Rugăciunea şi speranţa se împletesc într-un timp de Post Mare început în Europa cu războiul

Răul nu va avea ultimul cuvânt

de fratele Alois, prior de Taizé

Anul acesta timpul Postului Mare începe în timp ce continentul european este lovit de război. Această actualitate tragică ne cufundă în plin mister al răului. Însuşi Isus a trăit experienţa ultimă a răului acceptând liber să-şi piardă viaţa pe cruce: a mers până la capătul suferinţei. În parcursul nostru spre Paşte suntem susţinuţi de această speranţă: dincolo de cruce, prin învierea lui Cristos, Dumnezeu a deschis întregii omeniri un drum de viaţă.

Cum este posibil ca focul armelor şi al bombelor să sfâşie popoare în multe aspecte aşa de apropiate unul de altul? Atâtea familii au vreo persoană de ambele părţi ale graniţei. În timpul unui pelerinaj în Rusia, în Bielorusia şi în Ucraina în 2015, cu un mic grup de tineri din diferite ţări, am fost martori al acestui lucru când m-am dus într-un spital din Kiev la câţiva soldaţi ucraineni răniţi într-o luptă. Împreună cu noi era o tânără femeie rusă. În urmă cu câteva zile, în momentul izbucnirii războiului, acea tânără rusă şi-a amintit de vizită şi a relatat: "Când am intrat în spital eram paralizată de frică şi de ruşine. La început îmi era greu să spun orice lucru. Apoi am început să povestesc că atunci când eram copilă în fiecare vară mergeam la bunicul meu în Ucraina, că verişorul meu era născut în Ucraina. Atunci soldaţii ucraineni au început să se schimbe, unul dintre ei pe neaşteptat a spus că soţia sa era rusă, apoi un altul că părinţii săi trăiau în Rusia. Şi a apărut clar că în realitate eram foarte apropiaţi, că eram ca fraţi şi surori".

Să ne rugăm pentru ca aceste vlăstare de împărtăşire şi de comuniune să nu fie smulse de nebunia războiului, ci pe parcurs să se dovedească mai puternice decât violenţa absurdă. Pare aproape prea repede pentru a exprima această dorinţă dat fiind că fiecare zi care trece creşte numărul victimelor şi al râniţilor. Totuşi, să păstrăm speranţa, înrădăcinată în adâncul inimilor noastre, că răul nu va avea ultimul cuvânt.

Papa Francisc a invitat la o zi de post şi de rugăciune pentru această Miercurea Cenuşii. În multe locuri din lume, credincioşii se vor reuni şi se vor ruga pentru pace. În urmă cu câteva zile la Taizé am primit mesajul unui preot ortodox din Rusia: şi în parohia sa se roagă pentru pace.

Da, pentru a trăi acest timp al Postului Mare în solidaritate cu aceia care suferă din cauza războiului care ameninţă în ţinutul Ucrainei, să amintim în rugăciunea noastră victimele şi familiile lor aflate în doliu, pe răniţi, pe cei care au trebuit să fugă, pe cei care ar fi voit să facă asta dar nu au putut, precum şi pe toţi cei care au ales să rămână acolo unde trăiesc. Să ne gândim la persoanele mai fragile, care vor fi primele care vor îndura consecinţele conflictului armat, la copiii încercaţi, la tinerii care nu văd un viitor.

În rugăciunea noastră să nu uităm să cerem Duhului Sfânt să inspire conducătorii popoarelor şi pe toţi cei care pot influenţa cursul evenimentelor, pentru ca să înceteze cât mai curând focul armelor. Să ne rugăm pentru ca războiul să nu mărească diviziunile în sânul Bisericilor şi al familiilor şi pentru ca responsabilii Bisericilor să-i însoţească pe toţi cei care sunt loviţi de această încercare teribilă. Şi pentru că fiecare viaţă umană contează în ochii lui Dumnezeu, să ne gândim la luptătorii din toate ţările implicate, precum şi la familiile lor, de exemplu la acele bunici care îi văd pe nepoţii lor plecând pe front, pentru un război pe care nu l-au ales nici nu l-au voit. Poate că într-o zi vor coborî chiar pe stradă pentru a striga asta.

În timp ce Postul Mare începe sub auspicii rele, suntem chemaţi să trăim aceste patruzeci de zile în comuniune cu aceia care, nu numai în Europa ci pretutindeni în lume, sunt loviţi de violenţă. Pe cruce Cristos şi-a deschis braţele pentru a îmbrăţişa toată omenirea. O omenire prea des sfâşiată, dar unită pentru totdeauna în inima lui Dumnezeu.

Cristoase înviat, rămânând în tăcere în faţa ta,
lăsăm ca să se înalţe această rugăciune arzătoare:
să înceteze focul armelor în ţinutul din Ucraina!
Primeşte în iubirea ta pe cei care mor
din cauza violenţei războiului, mângâie familiile aflate în doliu,
susţine pe cei care au trebuit să ia calea exodului.
În faţa unei suferinţe de neînţeles,
credem totuşi că cuvintele tale de iubire şi de pace
nu vor trece niciodată.
Tu ţi-ai dat viaţa pe cruce şi ai deschis un viitor,
chiar şi dincolo de moarte.
Aşadar, te implorăm: dăruieşte-ne pacea.
Tu eşti speranţa noastră!

(După L'Osservatore Romano, 2 martie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 512.