"O Biserică a ascultării". A doua cateheză a episcopului Iosif Păuleţ pentru timpul Adventului 2021

A doua cateheză a PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi, pentru timpul Adventului 2021, prezentată joi, 9 decembrie 2021, în Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, a avut tema: "O Biserică a ascultării".

Itinerarul catehetic susţinut de PS Iosif Păuleţ pentru timpul Adventului, care va continua şi în Postul Mare, răspunde îndemnului Papei Francisc, adresat Bisericii universale, de a reflecta asupra temei "Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare, misiune". Pe parcursul catehezelor va fi aprofundată această temă în dorinţa de a înţelege mai bine ce înseamnă "a merge împreună" ca Biserică locală în comuniune cu Biserica universală.

În scrisoarea pastorală intitulată "Părtaşi la viaţa Bisericii", PS Iosif Păuleţ a evidenţiat importanţa de a parcurge împreună drumul credinţei: "În mijlocul dificultăţilor cu care ne confruntăm şi al provocărilor care ne ies în cale, suntem chemaţi să descoperim că nu suntem singuri şi că doar ascultându-ne unii pe alţii, trăind în comuniune şi participând la aceeaşi misiune a Bisericii, putem merge cu adevărat împreună pe calea speranţei".

Următoarea cateheză va fi joi, 16 decembrie 2021, începând cu ora 19.00 [după Sfânta Liturghie de la ora 18.00] şi va fi transmisă în direct la ERCIS FM, ERCIS Media şi Angelus TV.

Pr. Felix Roca

* * *

Înregistrarea transmisiunii în direct:

* * *

"Părtaşi la viaţa Bisericii"

Cateheza a II-a

O Biserică a ascultării

Text biblic

Mt 13,18-23

¹⁸ Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului! ¹⁹ Oricine ascultă cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel Rău şi răpeşte ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului. ²⁰ Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, ²¹ dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuţie din cauza cuvântului, imediat se scandalizează. ²² Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija lumii şi pofta amăgitoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod. ²³ Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod şi face care o sută, care şaizeci, care treizeci".

Cateheza episcopului

Introducere

Suntem la a doua cateheză din seria pe care am intitulat-o: "Părtaşi la viaţa Bisericii". Continuăm să reflectăm asupra temei: "Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare şi misiune", în dorinţa de a înţelege mai bine ce înseamnă "a merge împreună" şi cum putem, ca Biserică, să mergem cu adevărat împreună. În fiecare cateheză vom aprofunda temele indicate în Documentul pregătitor al Sinodului. Iată care sunt acestea: tovarăşi de drum (temă despre care am vorbit în prima cateheză), ascultarea, luarea cuvântului, celebrarea, coresponsabili în misiune, dialogul în Biserică şi în societate, raportul cu celelalte confesiuni creştine, autoritate şi participare, discernământ şi decizie, formarea pentru sinodalitate.

Aşadar, în această cateheză vom reflecta asupra temei ascultării. Doresc să mă opresc asupra a trei puncte:

1. Ascultarea glasului lui Dumnezeu;

2. Darul unei inimi ascultătoare;

3. Arta ascultării.

Vă invit să vă deschideţi inima, mintea şi... urechile pentru ca împreună se primim Cuvântul lui Dumnezeu şi învăţătura Bisericii.

1. Ascultarea glasului lui Dumnezeu

Ascultarea glasului lui Dumnezeu este o atitudine fundamentală de credinţă. Nu putem instaura o legătură cu Dumnezeu, dacă nu suntem dispuşi să ascultăm ceea ce el doreşte să ne transmită, nu putem să descoperim adevăratul sens al vieţii noastre, dacă nu ne obişnuim să ascultăm inspiraţiile sale, nu putem cunoaşte încotro suntem chemaţi să mergem, dacă nu ne lăsam călăuziţi de vocea sa! Iată de ce, pentru poporul evreu aveau o relevanţă atât de mare cuvintele din Cartea Deuteronomului 6,4-5:

"Ascultă, Israél! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. ⁵ Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta!"

Aceste cuvinte condensau întreaga credinţă a poporului israelit, erau izvor de rugăciune şi de studiu, deoarece indicau atitudinea fundamentală a credinciosului.

Modalitatea deosebită prin care Dumnezeu ne vorbeşte este cuvântul său din Sfânta Scriptură. Nu cred că este cazul să explicăm acum ce valoare are acest cuvânt al lui Dumnezeu. Însă, este oportun să ne întrebăm: cât de atenţi suntem să primim acest cuvânt, ce roade aduce în viaţa noastră? Cristos, prin parabola semănătorului, ne pune în faţă tocmai această realitate a lui Dumnezeu care seamănă cuvântul său cu generozitate, chiar cu risipă. Probabil, de-a lungul vieţii noastre, ne regăsim în toate tipurile de teren indicate de Evanghelie. Însă, suntem chemaţi să primim cuvântul lui Dumnezeu în pământul cel bun al celui care ascultă şi înţelege. Această ascultare şi înţelegere se realizează în umilinţă, dând întâietate lui Dumnezeu şi nu voinţei noastre, şi în rugăciune, care devine tăcere, meditare şi dialog cu Dumnezeu.

Cât de important este să conştientizăm că în Liturgia cuvântului de la fiecare Sfântă Liturghie, este însuşi Dumnezeu cel care ne vorbeşte! El are un cuvânt special pentru fiecare dintre noi! Ca popor al lui Dumnezeu ascultăm aceleaşi cuvinte, însă ele lucrează diferit în inima fiecăruia dintre noi, deoarece cuvântul lui Dumnezeu este viu şi actual!

Câtă forţă găsim în cuvântul lui Dumnezeu pe care îl putem citi şi medita în mod personal! Să dezvoltăm această bună obişnuinţă de a lua în mâna Biblia şi de a intra în dialog cu Dumnezeu! Avem atâtea formate ale Bibliei tipărite, atâtea posibilităţi oferite de mijloacele moderne... Să facem ca sămânţa cuvântului lui Dumnezeu să aducă roade multe în viaţa noastră!

O altă modalitate prin care Dumnezeu ne poate vorbi este prin intermediul inspiraţiilor Duhului Sfânt, ce este revărsat în viaţa fiecăruia dintre noi. Ori de câte ori dăm ascultare unei inspiraţii divine, inima ni se dilată şi devine capabilă să primească mai mult. Iată de ce Biserica insistă în această perioadă să ne reamintească faptul că parcursul sinodal înseamnă a asculta inspiraţiile Duhului Sfânt care se pot manifesta în viaţa fiecărei persoane

Mai este o formă de ascultare, pe care aş numi-o ascultare faţă de situaţiile vieţii noastre. În sensul că Dumnezeu ne vorbeşte prin persoane şi prin evenimente. În lumina credinţei suntem chemaţi să descoperim mesajul lui Dumnezeu chiar şi în acele situaţii care par să ne fie potrivnice.

2. Darul unei inimi ascultătoare

Docilitatea la glasul lui Dumnezeu plăsmuieşte în noi o inimă ascultătoare. Este impresionat faptul că dintre toate darurile pe care regele Solomon le putea cere de la Dumnezeu a ales acesta:

"Dă-i slujitorului tău o inimă ascultătoare, ca să-l judece pe poporul tău, discernând între bine şi rău!" (1Rg, 3,9).

O inimă ascultătoare este aceea care a înţeles cât de mult se îmbogăţeşte şi cât de mult bine poate face atunci când este atentă la glasul lui Dumnezeu şi la glasul aproapelui. Papa Francisc evidenţiază acest lucru în Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, (nr. 171):

"Avem nevoie să exersăm arta de a asculta, care este mai mult decât a auzi. Primul lucru, în comunicarea cu altul, este capacitatea inimii care face posibilă apropierea, fără de care nu există o adevărată întâlnire spirituală. Ascultarea ne ajută să găsim gestul şi cuvântul potrivit care ne mobilizează din condiţia liniştită de spectatori. Numai pornind de la această ascultare respectuoasă şi capabilă să compătimească se pot găsi căile pentru o creştere autentică, se poate trezi dorinţa idealului creştin, neliniştea de a răspunde pe deplin iubirii lui Dumnezeu şi dorinţa aprinsă de a dezvolta cât mai bine ceea ce Dumnezeu a semănat în propria viaţă."

Să îndrăznim să îi cerem lui Dumnezeu şi noi darul unei inimi ascultătoare! Spun "să îndrăznim" pentru că disponibilitatea de a asculta poate schimba radical viaţa noastră.

3. Arta ascultării

Ne este evident tuturor că trăim într-un context în care toată lumea are ceva spus, pe toate canalele, şi prea puţini ascultă. Se strigă atât de mult, sub diferite forme, sub impulsul amăgirii că mesajul propagat cu forţa decibelilor sau a diferitelor mijloace (televiziune, radio, internet etc.) este şi ascultat. Nu putem ascunde că în multe situaţii se strigă în felul acesta şi în Biserică. Iată de ce, acest sinod în curs urmăreşte să creeze ocazii de ascultare şi de împărtăşire pentru a plăsmui tot mai mult o Biserică a ascultării. Este îndemnul exprimat de Papa Francisc în Omilia la Liturghia de deschidere a Sinodului, 10 octombrie 2021:

"Să ne întrebăm, cu sinceritate, în acest itinerar sinodal: cum suntem cu ascultarea? Cum merge «auzul» inimii noastre? Permitem persoanelor să se exprime, să meargă în credinţă chiar dacă au parcursuri de viaţă dificile, să contribuie la viaţa comunităţii fără a fi împiedicate, refuzate sau judecate? A face Sinod înseamnă a fi pe aceeaşi cale a Cuvântului făcut om: înseamnă a merge pe urmele sale, ascultând Cuvântul său împreună cu cuvintele celorlalţi. Înseamnă a descoperi cu uimire că Duhul Sfânt suflă în mod surprinzător, pentru a sugera parcursuri şi limbaje noi. Este un exerciţiu lent, probabil obositor, pentru a învăţa să ne ascultăm reciproc - episcopi, preoţi, călugări şi laici, toţi, toţi cei botezaţi - evitând răspunsuri artificiale şi superficiale..."

Pentru a înţelege valoarea ascultării, doresc să vă încredinţez cuvintele lui Dietrich Bonhoeffer, un pastor evanghelic luteran, un teolog profund, cu deschidere ecumenică, opozant al nazismului, executat tocmai din această cauză. El spunea:

"Prima slujire pe care o datorăm aproapelui nostru este să îl ascultăm. Aşa cum iubirea faţă de Dumnezeu începe cu ascultarea Cuvântului său, tot aşa începutul iubirii pentru fratele nostru constă în a învăţa să-l ascultăm. Din iubire, Dumnezeu nu numai că ne dă Cuvântul Său, dar îşi pleacă şi urechea. În egală măsură, este lucrarea lui Dumnezeu dacă suntem capabili să-l ascultăm pe fratele nostru. Creştinii, şi mai ales predicatorii, cred adesea că trebuie să «ofere» întotdeauna ceva celuilalt atunci când sunt cu el şi consideră că aceasta este singura lor sarcină. Ei uită că a asculta poate fi o slujire mult mai mare decât a vorbi. Mulţi oameni caută o ureche care să îi asculte, dar nu o găsesc printre creştini, pentru că ei vorbesc şi atunci când ar trebui să asculte... Cine nu ştie să asculte îndelung şi cu răbdare va vorbi fără să atingă cu adevărat cealaltă persoană şi, în cele din urmă, nici măcar nu o va mai observa. Cine crede că timpul său este prea preţios pentru a fi irosit ascultându-l pe aproapele, nu va avea niciodată cu adevărat timp pentru Dumnezeu şi pentru fratele său, ci întotdeauna numai pentru sine, pentru propriile cuvinte şi propriile planuri."

Esenţa experienţei sinodale este ascultarea lui Dumnezeu prin ascultarea reciprocă, inspiraţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Ne ascultăm unii pe alţii pentru a auzi mai bine glasul Duhului Sfânt vorbind în lumea noastră de astăzi.

Arta ascultării înseamnă şi disponibilitate de a primi opiniile diferite. Să acceptăm că Dumnezeu vorbeşte adesea prin glasul celor pe care îi putem uşor exclude, alunga sau desconsidera. Trebuie să facem un efort special pentru a-i asculta pe cei pe care am putea fi tentaţi să-i considerăm neimportanţi şi pe cei care ne pun în situaţia de a lua în considerare noi puncte de vedere care ne pot schimba modul de gândire. Aceasta este arta ascultării!

La final, vă încredinţez câteva îndemnuri:

- A fost publicat ghidul pentru grupul sinodal parohial. Faceţi în aşa fel încât întâlnirile sinodale din propriile parohii să fie experienţe de ascultare!

- Creaţi oportunităţi ca membrii comunităţii să se poată exprima cu libertate în ceea ce priveşte viaţa comunităţii!

- Luaţi în considerare şi puneţi în practică toate părerile care contribuie la bunul mers al comunităţii!

Iată şi câteva întrebări care pot fi de ajutor în reflecţia noastră în ceea ce priveşte capacitatea de a asculta:

- Cât de mult suntem dispuşi să facem linişte în interiorul nostru pentru a-l asculta pe Dumnezeu şi pe aproapele?

- Care sunt situaţiile de viaţă prin care Dumnezeu ne-a vorbit sau continuă să ne vorbească?

- Cum reuşim să dialogăm cu acele persoane care au opinii diferite de ale noastre?

* * *

Mai multe informaţii despre Sinodul 2021-2023 în secţiunea specială: www.ercis.ro/sinod.

lecturi: 545.