea lui Dumnezeu pentru Ierusalim, care trebuie să devină compasiunea noastră, mai puternică decât orice ideologie, decât orice grupare. Mai mare trebuie să fie mereu iubirea faţă de cetatea sfântă, ca pentru o mamă, care merită respectul şi veneraţia tuturor.

Iubiţi fraţi şi surori, împărtăşesc cu voi aceste gânduri şi aceste sentimente, în timp ce vă mulţumesc pentru vizita voastră şi din inimă încurajez munca voastră de dialog interreligios, care este atât de importantă. Cel Preaînalt s-o însoţească şi s-o facă tot mai rodnică. Şi să umple pe fiecare dintre voi cu binecuvântările sale. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 207.