La Wrocław beatificarea sorei Maria Paschalis şi nouă însoţitoare martire

Au plătit cu viaţa consacrarea lui Dumnezeu

de Maria Paula Zaborowska

călugăriţă din Congregaţia Surorilor Sfintei Elisabeta, postulatoare a cauzei

Perioada celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) a adus multă distrugere materială şi spirituală şi atâta suferinţă persoanelor nevinovate care s-au opus ocupaţiei naziste. Numeroşi preoţi, călugări şi laici şi-au vărsat sângele pentru credinţa în Dumnezeu şi pentru apartenenţa lor la Biserică. O situaţie de acest gen a avut loc în ţinuturile ocupate de soldaţii din Armata Roşie la sfârşitul conflictului războinic şi în perioada imediat următoare. Şi aici lista martorilor lui Cristos este lungă. Printre victimele atrocităţilor şi violenţei militarilor sovietici au fost multe femei, laice şi surori de toate vârstele. Ele era luate cu forţa, lovite până la sânge şi violate cu brutalitate. Orice tentativă de apărare şi de opoziţie faţă de violenţă era pedepsită cu moartea.

Mulţi ani a fost interzis să se vorbească despre mărturia eroică de credinţă a atâtor martiri, dar astăzi numele lor pot să fie în sfârşit extrase din paginile istoriei. Printre aceştia sunt cele ale peste o sută de Surori ale Sfintei Elisabeta care, cu moartea lor, au confirmat fidelitatea faţă de Dumnezeu, faţă de vocaţie şi faţă de iubirea de aproapele. Sora Maria Paschalis şi cele nouă însoţitoare, pe care cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor, le beatifică – reprezentându-l pe papa Francisc – sâmbătă dimineaţă, 11 iunie, în catedrala din Wrocław, în Polonia, amintind de toate surorile din congregaţia călugărească ce au murit în 1945, în diferite circumstanţe, în Silezia de Nord şi de Sud şi în alte locuri, ucise de soldaţii din Armata Roşie.

La conducerea grupului de surori poloneze martire este cea mai tânără dintre ele, Maria Paschalis (Maria Magdalena) Jahn de douăzeci şi nouă de ani, care s-a născut la 7 aprilie 1916 la Górna Wieœ (astăzi Nysa, actualmente în Dieceza de Opole), prima născută din patru copii. La trei zile după naşterea sa a fost botezată în biserica parohială „Sfântul Ioan Botezătorul”. În oraşul natal a frecventat şcoala elementară şi, după studii, a fost primită într-o firmă privată de prelucrare a fructelor. Între 1934 şi 1935 a ajuns la părinţii săi şi la fraţii săi plecaţi la Herne, în Westfalia, unde a găsit de muncă şi a intrat în Asociaţia mariană de la Parohia „Sfântul Bonifaciu”. După un an s-a întors la Nysa, unde s-a îngrijit de Anna Langfeld, proprietară a casei sale, şi de sora nevăzătoare.

La 30 martie a intrat în Congregaţia Surorilor Sfintei Elisabeta. După primele voturi depuse la 19 octombrie 1939, a fost trimisă la Kluczbork şi după doi ani la Głubczyce. Din aprilie 1942 a rămas în casa „Sfânta Elisabeta” la Nysa, unde a prestat slujire ca bucătăreasă, asistând şi surorile bătrâne şi bolnave. Când în martie 1945, soldaţii din Armata Roşie s-au apropiat de Nysa, sora Maria Paschalis, împreună cu sora Fides, din ordinul superioarei a părăsit oraşul, găsind refugiu la Sobotin, în Dieceza de Olomouc, în Republica Cehă. Aici a prestat slujire în biserică şi în casa parohială, ajutând la îngrijirea bolnavilor şi bătrânilor.

La 11 mai 1945 a fost agresată brutal de un soldat sovietic care voia s-o violeze. Sora i-a opus rezistenţă în mod curajos, a îngenuncheat, a strâns în mâini crucea rozariului şi a spus cu fermitate: „Haina pe care o port este sacră, de aceea nu voi putea veni cu tine niciodată”. Agresorului care, furios, a ameninţat-o că o ucide, sora răspuns: „Împuşcă-mă. Cristos este Mirele meu. Îi aparţin numai Lui”. Şi îngenuncheată s-a rugat: „Isuse al meu, dă-mi forţa”, cerând iertare celor care erau aproape de ea. După o clipă de tăcere, un cartuş a pus capăt vieţii sale pământeşti. Martorii care au asistat la moartea sa au rămas impresionaţi de curajul acestei tinere surori. A fost înmormântată în cimitirul din Sobotin, lângă biserică, în prezenţa preoţilor, a surorilor şi a numeroşi credincioşi. Din momentul morţii sale a fost indicată ca un model de castitate pentru tineret şi numită de locuitorii din Sobotin „trandafirul alb al Republicii Cehe”.

Cu ea sunt beatificate nouă surori, ucise toate între februarie şi martie 1945.

Sora Maria Edelburgis (Julianna) Kubitzki s-a născut la 9 februarie 1905 la Dšbrówka Dolna, aproape de Namysłów (actualmente Dieceza de Opole). A intrat în Congregaţia Surorilor Sfintei Elisabeta în iulie 1929.

Sora Maria Rosaria (Elfrieda) Schilling s-a născut la Wrocław la 5 mai 1908 într-o familie evanghelică. A frecventat o şcoală privată la Nysa, gestionată de Surorile Sfintei Elisabeta. După ce s-a convertit la catolicism, la douăzeci de ani a intrat în congregaţie.

Sora Maria Adela (Klara) Schramm s-a născut la 3 iunie 1885 la Łšczna, aproape de Kłodzko (actualmente Dieceza de Œwidnica). În 1912 a intrat în rândul Surorilor Sfintei Elisabeta şi a făcut voturile perpetue la 29 iunie 1924.

Sora Maria Sabina (Anna Jadwiga) Thienel s-a născut la 24 septembrie la Rudziczka, aproape de Prudnik (actuala Dieceză de Opole). A intrat în congregaţie în 1933 şi a făcut voturile perpetue la 31 iulie 1940.

Sora Maria Melusja (Marta) Rybka s-a născut la 11 iulie 1905 la Pawlów aproape de Racibórz (actualmente Dieceza de Opole). S-a unit cu surorile în 1927 şi a făcut voturile perpetue la 31 iulie 1934.

Sora Maria Sapientia (Łucja) Haymann s-a născut la 19 aprilie 1875 la Lubiesz, pe lângă Wałcz (actualmente Dieceza de Koszalin-Kołobrzeg). Intrarea sa în congregaţie este la 1894. A făcut voturile perpetue la 2 iulie 1906.

O altă victimă a brutalităţii soldaţilor sovietici a fost sora Maria Adelheidis (Jadwiga Agnieszka) Töpfer. S-a născut la Nysa la 26 august 1887 (actualmente Dieceza de Opole). A intrat la Surorile Sfintei Elisabeta în 1907 şi a făcut voturile perpetue la 28 iulie 1919.

Sora Maria Felicitas (Anna) Ellmerer s-a născut la 12 mai 1889 la Grafing, aproape de München (Arhidieceza de München şi Freising). A intrat în congregaţie în 1911 şi a făcut voturile perpetue la 5 iulie 1923 la Wrocław.

În sfârşit, sora Maria Acutina (Helena) Goldberg s-a născut la 6 iulie 1882 în oraşul Dłużek la Warmia, pe atunci Prusia de est (actualmente Arhidieceza de Warmia). La vârsta de 23 de ani a intrat în comunitatea elisabetină. A făcut voturile perpetue la 25 iulie 1917. Mulţi ani a desfăşurat slujire ca infirmieră într-un sanatoriu termal la Wleń, apoi în casa preoţilor ieşiţi la pensie la Nysa.

(După L’Osservatore Romano, 10 iunie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 91.