© Vatican Media

Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la întâlnirea promovată de "Medici cu Africa" (CUAMM) (19 noiembrie 2022)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit cu toţii!

Sunt bucuros să vă primesc. Mulţumesc arhiepiscopului de Padova pentru cuvintele sale aşa de curajoase. Astăzi formaţi comunitatea misionară "Medici cu Africa - CUAMM".

Îmi place să subliniez faptul că istoria voastră începe când, în urmă cu 70 de ani se naşte, chiar la Padova, un colegiu pentru a găzdui tineri studenţi de medicină africani. Tineri africani. Deja de aici se vede stilul vostru: a fi cu Africa, mai înainte de a fi pentru Africa. Şi aceasta este tocmai atitudinea bună, pentru că există în imaginar, în inconştientul colectiv, acea atitudine urâtă: Africa trebuie exploatată. Şi împotriva acestui lucru există nu-ul vostru: a fi cu Africa. Astfel, a fi cu Africa înseamnă a fi pentru Africa. De la acea experienţă a pornit un drum de împărtăşire şi de slujire care în aceşti 70 de ani a străbătut aproape tot continentul african pentru a duce asistenţă medicală, mereu într-o optică de dezvoltare şi îndrăgind formarea personalului local. Există un mare capital intelectual în Africa: trebuie să ajutăm la dezvoltarea lui. În urmă cu o lună, mai mult sau mai puţin, am avut o întâlnire cu studenţi universitari din toată Africa, via Zoom. Am rămas uimit de capacitatea intelectuală a acestor tineri şi a acestor tinere. Vă rog, să nu se piardă; să-i ajutăm să progreseze, să meargă înainte pentru că Africa nu trebuie exploatată, trebuie promovată.

Opera voastră este un mod concret de a pune în practică un lucru pe care-l cerem în fiecare zi în "Tatăl nostru". Noi cerem Tatălui ceresc: "Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi". Şi această "pâine" este şi sănătatea. Sănătatea este un bun primar, ca pâinea, ca apa, ca locuinţa, ca munca. Voi vă angajaţi pentru ca să nu lipsească pâinea zilnică atâtor fraţi şi surori care astăzi, în secolul al XXI-lea, nu au acces la o asistenţă sanitară normală, de bază. Este ruşinos: omenirea nu este capabilă să rezolve această problemă, dar este capabilă să ducă înainte industria armelor care distrug tot. Se cheltuiesc miliarde pentru arme, se ard alte resurse enorme în industria efemerului şi a evaziunii - "industria machiajului", de exemplu... Când ne rugăm "pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi", ar trebui să ne gândim bine la ceea ce spunem, pentru că mulţi, prea mulţi bărbaţi şi femei, din această pâine primesc numai firimiturile, sau nici măcar pe acelea, pur şi simplu pentru că s-au născut în anumite locuri din lume. Mă gândesc la atâtea mame, care nu pot să aibă o naştere sigură şi uneori îşi pierd viaţa; sau la atâţia copii, care se sting deja în prima copilărie.

Prezenţa voastră aici astăzi duce inima mea aproape de ţări care îmi sunt deosebit de dragi, precum Republica Centrafricană, unde am fost în 2015 pentru a deschide Poarta Sfântă, la Bangui; şi Sudanul de Sud unde, dacă va vrea Dumnezeu, voi merge la începutul anului viitor. Sunt ţări foarte sărace şi fragile, pe care lumea le consideră importante numai pentru resursele de exploatat şi pe care în schimb Domnul le consideră predilectele sale, în care vă trimite ca să fiţi buni samariteni, martori ai Evangheliei sale. Nu vă fie teamă să înfruntaţi provocări dificile, să interveniţi în locuri îndepărtate şi marcate de violenţă, unde populaţiile nu au posibilitatea de a se îngriji. Fiţi cu ei! Poate va fi nevoie de ani de trudă, poate vor urma dezamăgiri şi eşecuri pentru a obţine rezultate, nu vă descurajaţi. perseveraţi cu slujirea îndârjită şi dialogul deschis pentru toţi ca instrumente pentru pace şi pentru depăşirea conflictelor.

Un alt aspect frumos şi important al faptului că sunteţi cu Africa este colaborarea cu Bisericile locale şi cu instituţiile din ţările în care lucraţi, mereu într-o optică de împărtăşire şi de promovare a populaţiilor africane. Împotriva exploatării, promovarea. Vă încurajez să continuaţi să lucraţi şi împreună cu congregaţiile călugăreşti misionare, angajate cu generozitate în sectorul sanitar din Africa. A lucra împreună unind forţele, punând la dispoziţie experienţa şi competenţa voastră, susţinând inovaţia socială inspirată de Evanghelie, explorând şi noi forme de finanţare a serviciilor sanitare îndreptate spre cei mai săraci.

Pandemia de Covid, războiul şi criza internaţională gravă îi pun pe toţi la grea încercare. Tot aşa şi condiţiile de secetă: am urmărit în Kenya dezastrele datorate secetei... Şi dacă este dificil pentru lumea dezvoltată, este şi mai dificil pentru Africa, unde consecinţele sunt dramatice, pentru că populaţiile sunt deja foarte sărace şi lipsesc sisteme de protecţie socială. Africa se întoarce înapoi şi sărăcia se agravează. Preţurile produselor alimentare cresc peste tot aducând foame şi malnutriţie; transporturile sanitare sunt blocate datorită costului excesiv al carburanţilor; medicamentele şi materialul sanitar sunt tot mai puţine peste tot. Este un "război" ascuns, pe care nimeni nu-l relatează şi pare să nu existe şi în schimb are impact în mod foarte dur, în special asupra celor mai săraci. Domnul să vă ajute să traversaţi cu curaj această "noapte", cu inima îndreptată spre zori, care vor lumina acele mici vlăstare de speranţă pe care deja le întrevedem şi la care voi sunteţi martori. Vă mulţumesc pentru că vă faceţi glas a ceea ce trăieşte Africa; pentru că aduceţi la suprafaţă suferinţele ascunse şi tăcute ale săracilor pe care îi întâlniţi în angajarea voastră zilnică. Şi vă îndemn să continuaţi să daţi glas Africii, să-i daţi spaţiu pentru ca să se poată exprima: Africa are glas, dar nu se aude; voi trebuie să deschideţi posibilităţi pentru ca să se audă glasul Africii; să continuaţi să daţi glas la ceea ce nu se vede, la trudele sale şi la speranţele sale, pentru a zdruncina conştiinţa unei lumi concentrate uneori prea mult asupra sieşi şi mai puţin asupra celuilalt. Domnul ascultă strigătul poporului său oprimat şi ne cere să fim artizani ai unui nou viitor, umili şi tenace, cu cei mai săraci.

În sfârşit, vă invit să aveţi o atenţie specială faţă de tineri: să favorizaţi în orice mod, în activităţile voastre, inserarea în muncă a tineretului local, aşa de doritor să trăiască propriul viitor ca protagonist mai ales în ţările de origine. Eu vă spun că am rămas emoţionat de această întâlnire via Zoom pe care am avut-o, mai mult de o oră şi jumătate, cu tinerii africani: inteligenţa lor, neliniştile lor... Ajutaţi-i să meargă înainte: sunt o comoară, sunt foarte inteligenţi, dar care nu simt că proiectele lor nu pot să meargă înainte din cauza condiţiilor geografice, sociale, economice, sau de atâtea ori culturale care îi blochează. Noile generaţii pot să creeze noi punţi între Italia şi Africa. Şi asta se întâmplă când tinerii se întâlnesc, se confruntă şi se deschid la lume fără frici şi fără prejudecăţi. În această aventură voi puteţi implica universităţile, în aşa fel încât parcursurile de formare, cercetare şi inovaţie, prevăzute pentru tinerii italieni, să fie adresate şi tineretului african. În acest schimb se construiesc conducători capabili să conducă procese de dezvoltare umană integrală.

Eu aş vrea să închei cu o fotografie, cu o imagine. Când eram în vizită la Bangui, am avut oportunitatea de a găsi - din întâmplare - o surioară care de peste cincizeci de ani stătea în Africa, în Republica Democratică din Congo. A venit la Bangui în canoe pentru a face cumpărături. Era o obstetrică, avea în urma ei peste două mii de naşteri: acolo era mama! Femeia aceea timp de cincizeci de ani a fost obstetrică. Era simplă şi ducea cu ea o fetiţă de patru-cinci ani, care îi spunea: "mama". Şi eu, pentru a glumi, ce am spus? "Aceasta este o novice din congregaţia ta?". Şi ea: "Nu, nu: este fiica mea". Eu am privit-o, nu înţelegeam. Şi mi-a spus: "Ascultaţi, la naştere a murit mama, tatăl a plecat, i-a abandonat pe toţi. Era singură şi eu am adoptat-o în mod legal". Curajoasă sora, eh? Se îngrijea de fetiţă. Şi încă trăieşte acolo, în Republica Democratică din Congo, şi tot cu canoe în fiecare sâmbătă merge să facă cumpărături la Bangui şi se întoarce; şi încă mai continuă să fie obstetrică. O viaţă ascunsă pentru a da viaţa. Vreau să vă las numai această fotografie. Să ne gândim la atâţia şi la atâtea care, ca această soră, şi-au dedicat viaţa în Africa pentru a-i ajuta pe africani să crească. Mergeţi înainte, fiţi curajoşi cu aceşti pionieri pe care-i avem în faţa noastră!

Vă mulţumesc mult pentru această întâlnire şi pentru ceea ce faceţi. Sfânta Fecioară Maria să vă însoţească mereu pe drumul vostru şi în munca voastră. Şi eu vă sunt aproape cu rugăciunea. Din inimă vă binecuvântez pe voi cei prezenţi aici, întreaga familie a CUAMM şi toate persoanele de care vă îngrijiţi. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 148.