În întâmpinarea Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Vocaţii

"Aceasta este dinamica fiecărei vocaţii: ajunge la noi privirea lui Dumnezeu, care ne cheamă. Vocaţia, ca de altfel sfinţenia, nu este o experienţă extraordinară rezervată câtorva. Aşa cum există «sfinţenia de la uşa vecină», tot aşa şi vocaţia este pentru toţi, pentru că toţi sunt priviţi şi chemaţi de Dumnezeu.

Vocaţia se naşte astfel, graţie artei Sculptorului divin care, cu «mâinile» sale ne face să ieşim din noi înşine, pentru ca să se profileze în noi acea capodoperă care suntem chemaţi să fim" (din Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a 59-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, 8 mai 2022).

În această zi dedicată vocaţiilor suntem invitaţi să conştientizăm rolul pe care îl are fiecare în Biserică şi în lume. În mesajul său pentru sărbătoarea din acest an, 2022, Papa Francisc ne invită să aprofundăm cinci puncte esenţiale:

• Chemaţi să fim toţi protagonişti ai misiunii

• Chemaţi să fim păzitori unii ai altora şi ai creaţiei

• Chemaţi să primim privirea lui Dumnezeu

• Chemaţi să răspundem la privirea lui Dumnezeu

• Convocaţi pentru a edifica o lume fraternă

Ca responsabil al Oficiului pentru Vocaţii al Diecezei de Iaşi, vă invit pe toţi să ne unim în rugăciune pentru "ca poporul lui Dumnezeu, în mijlocul evenimentelor dramatice ale istoriei, să răspundă tot mai mult la această chemare. Să invocăm lumina Duhului Sfânt, pentru ca fiecare dintre noi să poată găsi propriul loc şi să dea ce are mai bun în el în acest mare plan".

În secţiunea dedicată Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Vocaţii veţi găsi mai multe materiale care să vă însoţească. Mai întâi este mesajul Sfântului Părinte pe care vă invit să-l aprofundaţi, apoi sunt diferite rugăciuni care pot fi spuse la sfârşitul Sfintei Liturghii, apoi este Sfântul Rozariu care poate fi meditat în toată luna mai, apoi o veghe de rugăciune pentru vocaţii şi o mărturie vocaţională.

"Suntem ca pietricele unui mozaic, deja frumoase dacă sunt luate una câte una, dar care numai împreună compun o imagine. Strălucim, fiecare bărbat şi fiecare femeie, ca o stea în inima lui Dumnezeu şi în firmamentul universului, dar suntem chemaţi să compunem constelaţii care să orienteze şi să lumineze drumul omenirii, pornind de la locul în care trăim" (din Mesajul Papei Francisc).

Pr. Alexandru Percu
Oficiul pentru Vocaţii al Diecezei de Iaşi

Secţiunea Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii 2022:

- "Chemaţi să edificăm familia umană". Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a 59-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii (8 mai 2022)

- Rugăciuni pentru vocaţii

- Rugăciunea credincioşilor pentru vocaţii

- Rozariul pentru vocaţii

- Veghe de rugăciune pentru vocaţii

- Mărturie vocaţională: Clara Crockett sau căutarea Absolutului

Rugăciuni pentru vocaţii

Spre tine, Doamne, ne îndreptăm cu încredere!

Fiule al lui Dumnezeu, trimis de Tatăl la oamenii din toate timpurile şi din toate părţile pământului!

Te invocăm prin mijlocirea Mariei, Maica ta şi a noastră: fă ca în Biserică să nu lipsească vocaţiile, în particular acelea dedicate în mod special împărăţiei tale. Isuse, Mântuitor unic al omului! Te rugăm pentru ai noştri fraţi şi surori care au răspuns "da" chemării tale la preoţie, la viaţa consacrată şi la misiune.

Fă ca experienţele lor să se reînnoiască zi de zi, şi să devină evanghelie vie. Doamne milostiv şi sfânt, continuă să trimiţi lucrători noi în secerişul împărăţiei tale!

Ajută-i pe aceia pe care îi chemi să te urmeze în acest timp al nostru: fă aşa încât, contemplând chipul tău, să răspundă cu bucurie la misiunea minunată pe care le-o încredinţezi spre binele poporului tău şi al tuturor oamenilor.

Tu care eşti Dumnezeu şi vieţuieşti şi domneşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Ioan Paul al II-lea
A XLI-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii
23 noiembrie 2003

*

Isuse, Fiul lui Dumnezeu, în care sălăşluieşte plinătatea divinităţii, tu chemi pe toţi cei botezaţi "să înainteze în larg", străbătând calea sfinţeniei.

Trezeşte în inimile tinerilor dorinţa de a fi în lumea de azi mărturisitori ai puterii iubirii tale. Umple-i cu Duhul tău de tărie şi prudenţă, ca să fie capabili să descopere adevărul deplin despre sine şi despre vocaţia proprie.

Mântuitorul nostru, trimis de Tatăl pentru a ne arăta iubirea milostivă, fă Bisericii tale darul unor tineri pregătiţi să înainteze în larg, pentru a fi printre fraţi manifestare a prezenţei tale care reînnoieşte şi mântuieşte.

Fecioară Marie, maica Mântuitorului, călăuză sigură pe drumul către Dumnezeu şi aproapele, tu care ai păstrat cuvintele sale în intimitatea inimii, sprijină cu mijlocirea ta maternă familiile şi comunităţile ecleziale, ca să-i ajute pe adolescenţi şi pe tineri să răspundă cu generozitate la chemarea Domnului. Amin.

Sfântul Ioan Paul al II-lea,
A XLII-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii
17 aprilie 2005

*

O Tată, fă să răsară între creştini numeroase şi sfinte vocaţii la preoţie, care să menţină vie credinţa şi să păstreze amintirea recunoscătoare a Fiului tău Isus prin predicarea cuvântului său şi administrarea sacramentelor, cu care tu reînnoieşti încontinuu pe credincioşii tăi.

Dă-ne slujitori sfinţi ai altarului tău, care să fie păzitori atenţi şi zeloşi ai Euharistiei, sacramentul darului suprem al lui Cristos pentru răscumpărarea lumii.

Cheamă slujitori ai milostivirii tale, care prin sacramentul Reconcilierii să răspândească bucuria iertării tale.

Fă, o Tată, ca Biserica să primească cu bucurie numeroasele inspiraţii ale Duhului Fiului tău şi, docilă faţă de învăţăturile sale, să se îngrijească de vocaţiile la slujirea preoţească şi la viaţa consacrată.

Susţine pe episcopi, pe preoţi, pe diaconi, pe cei consacraţi şi pe toţi cei botezaţi în Cristos, pentru ca să îndeplinească în mod fidel misiunea lor în slujba evangheliei.

Îţi cerem aceasta prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Marie, regina apostolilor, roagă-te pentru noi!

Papa emerit Benedict al XVI-lea
A XLIII-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii
7 mai 2006

*

Sfinte Iosif, tu care ai iubit-o pe Maria cu libertate şi ai ales să renunţi la imaginarul tău pentru a face spaţiu realităţii, ajută pe fiecare dintre noi să ne lăsăm surprinşi de Dumnezeu şi să primim viaţa nu ca pe un neprevăzut de care să ne apărăm, ci ca pe un mister care ascunde secretul bucuriei adevărate. Dobândeşte tuturor logodnicilor creştini bucuria şi radicalitatea, păstrând însă mereu conştiinţa că numai milostivirea şi iertarea fac posibilă iubirea. Amin.

Sfinte Iosif, tu care ai păzit legătura cu Maria şi cu Isus, ajută-ne să avem grijă de relaţiile din viaţa noastră. Nimeni să nu experimenteze acel sentiment de abandonare care vine din singurătate. Fiecare să se reconcilieze cu propria istorie, cu acela care l-a precedat, şi să recunoască şi în greşelile comise un mod prin care Providenţa şi-a făcut drum, iar răul nu a avut ultimul cuvânt. Arată-te prieten pentru cel căruia îi este mai greu, şi aşa cu i-ai sprijinit pe Maria şi pe Isus în momentele dificile, tot aşa susţine-ne şi pe noi pe drumul nostru. Amin.

Sfinte Iosif, tu care ai avut mereu încredere în Dumnezeu şi ai făcut alegerile tale condus de providenţa sa, învaţă-ne să nu ne bazăm atât pe proiectele noastre, cât mai ales pe planul său de iubire. Tu care vii din periferii, ajută-ne să convertim privirea noastră şi să preferăm ceea ce lumea rebutează şi pune la margini. Întăreşte pe cel care se simte singur şi susţine pe cel care se angajează în tăcere pentru a apăra viaţa şi demnitatea umană. Amin.

Papa Francisc

Rugăciunea credincioşilor pentru vocaţii

Să-i cerem în rugăciunea noastră lui Dumnezeu Tatăl să ne menţină mereu uniţi cu Isus, păstorul cel bun care ne călăuzeşte la izvoarele vieţii veşnice.

1. Pentru Sfântul Părinte Papa Francisc, pentru episcopul nostru Iosif şi pentru toţi păstorii sufleteşti pentru ca ei să reprezinte cât mai fidel imaginea lui Cristos, Bunul Păstor, în lumea de astăzi, făcând să se audă vocea sa care continuă să cheme oiţele sale în staulul Bisericii.

2. Pentru responsabilii politici, ca ei să aibă o atenţie deosebită faţă de dezvoltarea armonioasă a copiilor şi a tinerilor.

3. Pentru persoanele care şi-au consacrat întreaga viaţă Împărăţiei cerurilor şi slujirii aproapelui, întăreşte-le cu Duhul tău Sfânt, pentru a răspunde mereu cu bucurie şi dăruire misiunii lor.

4. Pentru soţii uniţi în sacramentul Căsătoriei, ca ei să conştientizeze rolul lor în transmiterea vocaţiei, ca prin trăirea în armonie a vieţii de familie să fie un model şi o invitaţie în trăirea vieţii creştine.

5. Pentru tinerii noştri, ca ei să găsească în Cristos, în preoţi, în persoanele consacrate şi propriile familii un adevărat izvor de bogăţie spirituală care să îi ajute să răspundă la rândul lor chemării Domnului.

6. Prin diferitele vocaţii din Biserică, vindecă-i pe cei bolnavi, mângâie-i pe cei mâhniţi şi întoarce-i pe cei rătăciţi şi păcătoşi pe calea adevărului şi a binelui în staulul Bisericii.

7. Pentru noi toţi, ca să putem promova vocaţiile la preoţie, la viaţa consacrată şi la viaţa de familie, astfel încât Biserica noastră să fie acel staul unit în jurul lui Cristos, Bunul Păstor.

Părinte milostiv, în Cristos, Fiul tău, ne-ai oferit modelul adevăratului păstor care îşi dă viaţa pentru turma sa. Fă-ne atenţi la glasul său şi prompţi în urmarea sa pe calea adevărului şi a iubirii. El care vieţuieşte şi domneşte în toţi vecii vecilor. Amin.

În luna mai să ne rugăm pentru vocaţii

Rozariul pentru vocaţii

Misterele de bucurie

Primul mister: Vestirea arhanghelului: "Atunci Maria a spus: Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi îngerul a plecat de la ea" (Lc 1,38).

Marie, prin DA-ul tău spus îngerului, tu ai făcut posibilă venirea lui Isus în lume. Cu tine, Marie, îl rugăm pe Domnul secerişului pentru tinerii comunităţilor noastre, ai diecezei noastre şi din toată Biserica, cărora Dumnezeu le adresează invitaţia de a-l urma. Te rugăm pentru părinţii lor: ca ei să fie dispuşi să accepte vocaţia pe care Domnul le-o oferă copiilor lor.

Al doilea mister: Vizita Mariei la Elisabeta: "Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas puternic: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! Şi de unde îmi este [dată] mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?" (Lc 1,41-43).

Marie, datorită disponibilităţii tale, Elisabeta a putut să se lase atinsă de Domnul venit în lume şi prezent în tine. Cu tine, Marie, îl rugăm pe Domnul secerişului pentru ca Biserică, ca ea să fie mereu deschisă oamenilor de astăzi. Să fim dispuşi noi înşine să-i slujim pe fraţii noştri, mărturisind astfel bucuria de a-l urma pe fiul tău.

Al treilea mister: Naşterea lui Isus: "Îngerul le-a spus: «Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul»" (Lc 2,10-11).

Marie, în Isus, fiul tău, Dumnezeu s-a făcut om. Întruparea sa alungă orice teamă, fiindcă el este mereu prezent alături de noi. Cu tine, Marie, ne rugăm pentru a putea sesiza prezenţa lui Isus cel înviat în viaţa noastră şi, astfel, prin cuvintele şi faptele noastre, să putem construi o lume de pace şi de dreptate.

Al patrulea mister: Prezentarea la Templu: "Acum eliberează-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi gloria poporului tău, Israel!" (Lc 2,29-32).

Marie, împreună cu Iosif, soţul tău feciorelnic, l-aţi prezentat pe Isus la Templu, iar bătrânul Simeon ni-l descoperă ca lumină a lumii. Cu tine, Marie, îl rugăm pe Domnul secerişului pentru toţi cei care îşi consacră viaţa Domnului, ca ei să fie lumină şi speranţă pentru lumea de astăzi.

Al cincilea mister: Regăsirea lui Isus: "El însă le-a spus: «De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?». Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese" (Lc 2,49-50).

Marie, în timpul anilor petrecuţi alături de fiul tău, ai trăit experienţe pe care nu ţi le-ai imaginat niciodată. În ziua regăsirii lui Isus la Templu, tu nu ai înţeles cuvintele lui, totuşi, te-ai încrezut în promisiunea Domnului la care meditai în inima ta. Cu tine, Marie, îl rugăm pe Domnul secerişului, să ne dea şi nouă încrederea care te însufleţea, atunci când, asemenea ţie, nu înţelegem planul său cu noi. Să avem curajul de a propune sau de a alege calea preoţiei, a vieţii consacrate, dar şi a căsătoriei într-o lume în care totul ni se pare atât de nesigur.

Misterele de lumină

Primul mister: Botezul lui Isus: "În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând spre el. Şi din cer a fost un glas: «Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria»" (Mc 1,9-11).

Isus, lumina lumii, se prezintă cu umilinţă în faţa lui Ioan Botezătorul pentru a fi botezat.

Prin botezul său, Isus doreşte să ne înveţe că pentru a intra în Împărăţia iubirii Tatălui, trebuie să te naşti din apă şi din Duhul Sfânt (cf. In 3,5). Porumbelul care coboară asupra lui Isus îl simbolizează pe Duhul Sfânt care ne este dăruit şi nouă în timpul Botezului şi care ne face copii ai lui Dumnezeu. Astfel îl putem numi pe Dumnezeu Tată. Fiecare dintre noi, prin credinţă, putem auzi acelaşi glas al Tatălui: "Tu eşti fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria".

Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerişului să ne ajute să trăim ca adevăraţi copii ai lui Dumnezeu, trăind într-o continuă dorinţă de a ne sfinţi.

Al doilea mister: Manifestarea atotputerniciei lui Isus la nunta din Cana: "S-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo. A fost chemat şi Isus cu discipolii lui la nuntă. Lipsind vinul, mama lui Isus i-a zis: «Nu [mai] au vin». Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: «Faceţi tot ce vă va spune!»" (In 2,1-5).

La Cana, în Galilea, la începutul activităţii sale publice, Isus transformă o mare cantitate de apă într-un vin savuros. Aceasta a avut loc datorită mijlocirii Mariei care se prezintă în faţa fiului ei spunându-i de lipsa vinului. Maria mijloceşte pentru o familie aflată într-o situaţie umilitoare. Prin minunea care se petrece, Isus îşi manifestă gloria sa, iar discipolii cred în el. După ce i-a chemat să-l urmeze, Isus îi invită pe ucenicii săi la o nuntă. De ce la o nuntă şi nu o retragere în deşert pentru a se ruga? Pentru că Împărăţia cerurilor se aseamănă unui ospăţ de nuntă. Nunta din Cana face referire la nunta veşnică unde toţi oamenii sunt invitaţi la masă, este vorba de noua alianţă în Isus Cristos unde el este mirele divin.

Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerişului, pentru familiile noastre, pentru ca ele să fie locul în care să fie trăită plenitudinea darului alianţei, unde apa umanităţii noastre să poată fi transformată în vinul iubirii divine. Astfel, familiile noastre vor deveni locuri de sfinţire şi terenuri fertile roditoare de vocaţii.

Al treilea mister: Proclamarea Împărăţiei lui Dumnezeu: "[Isus] străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice suferinţă în popor. [...] Văzând mulţimile, [Isus] s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând: «Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!»" (Mt 4,23; 5,1-3).

Isus anunţă sosirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi îi invită pe oameni la convertire, iertând păcatele celor care se apropie de el cu umilinţă.

Milostivirea lui Dumnezeu manifestată în Fiul său, Isus Cristos, continuă până la sfârşitul timpurilor. Slujirea săracilor este un act de evanghelizare în care persoanele consacrate îl reprezintă pe Isus ce anunţă oamenilor Împărăţia lui Dumnezeu, un Isus ce vindecă pe cei bolnavi şi răniţi, un Isus ce-i întoarce pe cei păcătoşi pe calea binelui, un Isus ce binecuvântează copiii şi face bine tuturor.

Cu tine, Marie, care ai fost primul ucenic ce te-ai pus printr-o dăruire totală în slujirea planului de mântuire a lui Dumnezeu, ne rugăm ca Domnul secerişului să trimită cât mai mulţi lucrători în secerişul său.

Al patrulea mister: Schimbarea la faţă: "După şase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. [şi] iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: «Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea; ascultaţi de el!»" (Mt 17,1-13).

Petru, Iacob şi Ioan participă la evenimentul schimbării la faţă a lui Isus de pe muntele Tabor. În acest moment ei văd un Isus luminos, glorios, alături de două personaje importante ale Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Viaţa consacrată are misiunea de a-l arăta lumii pe Fiul lui Dumnezeu făcut om ca splendoarea în faţa căreia păleşte orice altă lumină, ca pe frumuseţea infinită care singură poate umple inima omului. O tradiţie creştină veche leagă viaţa contemplativă de rugăciunea lui Isus făcută pe acest munte al schimbării la faţă. Mesajul monahismului şi al vieţii contemplative doreşte să spună că Dumnezeu pus pe primul loc oferă existenţei umane o plenitudine de sens şi de bucurie, căci omul este făcut pentru Dumnezeu şi nu-şi va afla liniştea până nu se va odihni în Dumnezeu, după cum spunea Sfântul Augustin.

Cu tine, Marie, care eşti reflecţia frumuseţii divine, ne rugăm Domnului secerişului, de a fi mereu adoratori fascinaţi de splendoarea feţei sale, astfel încât viaţa noastră să fie transfigurată de contemplarea sa.

Al cincilea mister: Instituirea sfintei Euharistii: "Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: «Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!». De asemenea, după cină, a luat potirul spunând: Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta, ori de câte ori beţi, în amintirea mea!»" (1Cor 11,23-25)

Înainte de a părăsi lumea aceasta, Isus ne-a lăsat semnul prezenţei sale permanente în mijlocul nostru: pâinea şi vinul care, prin cuvintele preotului de la Sfânta Liturghie, devin trupul şi sângele lui Cristos. ,,Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el" (In 6,56). Euharistia, rod al sacrificiului lui Isus de pe cruce, ne descoperă dorinţa sa de a fi în mijlocul nostru ca un prieten. La rândul nostru, ca prieteni ai lui Isus, suntem invitaţi să trăim asemenea lui. Aşa cum el a spălat cu umilinţă şi cu iubire picioarele ucenicilor săi şi noi suntem invitaţi să devenim slujitori unii altora în iubire, în iertare. Să devenim astfel o euharistie vie.

Cu tine, Marie, care ai fost prima care ai primit trupul lui Isus, ne rugăm Domnului secerişului de a trezi în tineri vocaţii la sfânta Preoţie pentru ca pâinea vieţii să nu lipsească niciodată poporului aflat în deşertul acestei lumi.

Misterele de durere

Primul mister: Agonia lui Isus: "[Isus] s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, punându-se în genunchi, se ruga, spunând: «Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să fie!»" (Lc 22,41-42).

Marie, cu câteva ore înainte de moartea sa, fiul tău, Isus, trece prin proba îndoielii, dar este atât de unit cu Tatăl, încât se abandonează voinţei sale. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerişului pentru toţi tinerii care doresc să-şi construiască viaţa lor pe stânca solidă care este Isus Cristos, dar care se îndoiesc sau ezită de a se angaja în urmarea lui, ca ei să fie mereu disponibili Duhului Sfânt pentru a conştientiza că renunţarea pe care o cere urmarea lui Isus este puţin lucru în comparaţie cu ceea ce ei vor primi în schimb.

Al doilea mister: Biciuirea lui Isus: "iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit" (Mt 27,26).

Marie, trupul fiului tău este sfâşiat de loviturile de bici, totuşi, el va spune puţin mai târziu: "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac" (Lc 23,33). În faţa urii, singurul răspuns posibil este cel al iertării. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerişului pentru toţi cei botezaţi care îndeplinesc o slujire particulară în Biserică, ca ei să fie martori animaţi de o iubire înflăcărată în lumea noastră adesea sfâşiată de loviturile urii şi ale violenţei.

Al treilea mister: Încununarea cu spini: "Atunci, soldaţii guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată cohorta şi, după ce l-au dezbrăcat, l au acoperit cu o mantie purpurie. Împletind o coroană de spini, i au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind înaintea lui, îşi băteau joc de el, spunând: «Bucură-te, rege al iudeilor!». Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap" (Mt 27,27-30).

Marie, în acest moment, fiul tău, Isus, cunoaşte umilinţa extremă: este considerat un rege de comedie, luat în râs, batjocorit. Astfel, el devine însoţitorul celor care, de-a lungul timpului, au cunoscut persecuţiile pentru faptul că au făcut din Isus regele şi salvatorul lor. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerişului pentru toţi creştinii care şi astăzi sunt persecutaţi. Uniţi cu ei în rugăciune, să fim şi noi constructori curajoşi ai Împărăţiei pe care Isus a inaugurat-o prin venirea sa în lume.

Al patrulea mister: Isus îşi duce crucea: ,,În timp ce ieşeau, au găsit un om din Cirene cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea" (Mt 27,32).

Marie, fiul tău nu este singur pe drumul crucii. Simon din Cirene este prezent şi el pe acest drum pentru a-l ajuta pe Isus să-şi poarte crucea pe drumul greu al Golgotei. Mulţi tineri se angajează în diferite grupuri şi asociaţii în Biserică, arătându-se disponibili invitaţiei fiului tău, de a se pune în serviciul celor mici şi săraci. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerişului pentru tinerii care se angajează pentru a-i sluji pe cei nevoiaşi în mod gratuit, pentru ca ei să recunoască în ceilalţi prezenţa lui Cristos: "tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi aţi făcut" (Mt 25,40).

Al cincilea mister: Moartea lui Isus pe cruce: "După aceasta, văzând Isus că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: «Mi-e sete». Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. După ce a luat oţetul, Isus a spus: «S-a împlinit». Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul" (In 19,28-30).

Marie, fiul tău a ajuns până la iubirea maximă. A răspunde chemării fiului tău de a-l urma înseamnă a ne dărui viaţa, pentru ca, împreună cu el, omenirea să meargă pe drumul învierii. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerişului pentru Sfântul Părinte Papa, pentru episcopi, preoţi şi diaconi care au misiunea de a conduce poporul lui Dumnezeu pe drumul învierii într-o lume deseori agitată şi tulburată, ca ei să poată sustrage din relaţia cu Cristos cel viu forţa necesară pentru a-şi îndeplini slujirea lor, fiind susţinuţi în acelaşi timp şi de colaborarea credincioşilor pe care îi păstoresc.

Misterele de slavă

Primul mister: Învierea lui Isus: "Intrând în mormânt, au văzut un tânăr aşezat la dreapta, îmbrăcat cu o haină lungă, albă, şi au fost cuprinse de spaimă. Dar el le-a zis: «Nu vă înspăimântaţi! Îl căutaţi pe Isus Nazarinéanul, cel răstignit. A înviat, nu este aici! Iată locul în care îl puseseră!»" (Mc 16,5-6).

Marie, în dimineaţa Paştelui, vestea îngerului pe care ai primit-o la Buna Vestire, capătă un sens nou: "Sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu" (Lc 1,35). Da, Isus, pe care tu l-ai purtat, crescut şi însoţit în tăcere în anii copilăriei şi tinereţii sale în mijlocul oamenilor, este Fiul lui Dumnezeu care deschide umanităţii porţile vieţii veşnice. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerişului pentru Sfânta Biserică, trupul lui Cristos înviat prezent în lume, ca ea să nu se lase atinsă de descurajare, iar cei botezaţi să-şi amintească că sunt templele Duhului Celui înviat şi să trăiască în lume ca oameni înnoiţi şi mărturisitori ai învierii.

Al doilea mister: Înălţarea lui Isus: "«Însă, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului». Şi spunând acestea, sub privirile lor, [Isus] a fost înălţat şi un nor l-a ascuns din ochii lor" (Fap 1,8-9).

Marie, în dimineaţa înălţării, fiul tău, Isus, îi trimite pe ucenicii săi în misiune. Duhul Sfânt îi va conduce la întâlnirea cu toate popoarele. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerişului, pentru toţi misionarii: preoţi, persoane consacrate şi laici care vestesc evanghelia în diferite zone de misiune, ca ei să fie animaţi de curaj şi bucurie în mărturisirea credinţei în Isus Cristos şi să fie un stimulent pentru întreaga Biserică de a fi misionară, de a fi deschisă să meargă la întâlnirea cu toţi oamenii.

Al treilea mister: Coborârea Duhului Sfânt: "Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească" (Fap 2,4).

Marie, în ziua Bunei Vestiri, îngerul Domnului ţi-a spus să nu te temi căci ,,Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri" (Lc 1,35). În ziua Rusaliilor, acelaşi Duh Sfânt este dăruit Bisericii, Duh care alungă orice teamă. Astfel, Biserica poate anunţa cu încredere vestea cea bună a învierii. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerişului, pentru toţi credincioşii din dieceza noastră care au primit sau vor primi sacramentul Mirului în acest an, ca rămânând fideli Duhului Sfânt pe care l-au primit, să răspundă cu curaj vocaţiei lor creştine şi să trăiască cu bucurie evanghelia în viaţa lor.

Al patrulea mister: Ridicarea sfintei Fecioare Maria cu trupul şi sufletul la cer: ,,căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt!" (Lc 1,49).

Marie, prin ridicarea ta la cer, noi te sărbătorim ca pe cea care călăuzeşte şi susţine speranţa Bisericii care se află pe pământ în drum spre mântuire. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerişului pentru Sfânta Biserică, ca ea să mărturisească faptele minunate ale lui Dumnezeu şi să cheme cu încredere şi bucurie lucrători pentru a vesti evanghelia în mijlocul oamenilor.

Al cincilea mister: Încoronarea sfintei Fecioare Maria în cer ca regină: "şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele" (Ap 12,1).

Marie, ajunsă în faţa lui Dumnezeu Tatăl, eşti încoronată de glorie şi onoare. Dintr-o copilă simplă din Palestina ai devenit mare în inima lui Dumnezeu pentru încrederea şi disponibilitatea ta. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerişului ca, meditând aceste mistere de credinţă împreună cu tine, să fim mereu disponibili chemării de a-l urma pe fiul tău, Isus Cristos şi, prin noi, această chemare să ajungă şi la oamenii pe care îi întâlnim.

Veghe de rugăciune cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Vocaţii

Cântec

Ne-ai chemat

Ref. Ne-ai chemat să fim lumină. Ne-ai chemat să fim şi sare.

Şi în lumea asta mare să avem credinţă tare.

1. Fiinţa noastră a fost schimbată, prin botez şi înzestrată,

Cu credinţă şi cu Duh Sfânt pentru drumul pe pământ.

2. Drumul greu Cristos a mers, a rămas şi nu s-a şters

A rămas şi v-a rămâne pentru orice om din lume.

Introducere

Din Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a 59-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii (8 mai 2022):

Privirea iubitoare şi creativă a lui Dumnezeu a ajuns la noi în mod cu totul singular în Isus. Vorbind despre tânărul bogat, evanghelistul Marcu notează: "Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit" (10,21). Spre fiecare dintre noi se îndreaptă această privire a lui Isus plină de iubire. Să ne lăsăm atinşi de această privire şi să ne lăsăm duşi de el dincolo de noi înşine! Şi să învăţăm să ne privim şi unul pe altul în aşa fel încât persoanele cu care trăim şi pe care le întâlnim - oricare ar fi ele - să se poată simţi primite şi să descopere că există Cineva care le priveşte cu iubire şi le invită să dezvolte toate potenţialităţile lor.

Viaţa noastră se schimbă, când primim această privire. Totul devine un dialog vocaţional, între noi şi Domnul, dar şi între noi şi ceilalţi. Un dialog care, trăit în profunzime, ne face să devenim tot mai mult cei care suntem: în vocaţia la preoţia primită prin hirotonire, pentru a fi instrument al harului şi al milostivirii lui Cristos; în vocaţia la viaţa consacrată, pentru a fi laudă a lui Dumnezeu şi profeţie a noii omeniri; în vocaţia la căsătorie, pentru a fi dar reciproc şi generatori şi educatori ai vieţii. În general, în fiecare vocaţie şi slujire în Biserică, ce ne cheamă să-i privim pe ceilalţi şi lumea cu ochii lui Dumnezeu, pentru a sluji binele şi a răspândi iubirea, cu faptele şi cu cuvintele.

Aleluia:

Aleluia, aleluia, aleluia, alelu! /bis

Duhul Domnului peste noi, aleluia, alelu!

Bucuria lui e în noi, aleluia, alelu! 2x

Evanghelie: Mt 4, 18-22

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei

Umblând de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, şi le-a spus: "Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!" Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacób, fiul lui Zebedéu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedéu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele şi i-a chemat. Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat. Cuvântul Domnului

Meditaţie

(Din mesajul Sfântul Părinte Francisc pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii 2019)

Două perechi de fraţi - Simon şi Andrei împreună cu Iacob şi Ioan - îşi desfăşurau munca cotidiană de pescari. În această meserie istovitoare, ei au învăţat legile naturii. În anumite zile, pescuitul abundent le răsplătea munca grea însă, alte ori, truda unei nopţi întregi nu era suficientă pentru a umple năvoadele şi se întorceau la mal obosiţi şi dezamăgiţi. În asemenea situaţii obişnuite ale vieţii ne regăsim şi fiecare dintre noi cu dorinţele avute în inimă, când ne angajăm în activităţi pe care ni le dorim a fi rodnice. Uneori ne bucurăm de un pescuit bogat; însă, alte ori, trebuie să avem curajul de a înfrunta frustrarea de a avea mrejele goale.

Ca in istoria oricărei chemări, şi în acest caz are loc o întâlnire. Isus merge, îi vede pe acei pescari şi se apropie de ei... Aşa s-a întâmplat cu persoana cu care am ales să ne trăim viaţa în căsătorie, sau când am simţit farmecul vieţii consacrate: am trăit surpriza unei întâlniri şi, în acel moment, am întrezărit promisiunea unei bucurii în măsură să ne satisfacă existenţa. Tot astfel, în acea zi, la lacul Galileii, Isus a mers în întâmpinarea acelor pescari, întrerupând "paralizia normalităţii". Şi imediat le-a făcut o promisiune: "Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni"

Aşadar, chemarea Domnului nu este un amestec al lui Dumnezeu în libertatea noastră; nu este "o cuşcă" sau o greutate care ni se pune pe spate. Dimpotrivă, este iniţiativa iubitoare prin care Dumnezeu ne vine în întâmpinare şi ne îndeamnă să intrăm într-un proiect măreţ, la care vrea să ne facă părtaşi, oferindu-ne perspectiva orizontului unei mări mai ample şi a unui pescuit supraabundent.

Pauză cu cântec: Te-am ales (audio)

1. Vocaţia - lumina lumii

O persoană se prezintă cu o lumânare în faţa altarului

Lectură din Evanghelia după sfântul Ioan

Eu sunt lumina lumii (spune Isus). Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii (In 8,12).

Experimentăm în viaţa noastră diferite tipuri de întuneric: întunericul natural pe care îl simţim la căderea nopţii, întunericul minţii când nu mai reuşim să fim creativi, când simţim o rutină care ne oboseşte, întunericul inimii, când nu mai reuşim să iubim şi să simţim iubirea din partea celorlalţi, întunericul spiritual, când nu-l mai simţim pe Dumnezeu, întunericul păcatului, când refuzăm comuniunea cu Tatăl ceresc, întunericul discernământului cu privire la propria vocaţie, când ne este greu să răspundem chemării lui Dumnezeu cu toată inima, când facem calcule şi ne gândim dacă merită să răspundem afirmativ chemării. Isus Cristos ne spune astăzi eu sunt lumina lumii, lumină pentru fiecare minte, inimă şi suflet, pentru mine şi pentru tine, pentru fiecare întuneric pe care îl experimentăm. Iar lumina sa înseamnă claritate, pace, bucurie, curajul slujirii în întregime. Primind această lumină de la Cristos, fiecare vocaţie devine o lumină în întunericul acestei lumi, devine o invitaţie, devine o cale. A-ţi urma propria cale pe care Dumnezeu ţi-o pune la dispoziţie, înseamnă a umbla în lumină, a merge cu curaj şi a sluji fără rezerve.

Doamne, îţi prezentăm diferitele tipuri de întuneric pe care le experimentăm în viaţa noastră. Ajută-ne să te descoperim prezent acolo, aprinde lumina ta pentru a ne deschide slujirii tale şi fraţilor noştri. O chemare vine din întunecimi/ Luminaţi, luminaţi/ Strigă! Suflete pierdute în adâncimi/ luminaţi, luminaţi./ Luminaţi, aprindeţi focul sfânt!/ Pe pământ lumini să fiţi/ Luminaţi, aprindeţi focul sfânt/ Pe pământ să străluciţi./ Nicicând să nu obosiţi în lucrul sfânt/ Luminaţi, luminaţi/ Pregătiţi coroane încă pe pământ/ Luminaţi, luminaţi. Amin.

Refren Taize:

A mea pace şi bucurie, lumina, speranţa. Cristos este-a mea putere mă-ncred în Dânsul şi nu mă tem, mă-ncred în Dânsul şi nu mă tem.2x 2.

2. Vocaţia - sarea pământului

O persoană se prezintă cu un bol de sare în faţa altarului

Lectură din evanghelia după sfântul Matei

Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare" (Matei 5,13).

Isus spune: "Voi sunteţi sarea pământului"

Cuvântul "voi" este foarte subliniat în textul original: "Voi - numai voi - sunteţi sarea pământului." Domnul vorbeşte despre ucenicii săi, deci despre unii care s-au recunoscut de partea lui, a acestei împărăţii. Deci, Domnul Isus nu le spune ucenicilor că ei ar trebui să fie sarea pământului, ci că ei sunt. El nu vorbeşte sub forma unui îndemn, ci prezintă un adevăr. Acest mod de învăţare este mereu o îmbărbătare în credinţă. Dar ne gândim cu sinceritate când ne gândim cât de puţin corespundem în viaţa zilnică acestui adevăr absolut!

În ce măsură "sărează" ucenicii Domnului pământul? Prin ce menţin ei drepturile lui Dumnezeu într-o lume, care nu recunoaşte nici pe Dumnezeu, nici drepturile Sale? În ce mod acţionează ei contra stricăciunii morale care există printre oameni? Foarte simplu: printr-o viaţă în frica de Dumnezeu şi dreptate lui. Duhul Sfânt îi păzeşte de tot ce este necurat şi produce în inimile lor sfinţire şi dedicare pentru Dumnezeu. Ei au îmbrăcat "armura luminii" (Romani 13,12 ), au "armele dreptăţii, cele din dreapta şi din stânga" (2 Corinteni 6,7). Desigur, când este potrivit, vor depune şi prin cuvântul lor o mărturie contra răului.

Suntem noi suficient de conştienţi, că suntem lăsaţi aici pentru a reprezenta principiile dreptăţii lui Dumnezeu pe pământ? Oamenii din jurul nostru ne observă mai mult decât gândim noi. Dacă observă la noi o viaţă creştină, dacă îşi dau seama că ne lăsăm călăuziţi în viaţa noastră de principii divine, de valori, vor fi impresionaţi într-un mod sau altul, fără să vrea să recunoască aceasta.

Domnul să ne ajute în aceste vremuri, să avem sare în noi înşine, aşa încât să judecăm tot ce este în noi şi ar putea sta contra clarităţii şi curăţiei mărturiei noastre înaintea lumii. Exemplul nostru, viaţa noastră lucrează mai mult decât toate cuvintele.

Refren Taize:

Cât de bun e Domnul sfânt, în el e puterea mea.

Cât de bun e Domnul sfânt, aleluia. 2x

3. Vocaţia drojdie

O persoană se prezintă cu un bol cu făină şi drojdie în faţa altarului

Lectură din evanghelia după sfântul Luca

Isus a mai spus: "Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Este asemenea cu plămada pe care o ia o femeie şi o ascunde în trei măsuri de făină până când dospeşte totul" (Lc 13,20-21).

Isus se interesează de orice situaţie umană pe care o întâlneşte, se cufundă în realitatea bărbaţilor şi a femeilor din timpul său, cu o încredere deplină în ajutorul Tatălui. Astfel, Mântuitorul nostru ne învaţă că tocmai în această istorie concretă, în ascuns, asemenea drojdiei care deşi nu se vede, acţionează discret asupra făinii făcând-o să dospească, Dumnezeu este prezent şi, dacă suntem atenţi şi vigilenţi, putem să-i surprindem prezenţa, să-i vedem acţiunea, să-i auzim glasul.

Împărăţia sa, deşi mică, invizibilă şi uneori nesemnificativă, creşte în tăcere graţie lucrării neîncetate a Duhului lui Dumnezeu.

Tot astfel trebuie înţeleasă şi vocaţia la viaţa preoţească, la viaţa consacrată sau la viaţa de familie. Chemarea presupune acţiunea tainică şi "fără zgomot" a lui Dumnezeu care, prin Duhul său, inspiră şi astăzi inimi generoase să se deschidă planului său de iubire şi de mântuire.

Nu trebuie să aşteptăm să fim perfecţi pentru a răspunde cu generosul nostru "iată-mă", nici să ne înspăimântăm de limitele noastre şi de păcatele noastre, ci să primim cu inimă deschisă glasul, care ne invită să nu ne mulţumim doar cu ceea ce poate oferi lumea, ci să vrem ceea ce poate realiza el prin noi în lume.

În faţa senzaţiei răspândite a unei credinţe obosite sau reduse la simple "datorii de îndeplinit", mai ales tinerii sunt invitaţi să se lase înflăcăraţi de dorinţa de a descoperi fascinaţia mereu actuală a vieţii lui Isus, de a se lăsa interogaţi şi provocaţi de cuvintele sale şi de gesturile sale şi, în sfârşit, de a visa, graţie lui, o viaţă pe deplin umană, bucuroasă să se dedice în iubire şi slujire Împărăţiei sale.

Răsună şi astăzi cuvântul Domnului Isus: "Dacă vrea cineva să mă slujească să mă urmeze" (In 12,26). Să nu ne fie teamă să-l primim. Cu siguranţă, vom întâlni greutăţi, ispite şi sacrificii, dar vom fi fericiţi să slujim; vom putea fi martorii acelei bucurii pe care lumea nu o poate da; vom fi flăcări vii ale unei iubiri infinite şi veşnice; vom cunoaşte bucuriile nespuse ale prieteniei lui Isus şi vom gusta, deja de pe pământ, plinătatea vieţii divine.

Isuse, Fiul lui Dumnezeu, în care sălăşluieşte plinătatea divinităţii, tu chemi pe toţi cei botezaţi "să înainteze în larg", străbătând calea sfinţeniei. Trezeşte în inimile tinerilor dorinţa de a fi în lumea de azi mărturisitori ai puterii iubirii tale. Umple-i cu Duhul tău de tărie şi prudenţă, ca să fie capabili să descopere adevărul deplin despre sine şi despre vocaţia proprie.

Fecioară Marie, Maica Mântuitorului, călăuză sigură pe drumul către Dumnezeu şi aproapele, tu care ai păstrat cuvintele sale în profunzimea inimii, sprijină cu mijlocirea ta maternă familiile şi comunităţile ecleziale, ca să-i ajute pe adolescenţi şi pe tineri să răspundă cu generozitate la chemarea Domnului. Amin. (Ioan Paul al II-lea, 2004).

Refren Taize:

Ubi caritas et a...a...mor. Ubi caritas Deus ibi est. 2x

4. Vocaţia - un dar de mireasmă plăcută lui Dumnezeu - Să se înalţe rugăciunea mea ca fumul de tămâie înaintea ta!" (Ps 141,2).

O persoană se prezintă cu navicela cu tămâie în faţa altarului şi eventual pune un pic de tămâie în cadelniţă.

Lectură din Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan (Ap 8,3-4)

A venit atunci un alt înger şi a stat în picioare înaintea altarului. El avea un vas de aur pentru tămâiere şi i s-a dat multă tămâie ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul cel de aur care este înaintea tronului. Şi fumul de tămâie s-a înălţat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu împreună cu rugăciunile sfinţilor.

Din pricina mirosului plăcut pe care îl răspândeşte, tămâia în Sfânta Scriptură este considerată un element simbolic de preamărire a lui Dumnezeu şi de implorare a Duhului Sfânt, o mireasmă plăcută înaintea Lui, un simbol al rugăciunilor curate.

Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea că: "Biserica este «casa sfinţeniei», iar caritatea lui Cristos, răspândită de Duhul Sfânt, este sufletul acestei case. În ea toţi creştinii se ajută reciproc să descopere şi să împlinească propria vocaţie prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, prin rugăciune, sacramente şi prin căutarea constantă a chipului lui Cristos în fiecare frate ... Astfel sfinţenia lui Dumnezeu intră în fiecare stare şi situaţie de viaţă, pentru ca toţi creştinii să devină lucrători în via Domnului".

Să ne rugăm cu îndemnul sfântului apostol Paul: "Să fim imitatorii lui Dumnezeu, să umblăm în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă de bună mireasmă" (Ef 5,1-2). Să ne rugăm neîncetat unii pentru alţii şi împreună unii cu alţii. Iar rugăciunea şi viaţa noastră să se înalţe către tine, Doamne, ca o mireasmă plăcută. Amin

Refren Taize:

Tu eşti vrednic, tu eşti vrednic, Domnul meu iubit.

Tu eşti vrednic de preamărire, slavă ţie în veci.

Căci tu ai creat tot pământul şi viaţa, izvor nesecat de puteri. Tu eşti vrednic de preamărire slavă ţie în veci.

Vocaţia - o sămânţă menită să aducă mult rod

O persoană se prezintă cu un bol de seminţe de grâu în faţa altarului

Lectură din evanghelia după sfântul Ioan (In 12,24-26)

"Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti."

Cu aceste cuvinte, Isus cere de la noi o privire profundă pentru a-l putea vedea şi înţelege.

Bobul de grâu se abandonează, se predă pământului. Este unicul mod pentru a aduce roade. Dacă bobul de grâu nu se lasă înconjurat de pământ, dacă nu trece prin suferinţă, prin ruptura învelişului, a propriei siguranţe care face să încolţească planta, n-ar ajunge niciodată să realizeze din plin viaţa sa.

Ceea ce se întâmplă nu este doar moartea bobului, este o muncă neobosită uimitoare, o continuă dăruire, o adevărată dăruire de sine.

Lumea îl poate vedea pe Domnul prin mărturia noastră, prin mărturia creştinilor care cred în Paştele lui Isus şi în Paştele propriu iluminat de lumina sa.

Ajută-mă, Doamne, să mă las disponibil...

Sunt un bob care acum este pus în pământ.

Încetul cu încetul simt cum mă atinge pământul, îmi oferă apă şi căldură.

Atingerea mă schimbă.

Sunt gată să fiu transformat.

Învelişul meu se deschide, mă întind spre cer, rădăcinile căută un sprijin nou.

Cresc spre înălţime, în lumină, în căldură, în profunzime.

Trăiesc pentru că am fost atins, - de cine?

De puterea tainică a Creatorului!

Cresc şi aduc roade, roade înmulţite.

A fi crescut înseamnă a fi devenit ceva mai mult,

Şi cine devine mai mult, se poate dărui

aşa cum Isus s-a dăruit pentru a deveni pâinea vieţii. Amin.

Refren Taize:

Nu-ţi fie teamă, Domnu-i cu tine în încercare singur nu eşti.

Nu-ţi fie teamă, Domnu-i cu tine tot ce îţi cere e să-l iubeşti! 2x

Rugăciune către Sfânta Fecioară Maria pentru vocaţii

Fericită eşti tu, Marie, Fecioară cu inimă infinită, care intuieşti cu inima ta de mamă dorinţele profunde ale fiecărei persoane,

Încurajează aceste dorinţe pentru a fi dar şi slujire în Biserică.

Întinde-ne mâna ta mângâietoare când drumul alegerilor noastre devine obositor.

Dă-ne credinţa ta când inima noastră este cuprinsă de îndoieli.

Dă-ne rugăciunea ta încrezătoare pentru a înţelege, pentru a merge în misiune, pentru a sluji.

Fecioară şi Mamă, cu inima plină de simplitate,

Fecioară şi Soră, susţine-ne pe drumul nostru,

Fecioară şi Prietenă,

DA infinit spus Iubirii,

Mijloceşte pentru noi vocaţii sfinte,

Daruri pline de bucurie ale iubirii lui Dumnezeu. Amin

(Papa emerit Benedict al XVI-lea)

Concluzie sub forma unei invitaţii de a planta o sămânţă (să fie şi nişte şerveţele în caz că se murdăreşte cineva de pământ)

Cântec:

Precum bobul de grâu ascuns ce prin moarte aduce roade:

Cristos a înviat!

Cum stejarul puternic ce-nfruntă vânt şi ploi: Cristos a înviat!

Precum soarele-apus mâine-n zori fi-va răsărit: Cristos a înviat!

Când tot chinul se stinge s-aprinde bucuria: Cristos a înviat!

1. Cristos a înviat, prezent e-n toţi aceia

Ce-nvierea cântă şi-anunţă mântuirea.

2. Cristos a înviat, prezent e-n toţi aceia

Care-aprind în suflet speranţa şi iubirea.

3. Cristos a înviat, prezent e-n toţi aceia

Care poartă-n suflet şi pacea şi iubirea.

Isuse, tu ne-ai chemat

REF: Isuse, tu ne-ai chemat, să te urmăm

Pe drumul credinţei şi-al luminii.

Spunem da chemării tale de-a trăi

În alianţa iubirii.

Tu ai venit, ca noi să-l cunoaştem pe Tatăl

Şi să ne-nveţi cum să ne iubim unii pe alţii.

Ca-ntr-o familie să împărţim

Tot ce trăim: suferinţe şi greutăţi, speranţe şi bucurii.

Ne-ncredinţăm mamei tale, Maria.

Cu ea în umbra crucii să stăm

Lângă cei care astăzi mai sunt răstigniţi.

Mărturie vocaţională:

Clara Crockett sau căutarea Absolutului

Pentru aprofundarea Zilei Mondiale a Vocaţiilor, Oficiul pentru vocaţii Iaşi recomandă mai ales grupurilor de tineri vizionarea mărturiei vocaţională a sorei Clara Crockett.

"Deviza vieţii mele a fost totul sau nimic, a deveni o actriţă celebră sau nimic. Alb sau negru. Pot spune că am căutat iubirea în locuri în care nu am găsi-o. Am avut iubiţi, prieteni şi prietene, mult succes în lumea teatrului, am jucat într-un film, am fost prezentatoare etc. Şi cu toate acestea mă simţeam neîmplinită".

Clara Crockett, o soră cu un temperament de clown, a trecut la Domnul în 2016 la vârsta de doar 33 de ani după ce un cutremur de pământ a făcut ca locuinţa în care se afla cu câteva tinere cărora le preda lecţii de chitară să cadă peste ea. Sora Clara a lăsat în urma ei o mărturie de viaţă impresionantă: "Domnul m-a învăţat un lucru: cel care îşi pierde viaţa şi care se uită pe sine, cel care moare pentru sine, este fericit şi acesta este adevărul".

Clara s-a născut în 1982 în Irlanda de Nord într-o familie catolică nepracticantă. Oraşul său natal, Derry, era marcat de conflicte politice, violenţa şi ura prezentă în societate ajung să rănească inima ei. Cu toate acestea ea reuşeşte să anime atmosfera în sala sa de clasă imitând într-un mod foarte vesel vreun profesor sau făcând temele colegilor ei în schimbul câtorva ţigări. Visul ei era acela de a deveni o actriţă cu renume mondial. Astfel ea scrie piese şi joacă teatru. Datorită talentului ei ajunge în televiziune la vârsta de 15 ani, unde prezintă două emisiuni la două posturi importante. Tot la această vârstă ea încetează să mai participe la Sfânta Liturghie.

În anul 2000, prietena ei, Sharon, o invită să meargă în Spania, călătoria fiind gratuită. Clara în vârsta de 17 ani credea că va merge la plajă şi în cluburi, dar mai apoi îşi va da seama că era vorba despre un pelerinaj chiar în plină Săptămână Sfântă. Cu toate acestea Clara nu renunţă să meargă, numele său fiind deja pe biletul de călătorie. Programul spiritual era organizat de Casa Mamei, o comunitate religioasă recunoscută în 1994 de episcopul de Cuenca, Mons. José Guerra Campos. În primele zile ale prezenţei sale în Spania, Clara pare că se plictiseşte. Ajunge în Vinerea Sfântă unde participă la celebrarea pătimirii Domnului. Se aşază undeva în spatele bisericii şi aşteaptă sfârşitul celebrării pentru a servi cina.

În timpul procesiunii pentru venerarea crucii se pune şi ea în rând cu mâinile în buzunar. Când a venit momentul să sărute crucea, Clara a simţit un electroşoc spiritual, în acel moment a înţeles că Dumnezeu şi-a dat viaţa în mod real pentru ea şi că singurul mod de a-i răspunde este de a se oferi lui pe sine însăşi. Câteva minute mai târziu ea îi mărturiseşte părintelui Rafael Alonso, fondatorul comunităţii, dorinţa sa de a deveni călugăriţă. Totuşi cum ea dorea să fie celebră, Clara se gândeşte la cele două "vocaţii" spunându-şi că poate deveni o soră celebră. Domnul îi va asculta această dorinţă.

Reţinem de aici o primă învăţătură. Domnul a intervenit în viaţa ei într-un mod surprinzător, totuşi, fără invitaţia prietenei sale, Sharon, Clara nu ar fi participat la pelerinajul organizat de comunitatea în care ea va intra câteva luni mai târziu. Iniţiativele surprinzătoare ale lui Dumnezeu nu sunt pentru noi o încurajare la o lipsă de elan misionar.

După aceste zile intense, Clara se întoarce în Irlanda şi aici participă la turnarea unui film. Lumea cinematografică o conduce spre alcool, ţigări, droguri, relaţii. Ea va explica mai târziu: "Credeam că nu mă voi putea opri din toate acestea. Simţeam că nu aveam puterea necesară... evident că nu aveam forţa necesară, căci nu-l rugasem pe Domnul să mă ajute. Voiam să fac totul prin forţele mele. Ea va recunoaşte mai apoi această stare de păcat de moarte în care a trăit, departe de harul lui Dumnezeu".

Asemenea Sfintei Faustina care s-a întâlnit cu Cristos în timpul unui bal, Clara primeşte şi ea o a doua chemare divină în plină discotecă, chiar când băuse alcool peste măsură. Domnul i s-a făcut prezent şi îi pune această întrebare: "De ce continui să mă răneşti?"

La câteva zile după, în camera unui hotel din Londra în care se pregătea pentru turnarea unui film, ea simte foarte puternic un gol interior al existenţei sale. Clara înţelege atunci că viaţa sa nu are sens decât dacă ea i se oferă lui Cristos.

Acest lucru se petrece în 2001 când intră în comunitatea surorilor Slujitoarele "Casei Mamei", unde ea începuse itinerariul spiritual. Cu toate acestea continuă să fie deranjată de apelurile managerului său care o cheamă din nou pe platourile de filmare iar vechiul anturaj continuă să o descurajeze în urmarea dorinţei sale de consacrare lui Dumnezeu. Pentru a scăpa de toate acestea şi a se oferi în întregime lui Dumnezeu, Clara decide să părăsească Irlanda pentru a merge în Spania.

Aici găsim o a doua învăţătură: nu putem să ne convertim doar prin propriile forţe. Pe lângă voinţa proprie de a lupta împotriva păcatului, este nevoie şi de necesitatea de a-i cere lui Dumnezeu ajutorul conştienţi fiind de cuvintele lui Cristos: "Fără mine nu puteţi face nimic" (In 15, 5).

Marele sacrificiu al vieţii sale a fost acela de a renunţa la visul ei de a ajunge o actriţă faimoasă la Hollywood: "La început aveam ispita de a privi înapoi şi de a mă plânge, dar am înţeles apoi că am găsit o iubire mai mare", spune ea.

Debutul său în viaţa religioasă nu a fost simplu. Inima sa rănită de violenţele din Derry trebuia vindecată printr-un balsam de pace şi de caritate. Efortul psihic o obosea foarte mult. Îi plăcea să atragă atenţia, făcându-şi intrarea solemnă în sala de mese zicând: "Iată-mă!". Treptat, harul a ajuns să depăşească această dorinţă de afirmare.

Toată viaţa sa, tot temperamentul său a condus spre dorinţa de a parcurge tot mai mult calea sfinţeniei, iar această dorinţă de sfinţenie a făcut să dispară toată zgura din personalitatea sa.

Clara pronunţă primele sale voturi în anul 2006, luând numele de sora Clara Maria a Sfintei Treimi şi a Inimii Mariei. În anul 2010 pronunţă voturile pe viaţă, la 10 ani de la prima ei chemare.

De-a lungul anilor, ea desfăşoară o activitate intensă în mai multe case ale comunităţii, în Spania, în Florida şi în Ecuador. De apostolatul său beneficiază tinerii săraci care fac parte din familii în dificultate. De asemenea, participă şi la alte activităţi cum ar fi apostolatul bolnavilor în fază terminală în perioada petrecută la Valencia.

Sora Clara avea un dar special de a atinge sufletele copiilor şi a adolescenţilor. Un tânăr care a întâlnit-o pe sora Clara mărturiseşte: "Primul lucru care îmi atrăgea atenţia la sora Clara, pe lângă simţul umorului şi afecţiunea cu care ne primea, era modul în care ea vorbea cu Domnul". Chiar dacă făcea o mie de mimici când spunea o glumă, atunci când se ruga, ochii ei erau asemenea unei îndrăgostite care pronunţa plină de respect: "Domnul nostru". Clara le spunea tuturor că trebuie să începi prin a fi în starea harului sfinţitor, altfel restul nu serveşte la nimic.

O tânără îşi aminteşte despre o situaţie când a întâlnit-o pentru prima dată pe sora Clara atunci când ea era încă novice: "Cine este această soră ciudată cu un accent irlandez şi nebună? Aceasta a fost prima mea impresie despre ea. După ce am cunoscut-o mai îndeaproape, am descoperit că a fi sfânt şi a fi «cool» sunt compatibile şi constituie un mod minunat de a trăi".

Umorul era modul ei de a schimba o situaţie tensionată. De exemplu, la finalul unui campus responsabilii au cerut să se facă curăţenie şi acest lucru a creat o mică tensiune. Atunci Clara pentru a da exemplu şi a detensiona situaţia a luat o mătură şi a început să joace rolul unui clown.

Virtuţile sale reies clar din mărturia uneia dintre superioarele sale: "Nu ştiam mereu ce anume îi plăcea să facă şi ce nu, trebuia eu să ghicesc. Când îi ceream un lucru, ea mereu răspundea: Desigur!"

O virtute de-a sa poate fi aceea a generozităţii. Ea scria aceste cuvinte cu un an înainte de a muri: "Nu pot să explic această bucurie şi această dorinţă plină de entuziasm de a suferi pentru Domnul. Totul mi se pare derizoriu: privarea de somn, postul, căldura, slujirea celorlalţi. Tot ceea ce mă costă mă umple de bucurie deoarece aceasta mă apropie de Domnul".

Câteva luni mai târziu ea scria aceste cuvinte: "Sunt fericită! Fericită! Fericită! Chiar dacă sunt zile când multe lucruri sunt grele de împlinit. Toate acestea merită efortul de a-mi da viaţa pentru Dumnezeu care este atât de mare. Este ceea ce inima mea a dorit mereu şi ceea ce nicio iubire umană, niciun proiect, niciun alt lucru nu a putut să mă umple. Este un alt lucru pe care Domnul mi-l aminteşte deseori. Sunt soră de 14 ani, iar eu cer harul de a fi slujitoare, căci, cred cu sinceritate că încă nu am ajuns să fiu astfel. Domnul îmi cere să-l iubesc cu mai multă intensitate şi de a-l lăsa să-mi purifice sufletul. Rugaţi-vă pentru mine pentru ca să nu-i refuz nimic".

Un cutremur de pământ petrecut pe când ea era în Ecuador a fost cel care a pus capăt pelerinajul său pe acest pământ, cutremur care s-a petrecut la 16 aprilie 2016. Clara a fost găsită sub dărâmături cu o bucată de chitară în mână, aproape un rezumat al modului ei de a vedea viaţa.

Domnul poate a permis o viaţă atât de scurtă deoarece Clara nu a avut nevoie de mult timp pentru a atinge vârful vieţii spirituale. Putem crede că moartea sa a permis ca strălucirea Clarei să se răspândească fără oprire. Astfel, filmul "Totul sau nimic" care povesteşte viaţa ei a fost vizionat de peste un milion de ori pe Youtube. Sora Kristina Gardner, realizatoarea principală a filmului, arată până unde viaţa sorei Clara a reuşit să inspire un mare număr de persoane.

Asemenea Anei Gabriela Caron pentru care s-a început un proces de beatificare sau a fericitului Carlo Acutis, supranumit "tocilarul lui Isus", şi Clara Crockett este un mare mărturisitor al secolului al XXI-lea. Ea ne arată cum lumina lui Dumnezeu poate transfigura vieţile noastre. Mărturia ei este un răspuns la provocările actuale cu care se confruntă mai ales tinerii.

Chiar dacă nu toată lumea poate să cânte precum sora Clara la chitară şi la voce, sau lipseşte talentul actoricesc, totuşi setea ei de Absolut poate fi şi a noastră. Putem să ne însuşim o frază de-a ei şi să o purtăm cu noi mereu.

Sursa: Clare Crockett, ou la recherche de l'absolu (magazine-zelie.com)

*

Filmul "Totul sau nimic", despre sr. Clara Crockett, cu subtitrare în limba română:

(O todo o nada: Hna. Clare Crockett - versiunea originală)

lecturi: 610.