Papa Francisc: Scrisoare adresată doamnei Jolanta Szpilarewicz, preşedinte al Conferinţei Mondiale a Institutelor Seculare cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a constituţiei apostolice Provida Mater Ecclesia (2 februarie 2022)

Astăzi este a 75-a aniversare a publicării constituţiei apostolice Provida Mater Ecclesiae, în care predecesorul meu Pius al XII-lea recunoştea forma de mărturie care, mai ales începând din primele decenii din secolul trecut, se răspândea printre laici catolici deosebit de angajaţi.

După un an, la 12 martie 1948, cu motu proprio Primo feliciter, acelaşi pontif adăuga o cheie interpretativă importantă: faţă de Provida Mater, care le indica pur şi simplu ca "institute", motu proprio adăuga că identitatea specifică a carismei voastre provine din secularitate, definită "motivaţie de a fi" a institutelor înseşi (Primo feliciter, 5). Astfel era conferită legitimare deplină acestei forme vocaţionale de consacrare în lume. Aşa cum am avut ocazia să vă spun în urmă cu cinci ani, continui să cred că acel document a fost "într-un anumit sens revoluţionar" (Mesaj adresat participanţilor la conferinţa italiană a Institutelor Seculare, 23 octombrie 2017).

Dragă soră, de la Provida Mater pare că au trecut peste 75 de ani, dacă privim la schimbările petrecute în Biserică şi la dezvoltările atâtor mişcări ecleziale şi comunităţi cu carisme asemănătoare cu a voastră. Acum ştiu că pregătiţi cu mare angajare următoarea adunare, care se va ţine în august şi ale cărei lucrări, dacă va vrea Dumnezeu, voi veni cu plăcere să le închei. Dar aş vrea să vă mulţumesc încă de acum pentru slujirea voastră şi pentru mărturia voastră. Doresc să vă invit, în special în lunile următoare, să-l invoc în mod deosebit pe Duhul Sfânt pentru ca să reînnoiască în fiecare membru al institutelor seculare forţa creativă şi profetică pe care a dăruit-o Bisericii înainte şi după Conciliul al II-lea din Vatican.

O mare provocare se referă la raportul dintre secularitate şi consacrare, aspecte pe care sunteţi chemaţi să le ţineţi împreună. De fapt, din cauza consacrării voastre este uşor să vă asemănaţi cu călugării, dar aş vrea ca profeţia voastră iniţială, îndeosebi caracterul baptismal care conotează institutele seculare laicale, să vă caracterizeze. Fiţi animaţi, dragi membri ai institutelor seculare laicale, de dorinţa de a trăi o "laicitate sfântă", pentru că voi sunteţi o instituţie laicală. Sunteţi una din carismele cel mai vechi şi Biserica va avea nevoie mereu de voi. Dar consacrarea voastră nu trebuie să fie confundată cu viaţa călugărească. Botezul constituie prima şi cea mai radicală formă de consacrare.

În greaca eclezială antică, se obişnuia să fie numiţi "sfinţi" credincioşii botezaţi. Atât termenul grec hagios, cât şi cel latin sanctus se referă nu atât la ceea ce este "bun" în sine, ci la "ceea ce aparţine lui Dumnezeu". În acest sens vorbeşte Sfântul Paul despre creştinii din Corint ca hagioi, în pofida dezordinilor şi certurilor lor, pentru a indica nu vreo formă umană de perfecţiune, ci apartenenţa la Cristos. Or, cu botezul noi îi aparţinem lui. Suntem întemeiaţi într-o comuniune nepieritoare cu Dumnezeu şi între noi. Această unire ireversibilă este rădăcina oricărei sfinţenii şi este şi forţa pentru a ne separa la rândul nostru de mondenitate. Aşadar, botezul este izvorul oricărei forme de consacrare.

Pe de altă parte, voturile sunt sigiliul angajamentului vostru pentru Împărăţie. Şi tocmai această dăruire nedespărţită pentru Împărăţie vă permite să revelaţi vocaţia originară a lumii, faptul de a fi în slujba drumului de sfinţire a omului. Specificul carismei institutelor seculare vă cheamă să fiţi radicali şi în acelaşi timp liberi şi creativi pentru a primi de la Duhul Sfânt modul cel mai oportun de a trăi mărturia creştină. Sunteţi institute, dar să nu vă instituţionalizaţi niciodată!

Secularitatea, trăsătura voastră distinctivă, indică o modalitate evanghelică precisă de a fi prezenţi în Biserică şi în lume: ca sămânţă, drojdie. Uneori s-a folosit cuvântul "anonimi" pentru a se referi la membrii institutelor seculare. Prefer să spun că sunteţi ascunşi în cadrul realităţilor, exact ca sămânţa în pământ şi drojdia în aluat. Şi despre o sămânţă sau despre drojdie nu se poate spune că sunt anonimi. Sămânţa este premisă de viaţă, drojdia este ingredient esenţial pentru ca pâinea să fie gustoasă. Aşadar, vă invit să aprofundaţi sensul şi modul prezenţei voastre în lume şi să reînnoiţi în consacrarea voastră frumuseţea şi dorinţa de a participa la transfigurarea realităţii.

Este un nou pas de făcut. La origine aţi ales să "ieşiţi afară din sacristii" pentru a-l duce pe Isus în lume. Astăzi mişcarea de ieşire trebuie să fie completată de o angajare de a face prezentă lumea (nu mondenitatea!) în Biserică. Multe probleme existenţiale au venit cu întârziere pe birourile episcopilor şi teologilor. Voi aţi trăit cu anticipare numeroase schimbări. Dar experienţa voastră încă n-a îmbogăţit suficient Biserica. Mişcarea de profeţie care vă interpelează astăzi este pasul următor după cel care v-a născut. Asta nu înseamnă a vă întoarce în sacristie, ci a fi "antene receptoare, care transmit mesaje". Cu plăcere repet asta: "sunteţi ca nişte antene gata să recepteze germenii de noutate ridicaţi de Duhului Sfânt şi puteţi ajuta comunitatea eclezială să asume această privire de bine şi să găsească drumuri noi şi curajoase pentru a ajunge la toţi" (Discurs adresat conferinţei italiene a Institutelor Seculare, 10 mai 2014).

În enciclica Fratelli tutti am amintit că degradarea socială şi ecologică în care se află lumea de astăzi (cf. cap. I) este şi consecinţă a unei modalităţi improprii de a trăi religiozitatea (cf. cap. II). Este ceea ce subliniază Domnul prin parabola bunului samaritean, în care nu denunţă răutatea tâlharilor şi a lumii, ci o anumită mentalitate religioasă autoreferenţială şi închisă, incorporală şi indiferentă. Mă gândesc la voi ca la un antidot la acest lucru. Secularitatea consacrată este semn profetic care îndeamnă la revelarea cu viaţa mai mult decât cu vorbele a iubirii Tatălui, la arătarea ei zilnic pe drumurile lumii. Astăzi nu este atât de mult timpul discursurilor convingătoare; este mai ales timpul mărturiei pentru că, în timp ce apologia dezbină, frumuseţea vieţii atrage. Fiţi martori care atrag!

Secularitatea consacrată este chemată să traducă în practică imaginile evanghelice ale drojdiei şi sării. Fiţi drojdie de adevăr, de bunătate şi de frumuseţe, făcând să fermenteze comuniunea cu fraţii şi surorile care sunt lângă voi, pentru că numai cu fraternitatea se înfrânge virusul individualismului (cf. Fratelli tutti, 105). Şi fiţi sare care dă gust, pentru că fără gust, dorinţă şi uimire viaţa rămâne insipidă şi iniţiativele rămân sterile. Vă va ajuta să vă amintiţi de proximitatea şi apropierea ca au fost aşa de mult căile credibilităţii voastre şi cum profesionalitatea v-a conferit "autoritate evanghelică" în ambientele de muncă.

Dragă soră, aţi primit darul unei profeţii care a "anticipat" Conciliul Vatican II, care a primit bogăţia experienţei voastre. Sfântul Paul al VI-lea a spus: "Sunteţi o aripă înaintată a Bisericii în lume" (Discurs adresat Congresului internaţional al conducătorilor institutelor seculare, 20 septembrie 1972). Vă cer astăzi să reînnoiţi acest spirit de anticipare a drumului Bisericii, să fiţi sentinele care privesc sus şi înainte, având Cuvântul lui Dumnezeu în inimă şi iubirea faţă de fraţi şi surori în mâini. Sunteţi în lume pentru a mărturisi că ea este iubită şi binecuvântată de Dumnezeu. Sunteţi consacraţi pentru lume, care aşteaptă mărturia voastră pentru a avea acces la o libertate care dă bucurie, care hrăneşte speranţa, care pregăteşte viitorul. Pentru aceasta vă mulţumesc şi din inimă vă binecuvântez, cerându-vă să continuaţi să vă rugaţi pentru mine.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 2 februarie 2022

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 312.