Papa Francisc: Regina Caeli (8 mai 2022)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de la liturgia de astăzi ne vorbeşte despre legătura care există între Domnul şi fiecare dintre noi (cf. In 10,27-30). Pentru a face asta, Isus foloseşte o imagine duioasă, o imagine frumoasă, aceea a păstorului care stă cu oile. Şi o explică folosind trei verbe: "Oile mele - spune Isus - ascultă glasul meu, eu le cunosc şi ele mă urmează" (v. 27). Trei verbe: a asculta, a cunoaşte, a urma. Să vedem aceste trei verbe.

Înainte de toate oile ascultă glasul păstorului. Iniţiativa vine mereu de la Domnul; totul porneşte de la harul său: el este cel care ne cheamă la comuniunea cu el. Dar această comuniune se naşte dacă noi ne deschidem la ascultare; dacă rămânem surzi nu ne poate da această comuniune. A ne deschide la ascultare, pentru că a asculta înseamnă disponibilitate, înseamnă docilitate, înseamnă timp dedicat dialogului. Astăzi suntem copleşiţi de cuvinte şi de graba de a trebui mereu să spunem şi să facem ceva, ba chiar de câte ori două persoane vorbesc şi una nu aşteaptă ca persoana cealaltă să termine gândirea, o întrerupe la jumătatea drumului, răspunde... Dar, dacă n-o lasă să vorbească, nu există ascultare. Acesta este un rău al timpului nostru. Astăzi suntem copleşiţi de cuvinte, de graba de a trebui mereu să spunem ceva, ne este frică de tăcere. Câtă trudă se face pentru a ne asculta! Pentru a ne asculta până la capăt, pentru a lăsa ca şi celălalt să se exprime, pentru a ne asculta în familie, pentru a ne asculta la şcoală, pentru a ne asculta la locul de muncă, şi chiar şi în Biserică! Dar pentru Domnul trebuie înainte de toate să ascultăm. El este cuvântul Tatălui şi creştinul este fiu al ascultării, chemat să trăiască având cuvântul lui Dumnezeu la îndemână. Să ne întrebăm astăzi dacă suntem fii ai ascultării, dacă găsim timp pentru cuvântul lui Dumnezeu, dacă dăm spaţiu şi atenţie fraţilor şi surorilor. Dacă ştim să ascultăm până când celălalt se poate exprima până la capăt, fără a întrerupe discursul său. Cine îi ascultă pe ceilalţi, ştie să-l asculte şi pe Domnul, şi viceversa. Şi experimentează un lucru foarte frumos, şi anume că Domnul însuşi ascultă: ne ascultă atunci când îl rugăm, când ne destăinuim lui, când îl invocăm.

A-l asculta pe Isus devine astfel calea pentru a descoperi că el ne cunoaşte. Iată al doilea verb, care se referă la bunul păstor: El cunoaşte oile sale. Dar asta nu înseamnă numai că ştie multe lucruri despre noi: a cunoaşte în sens biblic înseamnă şi a iubi. Înseamnă că Domnul, în timp ce "ne citeşte înăuntru", ne iubeşte, nu ne condamnă. Dacă îl ascultăm, descoperim asta, că Domnul ne iubeşte. Calea pentru a descoperi iubirea Domnului este de a-l asculta. Atunci raportul cu el nu va mai fi impersonal, rece sau de faţadă. Isus caută o prietenie caldă, o confidenţă, o intimitate. Vrea să ne dăruiască o cunoaştere nouă şi minunată: aceea de a şti că suntem iubiţi mereu de el şi prin urmare a şti că nu suntem niciodată lăsaţi de izbelişte. Stând cu bunul păstor se trăieşte experienţa despre care vorbeşte Psalmul: "Chiar dacă ar fi să umblu pe calea întunecată a morţii, nu mă tem de niciun rău, pentru că tu eşti cu mine" (Ps 23,4). Mai ales în suferinţe, în trude, în crizele care sunt întunericul: El ne susţine străbătându-le cu noi. Şi astfel, chiar în situaţiile dificile, putem descoperi că suntem cunoscuţi şi iubiţi de Domnul. Aşadar, să ne întrebăm: eu mă las cunoscut de Domnul? Îi fac spaţiu în viaţa mea, îi duc ceea ce trăiesc? Şi, după atâtea ori în care am experimentat apropierea sa, compasiunea sa, duioşia sa, ce ideea am eu despre Domnul? Domnul este aproape, Domnul este bun păstor.

În sfârşit, al treilea verb: oile care ascultă şi se descoperă cunoscute urmează: ascultă, se simt cunoscute de Domnul şi îl urmează pe Domnul, care este păstorul lor. Şi cel care-l urmează pe Cristos, ce face? Merge acolo unde merge el, pe acelaşi drum, în aceeaşi direcţie. Merge să-l caute pe cel care s-a pierdut (cf. Lc 15,4), se interesează de cel care este departe, ia în considerare situaţia celui care suferă, ştie să plângă cu cel care plânge, întinde mâna către aproapele, îl ia pe umeri. Şi eu? Mă las numai iubit de Isus şi de la a ne lăsa iubiţi trec la a-l iubi, la a-l imita? Sfânta Fecioară să ne ajute să-l ascultăm pe Cristos ca să-l cunoaştem tot mai mult şi a-l urma pe calea slujirii. A asculta, a-l cunoaşte şi a-l urma.

_______________

După Regina Caeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri la San Ramón (Peru) a fost beatificată María Agostina Rivas López, numită Aguchita, călugăriţă din Congregaţia Stăpânei Noastre a Carităţii Bunului Păstor, ucisă din ură faţă de credinţă în 1990. Această misionară eroică, deşi ştia că îşi riscă viaţa, a rămas mereu aproape de săraci, în special de femeile indigene şi de la ţară, mărturisind evanghelia dreptăţii şi a păcii. Exemplul său să poată trezi în toţi dorinţa de a-l sluji pe Cristos cu fidelitate şi curaj. Aplauze pentru noua fericită.

Astăzi se celebrează Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii care are ca temă "Chemaţi să edificăm familia umană". În fiecare continent, comunităţile creştine invocă de la Domnul darul vocaţiilor la preoţie, la viaţa consacrată, la alegerea misionară şi la căsătorie. Aceasta este ziua în care să ne simţim toţi, fiind botezaţi, chemaţi să-l urmăm pe Isus, să-i spune da, să-l imităm pentru a descoperi bucuria de a da viaţa, de a sluji cu bucurie şi elan evanghelia. În acest context, doresc să formulez urările mele noilor preoţi din Dieceza de Roma, care au fost hirotoniţi astăzi în Bazilica "Sfântul Ioan din Lateran".

Chiar la această oră atâţia credincioşi se adună în jurul veneratei Imagini a Mariei în Sanctuarul din Pompei, pentru a-i adresa Rugăciunea izvorâtă din inima fericitului Bartolo Longo. Îngenuncheat spiritual în faţa Fecioarei, îi încredinţez dorinţa arzătoare de pace a atâtor populaţii care în diferite părţi ale lumii îndură nenorocirea nesăbuită a războiului. Sfintei Fecioare îi prezint îndeosebi suferinţele şi lacrimile poporului ucrainean. În faţa nebuniei războiului, să continuăm, vă rog, să ne rugăm în fiecare zi Rozariul pentru pace. Şi să ne rugăm pentru responsabilii naţiunilor, pentru ca să nu piardă "percepţia oamenilor", care vor pacea şi ştiu bine că armele nu o aduc, niciodată.

Să ne rugăm şi pentru victimele exploziei care a avut loc într-un mare hotel din capitala Cubei, Havana. Cristos Înviat să le conducă la casa Tatălui şi să dăruiască întărire rudelor.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări. Îndeosebi, salut credincioşii din Statele Unite ale Americii, din Polonia şi din Dieceza de Nantes (Franţa). Salut Familia Pasionistă, care celebrează jubileul celui de-al treilea centenar al întemeierii; pe bolnavii de fibromialgie, care exprim dorinţa să primească asistenţa necesară; precum şi credincioşii din Napoli, Pomigliano d'Arco, Reggio Calabria şi Foggia, tinerii de la Mir din Zogno (Bergamo) şi cei din San Ferdinando din Roma. Un salut special grupului de refugiaţi ucraineni şi familiilor care îi găzduiesc la Macchie lângă Perugia. Salut şi responsabilii Comunităţii "Sfântul Egidiu" din America Latină.

Astăzi, în multe ţări, se celebrează Sărbătoarea mamei. Amintim cu afect mamele noastre - aplauze pentru mame - şi acelea care nu mai sunt cu noi aici pe pământ, dar trăiesc în inimile noastre. Pentru toate mamele este rugăciunea noastră, afectul nostru, urarea noastră.

Duminică frumoasă vouă tuturor! Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 348.