Curajul de a fi creştin - Tanti Brigitte din Djebonoua, Coasta de Fildeş

Scriu aceste rânduri pentru a vă povesti despre o mărturie de viaţă creştină, despre o doamnă din misiune din Djebonoua. O chema Brigitte. Ea a fost printre primii creştini din Djebonoua, în anii 80, când misionarii veneau de departe şi foarte rar în zonă. Ea a fost cea care i-a primit pe misionari prima oară. În zona în care ne aflăm există obiceiul ca atunci când cineva se mută în localitate fără a fi originar de aici, trebuie ca cineva deja prezent aici să îl ia sub tutela sa, ca un fel de tutore sau garant al noului venit. Ea a fost cea care a fost tutorele misionarilor, până ca localnicii să ne accepte şi să ne cunoască.

Încă din tinereţea ei se putea observa un foc care ardea în inima ei. Iar acest foc a devenit din ce în ce mai vizibil după ce a avut loc întâlnirea lui Brigitte cu Cristos. A primit botezul în anul 1989, iar apoi flacăra botezului pe care l-a primit nu s-a mai stins niciodată. Iar ceea ce a alimentat această flacără au fost Sfânta Liturghie şi rugăciunea. Participa în fiecare zi la Sfânta Liturghie.

A ajutat foarte multe persoane, a fost o bună creştină, a adoptat mulţi copii (la un moment dat, avea peste 30 de copii care locuiau în curtea ei, copii ai căror părinţi suferiseră de pe urma războiului civil). La posibilităţile pe care le avea, putea să trăiască într-un castel, dar a preferat să trăiască umil ca să ajute pe alţii. Ea a fost printre iniţiatorii Spitalului Catolic din Djebonoua. De fapt, spitalul vechi din Djebonoua era într-o clădire din curtea ei unde, pe timpul războiului, veneau oameni pentru pansamente, medicamente şi tratamente. Cei care o aprovizionau şi o ajutau erau preoţii misionari, iar ea însăşi era "doctorul". Pe timpul războiului civil, toţi cei care ajungeau în zonă şi nu aveau unde să stea sau ce să mănânce erau sfătuiţi de oamenii din zonă: "Mergeţi la Brigitte". Ea îi primea şi le dădea de mâncare din mijloacele ei, fără să ceară nimic în schimb. Din cauza implicării şi dedicării sale, pe timpul războiului civil, a intrat în vizorul rebelilor, care au dezbrăcat-o complet şi au plimbat-o prin toată localitatea ca pedeapsă. După acest eveniment, ea a fost luată de către surorile Providenţei pentru a fi îngrijită şi vindecată, mai ales din punct de vedere psihologic. Ea însăşi spunea că acesta a fost cel mai greu moment al vieţii ei.

Cu toate că era mereu ocupată şi făcea atât de multe lucruri, ea spunea: "Sunt doar o slujitoare umilă a Domnului". Mereu, atunci când o întrebam ce face, ea răspundea: "Bine, datorită Domnului care ne susţine". Bucuria ei îmi dădea şi mie curaj. Unde era vreo activitate, era şi ea prezentă. Când aveam un nou proiect, ea era cea cu care ne sfătuiam. Datorită mărturiei ei creştine, mulţi şi-au îndreptat viaţa spre Domnul şi Biserică. A fost cu adevărat un sprijin în munca noastră de evanghelizare. În vocabularul ei nu exista: "Am o idee" sau "Mi-a venit o idee", ci "L'esprit m'a inspiré" - "Duhul m-a inspirat" (făcând referinţă la Duhul Sfânt). Într-una din discuţiile noastre, mi-a mărturisit: "Părinte, lumea crede că fac atât de multe lucruri pentru că sunt bogată şi am bani, dar vă spun sincer că eu nu am bani. Singura mea bogăţie este Cristos".

Luni, 28 martie 2022, au luat-o nişte dureri abdominale şi, după ce a fost consultată la Spitalul Catolic din Djebonoua, s-a luat decizia de a fi transferată la spitalul din Bouake. După trei zile de analize şi aşteptarea rezultatelor, s-a descoperit că avea o ocluzie intestinală. Vineri, 1 aprilie, a fost operată. Operaţia părea să fi avut succes, conform celor din jurul ei. Chiar începuse să facă câţiva paşi. Una din nepoatele ei, Elodie, îi adusese rozariul şi a îndemnat-o pe tanti Brigitte să se roage pentru ea însăşi, la care ea a răspuns: "Non! Voil? tant de malades ici. C'est mieux de prier pour eux!" - "Nu! Uite câţi bolnavi sunt aici. Mai bine ne rugăm pentru ceilalţi!"

Tanti Brigitte a murit sâmbătă dimineaţă, 2 aprilie, în jurul orei 7, lăsând în urmă o mărturie puternică şi curajoasă despre faptul de a fi creştin. Liturghia de înmormântare a fost pe 30 aprilie, la data în care împlinea 62 ani.

Poate că ceea ce am scris mai sus pare rupt dintr-o poveste sau legendă, sau par rupte din viaţa unui sfânt ale cărui acţiuni sau fapte au fost exagerate de devoţiunea populară. Însă, nu este aşa. Eu, ca misionar la Djebonoua, în Coasta de Fildeş, am cunoscut-o pe Brigitte. Ea a trăit evanghelia în modul cel mai practic posibil. Iar la baza întâlnirii ei cu Cristos, cu evanghelia, stau misionarii. Printre aceştia mă număr şi eu, care am avut ocazia să văd una din roadele muncii de evanghelizare a misionarilor dinaintea mea: Tanti Brigitte!

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că ai aprins flacăra credinţei în inima lui Brigitte şi ai chemat-o să te urmeze pe drumul carităţii. Aprinde în tot mai multe persoane această flacără pentru a deveni instrumente ale tale şi semne ale prezenţei şi grijii tale faţă de oameni, faţă de întreaga omenire!

Pr. Cosmin Alexandru Cimpoeşu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Curajul de a fi creştin - Tanti Brigitte din Djebonoua, Coasta de Fildeş

lecturi: 565.