Oneşti: Întâlnirea de toamnă a persoanelor consacrate din dieceză la Sanctuarul "Fericitul Ieremia"

Duminică, 10 octombrie 2021, persoanele consacrate din Dieceza de Iaşi au avut cea de-a doua întâlnire anuală, de această dată la Sanctuarul diecezan "Fericitul Ieremia" al Fraţilor Minori Capucini din Oneşti.

Programul acestei zile a început la ora 9.30 cu o conferinţă ţinută de pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv., vicar episcopal pentru Secţiunea Viaţa Consacrată, care a şi convocat această întâlnire. După rugăciunea şi salutul iniţial, pr. Cristian ne-a transmis salutul, preţuirea şi mulţumirea plină de recunoştinţă a episcopului nostru, Iosif Păuleţ, pentru toată munca, dăruirea, slujirea şi rugăciunea atâtor persoane consacrate care se află pe teritoriul diecezei.

Pornind de la tema "Să mergem împreună" a sinodului ce va urma în perioada următoare cu tema: "Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare şi misiune", sinod ce a fost deschis de către Papa Francisc chiar în această zi, părintele Cristian, după ce ne-a citit din Vademecum-ul pentru Sinodul despre sinodalitate din 2021-2023, ne-a adresat invitaţia de a ne implica în mod activ la lucrările şi celebrarea în sine a acestui sinod, unde fiecare este invitat să se implice. Citându-l pe episcopul Jorge Bergoglio, care, într-o intervenţie a sa la sinodul cu tema "Viaţa consacrată şi misiunea ei în Biserică şi în lume" (octombrie 1994), spune: "Viaţa consacrată este un dar pentru Biserică, se naşte în Biserică şi creşte în Biserică...", şi continuă: "Când conciliul ne spune că viaţa religioasă este un dar pe care Duhul îl face Bisericii, subliniază nu numai natura darului, ci şi realitatea căreia acest dar îi este oferit: «Biserica, corpul eclezial»". Iar, 20 de ani mai târziu, acelaşi episcop Bergoglio, devenit papă, afirma în alocuţiunea sa rostită la "Angelus" din 2 februarie 2014: "Persoanele consacrate sunt semnul lui Dumnezeu în diferite ambiente ale vieţii, sunt plămada pentru creşterea unei societăţi mai drepte şi mai fraterne, sunt profeţie de împărtăşire cu cei mici şi cei săraci. Înţeleasă şi trăită astfel, viaţa consacrată se prezintă tocmai aşa cum este: un dar al lui Dumnezeu: pentru Biserică şi pentru poporul său! Fiecare persoană consacrată este un dar pentru poporul lui Dumnezeu în drumul său". Aşadar, fiecare dintre noi am primit un dar pe care trebuie să îl oferim, să îl punem în slujba poporului lui Dumnezeu.

De asemeni, comunităţile religioase, mai spunea părintele Cristian, sunt semne alte Sfintei Treimi, animate de iubirea-agape, care, deşi marcate de diversitate sunt unite de Cristos care e centrul tuturor. Unul în ascultarea celuilalt şi toţi în ascultarea Duhului, aşa trebuie să ne predispunem pentru pregătirea acestui sinod. Consacratul, fiind însetat de Dumnezeu, îl caută în mod continuu, iar în tot ceea ce face manifestă unirea sa cu Cristos.

Pr. Alexandru Olaru, OFMConv., secretarul Comisiei pentru Viaţa Consacrată, şi-a exprimat bucuria de a trăi acest moment de comuniune fraternă la Oneşti, tocmai în ziua când se deschide acest sinod la Roma. Subliniind importanţa acestuia, ne-a îndemnat, aşa cum scrie cardinalul prefect João Braz de Aviz, în scrisoare adresată tuturor consacraţilor şi consacratelor, ca toţi, "institute religioase, apostolice şi contemplative, institute seculare, membri ai Ordo virginum, eremiţi, noi forme de viaţă consacrată, societăţi de viaţă apostolică", să participe într-un mod active, după posibilităţile lor, mai ales prin rugăciune, la buna desfăşurare a acestui sinod, deoarece, "diverse vor fi contribuţiile pe care fiecare va putea să le ofere pornind de la propria forma de viaţă consacrata şi de la propria carismă". Totodată, ne-a adresat şi o provocare la care să reflectăm în comunităţile noastre: care sunt aspectele pozitive sau negative ale vieţii consacrate din România şi în special în Dieceza de Iaşi? Trăind situaţia actuală a globalizării, care sunt dificultăţile prin care trece ea şi ce perspective întrevedem? Să nu uităm cele trei cuvinte: comuniune, participare şi misiune.

Fiind luna dedicată sfântului Rozariu, la ora 10.30 ne-am rugat împreună această frumoasă rugăciune plăcută Maicii Domnului pentru Biserică, misiuni şi misionari, după care a urmat celebrarea Sfintei Liturghii, prezidată de pr. Cristian Blăjuţ, împreună cu ceilalţi preoţi concelebranţi. Cuvântul de învăţătură a fost ţinut de pr. Ciprian Vacaru, OFMCap., rectorul sanctuarului, care la lumina lecturilor din această duminică a 28-a de peste an ne-a invitat să ne lăsăm priviţi cu iubire de Cristos, cerând totodată de la el prin rugăciune înţelepciunea divină: "M-am rugat şi mi-a fost dată priceperea, am invocat şi a venit la mine duhul înţelepciunii" (Înţ 7,7).

Nu există nicio pagină a Evangheliei în care Domnul să nu ne provoace, în care să nu ne spună ceva nou de fiecare dată, mai ales în această pagină evanghelică unde îl întâlnim pe acest om bogat fără nume, fără identitate, pentru ca în persoana lui să se poată identifica fiecare dintre noi. Îl vedem cum caută, întreabă: "Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?" (Mc 10,17). Cu alte cuvinte, acest om îi cere lui Isus ce trebuie să facă ca să fie fericit. Isus îi spune: "Un lucru îţi lipseşte; mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă" (Mc 10,21). Evanghelistul, însă, ne spune că a plecat trist. Probabil mai trist decât a venit la Isus. Şi noi, toţi dorim să fim fericiţi, am fost făcuţi pentru fericire şi tot timpul năzuim să fim fericiţi, chiar dacă uneori deviem de la drumul cel drept, încercând să căutăm prin alte căi şi lucruri care nu ne dau fericirea, aşa cum constatase şi acest om bogat. Şi-a dat seama că bogăţiile nu erau în stare să-i umple inima.

Isus l-a privit pătrunzător şi l-a îndrăgit. Sunt convins, spune părintele, că Isus ne priveşte pe fiecare dintre noi cu aceeaşi ochi iubitori, nu numai când împlinim poruncile sale, dar şi atunci când greşim direcţia, şi atunci când ne îndepărtăm de la el... Tânărului din evanghelie îi este revelat ceea ce îi lipseşte tocmai pentru că s-a lăsat privit în profunzime de Isus. Aceea privire profundă a fost ca o radiografie a sufletului: un singur lucru îţi mai lipseşte. Primul pas pentru orice vindecare interioare, pentru orice nelinişte a noastră sufletească, pentru răspunsurile noastre cele mai profunde, este să ne lăsăm priviţi în profunzime de Isus, să-i permitem să privească în adâncul sufletului nostru şi să descopere care sunt eventuale lucruri sau persoane care ne împiedică să ajungem la fericirea desăvârşită.

După prânz a urmat un momente în care fiecare a avut posibilitatea să adreseze întrebări cu referire la acest sinod, dar şi să împărtăşească diferite experienţe din viaţa comunitară. Astfel, ne-am bucurat de mărturia unei surori din Congregaţia "Clarisele Franciscane Misionare ale Preasfântului Sacrament", de la Oneşti, cu o experienţă bogată de viaţă consacrată în Italia şi România, care, adresându-se în special surorilor le-a chemat să privească la frumuseţea de "a fi femei consacrate, mame spirituale curajoase, care să slujească şi să îşi spună punctul de vedere ori de câte ori este nevoie".

La ora 14.00, în cripta sanctuarului a avut loc adoraţia euharistică, în cadrul căreia, am adorat şi am mulţumit împreună lui Dumnezeu pentru darul vocaţiei noastre, pentru darul vieţii consacrate, pentru noi, cei prezenţi, şi pentru toţi consacraţii diecezei şi din lumea întreagă, implorând de la Domnul curaj şi fidelitate până la sfârşit. Şi pentru că înţelepciunea care se naşte din Cuvântul lui Dumnezeu este mai preţioasă decât aurul şi argintul, mai preţioasă decât sănătatea şi decât orice frumuseţe căci strălucirea care vine de la ea este fără apus, i-am cerut lui Dumnezeu, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Regina Apostolilor, şi a Fericitului Ieremia Valahul, să ne pătrundă cu privirea sa iubitoare pentru a înţelege care sunt bogăţiile noastre care ne împiedică sau ne ajută să-l urmăm cu adevărat în a ajunge la acea fericire desăvârşită. Iar cu psalmistul am repetat: Doamne Dumnezeul nostru, fă să strălucească faţa ta asupra noastră şi vom fi mântuiţi; satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta ca să tresăltăm de bucurie, bucuria cea adevărată care vine numai de la tine (cf. Ps 90). Amin.

Pr. Alexandru Olaru, OFMConv.,
şi Comisia diecezană pentru Viaţa Consacrată

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 10 octombrie: Oneşti: Întâlnirea de toamnă a persoanelor consacrate din dieceză la Sanctuarul "Fericitul Ieremia"

lecturi: 895.