Fericitul Anton Durcovici - 70 de ani de la naşterea pentru cer

Se ştie: martirii, toţi, merg în rai; direct!

Anul acesta, 2021, când aniversăm 70 de ani de la naşterea sa pentru cer (10 decembrie), Anton Durcovici, fericitul episcop, martir şi învăţător al Bisericii locale de Iaşi, vrea să ne aducă aminte câteva lucruri privitoare la religia creştină.

Înainte de toate, episcopul martir ne poartă cu mintea prin deceniile întunecate din secolul trecut, în care poporul român a suferit pentru credinţa în Cristos. Timp de aproape jumătate de secol creştinismul a deranjat ateismul regimului comunist. Astăzi, după mai bine de 30 de ani de la evenimentele din 1989, orice român se întreabă: "De ce?". Oare de ce au fost închişi toţi episcopii catolici, greco şi romano-catolici? Oare de ce s-a trezit omul - fiinţă firavă şi finită - să lupte contra lui Cristos - Atotputernicul? Oare de ce oameni "cu patru clase" şi-au impus punctul de vedere şi ideologia ateistă? Oare de ce? Oare de ce?

Răscolind filele istoriei, putem încerca să dăm un răspuns la această teribilă întrebare... Răspunsul este format dintr-o multiplă întrebare: Oare de ce a fost nevoie de moartea lui Isus pe cruce? Oare de ce numeroşi creştini din primele trei secole, dar şi mulţi urmaşi ai lui Cristos din toate timpurile şi din toate colţurile lumii, au ales să moară pentru credinţă? Oare de ce? Oare de ce?

În decursul secolelor, foarte mulţi oameni au murit pentru propriile idei. Martirii, de asemenea, şi-au dat viaţa pentru ideile lor... doar că aceste idei nu erau simple teorii, ci o persoană, şi nu una oarecare, ci Isus Cristos.

Fericitul Anton Durcovici nu a fost un bigot, şi nici ignorant sau neştiutor de carte... A fost un prieten al lui Isus, un fiu al Bisericii locale de Iaşi, o mlădiţă austriacă altoită pe trunchiul fertil al Bisericii Catolice din România.

Am încercat deseori, fără a fi reuşit vreodată, să mă aşez în locul său... orfan de tată, străin în Iaşi, Ploieşti, Bucureşti, Roma, Jilava, Sighet, "Cimitirul Oraşului", unde îşi doarme somnul de veci etc. Străin şi totuşi acasă, pentru că el oriunde era acasă, alături de El. Se simţea acasă oriunde s-ar fi aflat. Durcovici este mai mult decât un exemplu... este copia fidelă a lui Isus, care nu a pregetat să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. Noi, dacă-i călcăm pe urme, suntem prietenii Lui, dar şi ai episcopului martir, declarat fericit în 2014, în capitala Moldovei.

Deşi a fost episcop de Iaşi numai un an şi două luni, Fericitul Anton Durcovici a rămas în amintirile şi sufletele catolicilor din Moldova un autentic păstor şi învăţător: nu s-a dat înapoi în a accepta numirea de episcop de Iaşi; nu a precupeţit niciun efort în a-l predica pe Cristos, pregătindu-i pe catolici pentru persecuţia iminentă; nu s-a ascuns în momentul pericolului; nu s-a sustras terorii; nu a divulgat secrete bisericeşti şi nici personale; nu şi-a urât torţionarii; nu a răspuns răului cu rău; nu s-a lepădat de Biserică şi nici de Sfântul Scaun; nu a făcut niciun compromis de ordin dogmatic sau moral. A spus doar atât: "Nu sunt de acord!" cu ideologia comunistă; cu îngrădirea libertăţii; cu desfiinţarea şcolilor catolice; cu arestarea episcopilor, preoţilor, măicuţelor şi laicilor; cu persecuţia împotriva creştinilor etc.

Făcând o paralelă între trăirea mea creştină şi cea a Fericitului Anton Durcovici nu pot decât să-mi bat pieptul - ca la Mărturisesc de la Sfânta Liturghie, în numele urmaşilor săi, recunoscând epigonismul actual generalizat, cerându-i mijlocirea şi ajutorul în faţa Tronului dumnezeiesc.

Fericite Anton Durcovici, roagă-te pentru noi!

Pr. Fabian Doboş,
vicepostulator

* * *

Din arhiva ercis.ro:

Secţiunea "Ep. Anton Durcovici" (in memoriam)

Episcopul Anton Durcovici a fost beatificat la Iaşi (17 mai 2014)

lecturi: 852.