Pace şi Sinod, CCEE: Bisericile din Europa să fie semn de speranţă

de Gabriella Ceraso

Războiul ne atinge pe fiecare dintre noi, nu ne putem obişnui şi nici să ne întoarcem de partea cealaltă, şi cheamă pe toţi la "sinodalitate" care este ascultare reciprocă şi solidaritate. Aşa afirmă episcopul Nuno Bràs, responsabil al secţiunii Comunicare socială de la CCEE, trăgând concluziile întâlnirii ataşaţilor de presă şi a purtătorilor de cuvânt al Conferinţelor Episcopale din Europa. Întâlnirea anuală care se încheie astăzi [11 iunie 2022] la Tirana, cu tema: "Angajarea pentru pace şi drumul sinodal: ce fel de Europă?", a alternat momente de confruntare cu privire la lucrările pe care le desfăşoară fiecare Conferinţă Episcopală în vederea Sinodului, cu propunerile pentru faza continentală a adunării, la rapoarte îndeosebi cu privire la războiul din Ucraina şi la provocările pe care le pune Bisericilor în bătrânul continent. Printre raportori şi Natasa Govecar, director al Direcţiei Teologico-Pastorale de la Dicasterul pentru Comunicare, şi părintele Giulio Albanese, misionar combonian, scriitor şi jurnalist. Sunt mai multe aporturile referitoare la activitatea Bisericii din Albania despre care vorbeşte la microfoanele noastre preotul Mark Shtjefni, purtător de cuvânt al Conferinţei Episcopale Albaneze: "Din confruntarea noastră iau cu mine exigenţa de a ne asculta reciproc. Am descoperit aici frumuseţea drumului de sinodalitate pe care-l parcurgem, ascultarea unul pe altul: acum ni se pare diferit, ni se pare o «înjosire la toate nivelurile». Preoţii care dialoghează între ei, în parohie, cu comunităţile călugăreşti, care pun întrebări, adună răspunsuri, le prezintă şi apoi ascultă din nou şi aşa mai departe... vrem să fim protagonişti ai acestui drum nou care ne-a fost propus de papa şi să facem din el o metodă de păstrat şi în viitor. Şi războiul ne-a trezit şi mai mult această nevoie de deschidere şi ascultare faţă de celălalt".

La cele trei zile, între altele, experienţa în desfăşurare cu privire la Sinod, din Republica Cehă care pregăteşte a XVI-lea Adunare Generală, despre care vorbeşte cu noi Monika Klimentowa. "Ţara noastră este o ţară laică - afirmă ea - unde trei sferturi din populaţie nu aparţine la nicio Biserică... dar şi cu aceste condiţii răspunsul la Sinod a fost o surpriză pozitivă. La început exista o atitudine sceptică în credincioşi şi totuşi implicarea a fost mare. Chiar dacă temele în grupuri nu au fost uşoare, ne simţim încrezători. Pentru noi este important ceea ce spun participanţii: «Ceea ce contează nu este rezultatul, ci ceea ce experimentăm de jos, în parohii şi în grupuri». Parcursul sinodal - explică ea - merge înainte şi în Republica Cehă cu un team naţional, grupuri naţionale, întâlniri, rapoarte, etc. ... şi ceea ce contează mai mult este că există dorinţa de angajare pentru o Biserică primitoare, ecumenică şi deschisă la misiune...".

Ascultând diferitele voci în timpul celor trei zile de lucrări, episcopul de Funchal şi responsabil al Secţiunii Comunicare Socială de la CCEE, Monseniorul Nuno Bràs, care la microfoanele noastre remarcă punctele cheie cruciale ale dezbaterii şi faţa Bisericii din Europa care reiese astăzi:

Cum se pot înfrunta provocările de astăzi al Bisericii din Europa conform punctului de vedere al dumneavoastră?

În centrul atenţiei noastre a fost războiul din Ucraina drept ceva - s-a spus - care atinge toată Europa. Nu este vorba numai de refugiaţi de primit, ci de un mod de a vedea însăşi viaţa europeană. Şi apoi a apărut foarte puternic în dezbaterea noastră câte probleme creează războiul în lume, în special la nivel economic şi pentru ţările mai sărace, cu preţul vieţii şi preţurile care cresc şi care dăunează celui care rămâne în urmă. După aceea, în aceste zile, a reieşit puternic între noi exigenţa de a fi prezenţă a lui Dumnezeu: nu putem numai să ne plângem, trebuie să dăm mărturie. Războiul creează în toţi întrebarea «unde este Dumnezeu?». Şi noi, creştini fiind, nu putem să nu fim prezenţa sa, mărturia sa, nu putem să nu fim speranţa şi să ducem solidaritatea noastră poporului martirizat din Ucraina.

Cum poate Biserica să concilieze această urgenţă a războiului cu parcursul sinodal pe care-l face?

Eu cred că războiul este o chemare la sinodalitate, adică la împărtăşire şi la ascultarea celuilalt. Acest lucru a fost subliniat în aceste zile: sinodalitatea este mai ales ascultare a celuilalt şi nu numai cu urechea, ci cu inima, deschisă şi disponibilă faţă de celălalt şi la ceea ce trăieşte, drame, aşteptări şi speranţe. Putem spune cu adevărat că războiul ne trezeşte la sinodalitate, la o sinodalitate efectivă, formată din cuvinte, dar mai ales din atitudine faţă de cel care este lângă noi.

Din punctul de vedere al comunicării în acest moment, ce a reieşit din confruntarea voastră? Limite, posibilităţi?

Nu am tratat tema atât la nivel tehnic, de strategii, ci la nivel mai "esenţial". Întocmai comunicarea ca acel "a face în comun", comunicarea care nu este numai a transfera idei ci este mai ales a crea "comunul", realitatea comună, deci încă o dată sinodalitatea. Înainte de toate trebuie trăită sinodalitatea ca viaţă de comuniune pe care o învăţăm de la Dumnezeu care este Treime. Deci comunicarea drept ceva esenţial pentru viaţa omului care nu poate trăi singur, ca "individ", ci care trebuie să accepte dimensiunea sa de "persoană" care stă cu alţii şi împărtăşeşte cu alţii trăirea.

(După Vatican News, 11 iunie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 76.