Papa Francisc: Angelus (17 octombrie 2021)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de la liturgia de astăzi (Mc 10,35-45) relatează că doi discipoli, Iacob şi Ioan, îi cer Domnului să şadă într-o zi lângă El în glorie, ca şi cum ar fi "primi miniştri", ceva de acest gen. Însă ceilalţi discipoli îi aud şi se indignează. În acest moment Isus, cu răbdare, le oferă o mare învăţătură: adevărata glorie nu se obţine ridicându-se deasupra celorlalţi, ci trăind acelaşi botez pe care El îl va primi, peste puţin timp, la Ierusalim, şi anume crucea. Ce înseamnă asta? Cuvântul "botez" înseamnă "scufundare": cu Pătimirea sa, Isus s-a scufundat în moarte, oferindu-şi viaţa pentru a ne mântui. Gloria sa, gloria lui Dumnezeu, este aşadar iubire care devine slujire, nu putere care tânjeşte la dominare. Nu putere care tânjeşte la dominare, nu! Este iubire care devine slujire. De aceea Isus conclude spunând discipolilor săi precum şi nouă: "Cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru" (Mc 10,43). Pentru a deveni mari, va trebui să mergeţi pe calea slujirii, a-i sluji pe ceilalţi.

Suntem în faţa a două logici diferite: discipolii vor să iasă în evidenţă şi Isus vrea să se scufunde. Să ne oprim asupra acestor două verbe. Primul este a ieşi în evidenţă. Exprimă acea mentalitate lumească de care suntem tentaţi mereu: a trăi toate lucrurile, chiar şi relaţiile, pentru a alimenta ambiţia noastră, pentru a urca treptele succesului, pentru a ajunge la posturi importante. Căutarea prestigiului personal poate să devină o boală a spiritului, mascându-ne chiar în spatele unor intenţii bune; de exemplu atunci când, în spatele binelui pe care-l facem şi îl predicăm, ne căutăm în realitate numai pe noi înşine şi afirmarea noastră, adică să mergem înainte noi, să ne căţărăm... Şi asta o vedem şi în Biserică. De câte ori, noi creştinii, care ar trebui să fim servitorii, căutăm să ne căţărăm, să mergem înainte. De aceea, mereu avem nevoie să verificăm adevăratele intenţii ale inimii, să ne întrebăm: "De ce duc înainte această muncă, această responsabilitate? Pentru a oferi o slujire sau pentru a fi observat, lăudat şi a primi felicitări?" Acestei logici lumeşti Isus contrapune logica sa: în loc de a ne înălţa deasupra celorlalţi, să coborâm de pe piedestal pentru a-i sluji; în loc de a ieşi în evidenţă deasupra celorlalţi, să ne scufundăm în viaţa celorlalţi. Vedeam în emisiunea "A sua immagine" acea slujire a Caritas-urilor pentru ca nimănui să nu-i lipsească mâncarea: preocuparea de foamea celorlalţi, preocuparea de nevoile celorlalţi. sunt atâţia, atâţia nevoiaşi astăzi, şi după pandemie şi mai mulţi. A privi şi a coborî în slujire şi a nu încerca să ne căţărăm pentru propria glorie.

Iată aşadar al doilea verb: a se scufunda. Isus ne cere să ne scufundăm. Şi cum să ne scufundăm? Cu compasiune, în viaţa celui pe care-l întâlnim. Acolo [în acea slujire a Caritas] vedeam foamea: şi noi, ne gândim cu compasiune la foamea atâtor oameni? Când suntem în faţa mâncării, care este un har al lui Dumnezeu şi pe care noi putem s-o mâncăm, există atâţia oameni care lucrează şi nu reuşesc să aibă mâncarea suficientă toată luna. Ne gândim la asta? A ne scufunda cu compasiune, a avea compasiune. Nu este o afirmaţie din enciclopedie: există atâţia înfometaţi... Nu! Sunt persoane. Şi eu am compasiune faţă de persoane? Compasiune faţă de viaţa celui pe care-l întâlnim, aşa cum a făcut Isus cu mine, cu tine, cu noi toţi, s-a apropiat cu compasiune.

Să privim la Domnul Răstignit, scufundat până la capăt în istoria noastră rănită, şi să descoperim modul lui Dumnezeu de a face. Să vedem că El n-a rămas acolo sus în ceruri, să ne privească de sus în jos, ci s-a înjosit ca să ne spele picioarele. Dumnezeu este iubire şi iubirea este umilă, nu se înalţă, ci coboară în jos, ca ploaia care cade pe pământ şi aduce viaţă. Dar cum reuşim să fim în aceeaşi direcţie a lui Isus, să trecem de la ieşirea în evidenţă la scufundare, de la mentalitatea prestigiului, cea lumească, la aceea a slujirii, cea creştină? Este nevoie de angajare, dar nu este suficient. Singuri este greu, ca să nu spunem imposibil, însă avem în noi o forţă care ne ajută. Este cea a Botezului, a acelei scufundări în Isus pe care noi toţi am primit-o prin har şi care ne direcţionează, ne determină să-l urmăm, să nu căutăm interesul nostru ci să slujim. Este un har, este un foc pe care Duhul l-a aprins în noi şi care trebuie alimentat. Să cerem astăzi Duhului Sfânt ca să reînnoiască în noi harul Botezului, scufundarea în Isus, în modul său de a fi, pentru a fi mai servitori, pentru a fi slujitori aşa cum El a fost cu noi.

Şi s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria: ea, deşi fiind cea mai mare, n-a căutat să iasă în evidenţă, ci a fost slujitoarea umilă a Domnului şi este în întregime scufundată în slujba noastră, pentru a ne ajuta să-l întâlnim pe Isus.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi Fundaţia "Kirche in Not" dă întâlnire parohiilor, şcolilor şi familiilor cu iniţiativa "Pentru unitate şi pace, un milion de copii recită Rozariul". Încurajez această campanie de rugăciune, care în acest an se încredinţează îndeosebi mijlocirii Sfântului Iosif. Mulţumesc tuturor băieţilor şi fetelor care participă! Multe mulţumiri.

Ieri la Córdoba, în Spania, au fost beatificaţi preotul Juan Elías Medina şi 126 de însoţitori martiri: preoţi, călugăriţe, seminarişti şi laici, ucişi din ură faţă de credinţă în timpul persecuţiei religioase violente din anii '30 în Spania. Fidelitatea lor să ne dea forţa nouă tuturor, în special creştinilor persecutaţi în diferitele părţi ale lumii, forţa de a mărturisi Evanghelia cu curaj. Aplauze pentru noii fericiţi!

Săptămâna trecută au fost săvârşite diferite atentate, de exemplu în Norvegia, Afganistan, Anglia, care au provocat numeroşi morţi şi răniţi. Exprim apropierea mea celor din familiile victimelor. Vă rog, cu rugăminte, să se abandoneze calea violenţei, care este mereu perdantă, care este o înfrângere pentru toţi. Să ne amintim că violenţa generează violenţă.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări. Îndeosebi, salut Surorile "Medee" care celebrează capitlul general, Confederaţia Cavalerilor Săraci ai Sfântului Bernard de Clairvaux, pe antreprenorii africani reuniţi pentru întâlnirea lor internaţională, pe credincioşii din Este, Cavallino şi Ca' Vio (Veneţia) şi pe tinerii de la Mir din Galzignano.

Salut şi binecuvântez "Pelerinajul ecumenic pentru dreptatea ecologică", format din creştini de diferite confesiuni, plecaţi din Polonia şi îndreptaţi spre Scoţia cu ocazia întâlnirii despre climă COP26.

Şi vă urez vouă tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 379.