A trecut la Domnul cardinalul chilian Medina Estévez

Era prefect emerit al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor

Duminică, 3 octombrie 2021, a murit cardinalul chilian Jorge Arturo Medina Estévez, prefect emerit al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor.

Născut la Santiago de Chile la 23 decembrie 1926, a fost hirotonit preot la 12 iunie 1954. Ales episcop titular de Tibili la 18 decembrie 1984 şi, în acelaşi timp, numit episcop auxiliar de Rancagua, a primit hirotonirea episcopală de la Sfântul Ioan Paul al II-lea în solemnitatea Epifaniei din 1985, în bazilica vaticană. Numit episcop de Rancagua la 25 noiembrie 1987, a fost transferat după aceea la Dieceza de Valparaíso la 16 aprilie 1993. După aceea, la 21 iunie 1996 a fost numit pro-prefect al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor. În aceeaşi zi a renunţat la conducerea pastorală a Diecezei de Valparaíso. La 19 septembrie în acelaşi an a fost promovat arhiepiscop. A fost creat şi publicat cardinal în consistoriul din 21 februarie 1998, al diaconiei "San Saba", ridicată pro hac vice la titlu prezbiteral, la 1 martie 2008. La 23 februarie 1998 a devenit, prin urmare, prefect al dicasterului menţionat. A renunţat la această funcţie la 1 octombrie 2002. Cardinal protodiacon din 24 februarie 2005 până la 23 februarie 2007, a anunţat lumii, din Loja de la "Sfântul Petru", alegerea lui Benedict al XVI-lea, la 19 aprilie 2005. Şi i-a impus noului papă pallium la Liturghia de început al pontificatului, la 24 aprilie 2005. Aflându-se ştirea despre deces, s-a desfăşurat o veghe de rugăciune în Parohia "Schimbarea la Faţă", la Las Condes (Santiago). Înmormântarea s-a celebrat luni, 4 octombrie, la ora 14.00, în catedrala din Santiago de Chile.

Fiul lui Jorge Medina Valderrama şi Sara Estévez Vives, în oraşul său natal, Santiago de Chile, a făcut studiile primare şi secundare la Liceul Alemán şi, înainte de a intra în seminar, a frecventat Facultatea de Drept la Universitatea Pontificală Catolică din Chile. A obţinut şi titlul de bacalaureat în litere şi în biologie.

Intrat în seminarul mare din capitală, a fost hirotonit preot în 1954 de episcopul auxiliar şi vicar general de Santiago de Chile, Monseniorul Pio Alberto Fariña Fariña.

A luat licenţa în teologie în 1955. A predat filozofie în seminar până în 1965 şi teologie în Facultatea de Teologie de la Universitatea Pontificală Catolică din Chile până în 1994. A fost, câţiva ani, şi decan al Facultăţii de Teologie; şi din 1974 până în 1985 a avut şi funcţia de pro - mare cancelar. Mulţi ani a desfăşurat slujirea de canonic penitenţiar al catedralei din Santiago şi cea de judecător al tribunalului ecleziastic, tot în capitală.

A participat în calitate de expert la Conciliul al II-lea din Vatican, prestând serviciu în câteva comisii, în special în cea teologică. A colaborat cu diferite organisme din Curia Romană: între acestea, Comisia de Pregătire a Codului de Drept Canonic, începând din anii 1964-1965, şi Comisia Teologică Internaţională din 1969.

La sfârşitul anului 1984 a fost numit episcop auxiliar de Rancagua. A primit hirotonirea episcopală, împreună cu alţi şase episcopi noi, în Bazilica "Sfântul Petru", de la Sfântul Ioan Paul al II-lea, în solemnitatea Epifaniei din 1985, fiind împreună-consacratori viitorii cardinali Eduardo Martínez Somalo, substitut pentru problemele generale de la Secretariatul de Stat, şi Duraisamy Simon Lourdusamy, secretar al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor. "Oportet illum crescere" este motoul său episcopal.

În 1986 a fost numit administrator apostolic al diecezei de Rancagua şi la 25 noiembrie 1987 a devenit episcop al diecezei. În aprilie 1987 a avut şi bucuria de a lua parte la călătoria apostolică a lui Ioan Paul al II-lea în Chile.

Tot din 1987 a colaborat cu Comitetul de redactare a Catehismului Bisericii Catolice. Acestei lucrări s-a dedicat după aceea până la promulgarea Catehismului.

În Dieceza de Rancagua a prestat slujire până în 1993, când a fost numit episcop de Valparaíso.

În 1992, Sfântul Ioan Paul al II-lea i-a încredinţat rolul de secretar general al celei de-a patra Conferinţe Generale a Episcopatului Latinoamerican, celebrată între 12 şi 28 octombrie la Santo Domingo.

În 1993 a fost chemat să predice exerciţiile spirituale de Postul Mare pentru Curia Romană în prezenţa papei care, la sfârşitul meditaţiilor, i-a mulţumit pentru că a adus mărturia Bisericii din America Latină, relansând noua evanghelizare.

În 1996, Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a numit pro-prefect al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor. De aceea a renunţat la conducerea pastorală a Diecezei de Valparaíso şi puţin după aceea a fost promovat arhiepiscop.

La Adunarea specială a Sinodului Episcopilor pentru America a intervenit, la 25 noiembrie 1997, la a 13-a congregaţie generală cu o reflecţie despre tema: "A trăi în slujirea lui Dumnezeu şi a fraţilor este, în acelaşi timp, o provocare şi o realitate de har". La 18 ianuarie 1998, la Angelus, papa Wojtyła a anunţat crearea sa drept cardinal în consistoriul din februarie. După care, a asumat titlul de prefect al dicasterului său.

A luat parte la cele două Adunări speciale ale Sinodului Episcopilor pentru Asia şi pentru Oceania, în 1998; şi la a doua Adunare specială pentru Europa în 1999.

În 2000 a fost trimis special al papei la Congresul euharistic din Mexic; la al 20-lea Congres internaţional mariologic-marian; la deschiderea Conciliului plenar din Venezuela, la Caracas.

În 2001 şi apoi în 2005 a participat la a 10-a şi a 11-a Adunare generală ordinară a Sinodului Episcopilor, despre misiunea episcopului respectiv despre Euharistie.

A prezentat, în Sala de Presă a Sfântului Scaun şi în "L'Osservatore Romano", câteva documente legate de slujirea sa de prefect. Între acestea, Scrisoarea apostolică Dies Domini despre sfinţirea duminicii, noul Ritual al exorcismelor din Rituale Romanum, Decretul care face oficială denumirea "Duminica Milostivirii Divine" pentru a doua duminică a Paştelui, editio typica a Martirologium Romanum, editio typica a Missale Romanum, Directoriul despre evlavia populară şi liturgie, Motu proprio Misericordia Dei despre unele aspecte ale celebrării sacramentului Pocăinţei. În afară de asta, la 20 aprilie 2002, Sfântul Ioan Paul al II-lea i-a trimis un mesaj cu referinţă la traducerile textelor liturgice în engleză.

La 1 octombrie 2002, pontiful a acceptat renunţarea sa la conducerea congregaţiei. La 27 mai 2004 i-a trimis o scrisoare pentru a 50-a aniversare a hirotonirii sacerdotale şi a 25-a a hirotonirii episcopale.

La 24 februarie 2005 a devenit cardinal protodiacon, sau cardinalul din ordinul diaconal cel mai vechi creat. La moartea Sfântului Ioan Paul al II-lea, a prezidat, la 16 aprilie 2005, ultima celebrare euharistică a novendialelor. Apoi a luat parte la conclav. Fiind cardinal protodiacon a avut misiunea de a proclama de la loja centrală a bazilicii vaticane anunţarea alegerii lui Benedict al XVI-lea. Apoi i-a impus noului papă pallium, în timpul Liturghiei de început al pontificatului.

În 2006 a fost din nou trimis special al papei la Caracas, pentru Liturghia de încheiere a Conciliului plenar venezuelean. A luat parte, ca membru desemnat de papa, şi la a cincea Conferinţă a Episcopatului Latinoamerican desfăşurată de la 13 la 31 mai 2007 la Aparecida, în Brazilia.

În 2008, trecând un deceniu drept cardinal diacon, în timpul unui consistoriu ordinar public pentru votul despre unele cauze de canonizare, după ce a făcut cererea, a optat pentru ordinul cardinalilor prezbiteri, menţinând diaconia "San Saba" ridicată la titlu prezbiteral pro hac vice.

În 2012 a donat propriile arhive Universităţii Pontificale Catolice din Chile.

A fost consultant al mai multor dicastere din Curia Romană: pentru Doctrina Credinţei, pentru Educaţia Catolică, pentru Episcopi, pentru Cler; precum şi al Consiliilor Pontificale: pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, pentru Interpretarea Textelor Legislative, pentru Familie; şi al Comisiei Pontificale pentru America Latină.

Activitatea sa de scriitor este documentată de numeroase publicaţii: cărţi, broşuri şi articole teologico-pastorale despre teme ecleziologice, de spiritualitate şi de drept canonic. Pentru experienţa sa la Conciliul al II-lea din Vatican i-a fost conferit, în 1996, titlul de doctor honoris causa al Notre Dame University, în Indiana (Statele Unite ale Americii). Învăţătura sa şi publicaţiile sale sunt la baza conferirii gradului de doctor scientiae et honoris causa al Universităţii Pontificale Catolice din Chile. A fost numit şi capelan ad honorem al Ordinului Militar Suveran de Malta.

(După L'Osservatore Romano, 4 octombrie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 715.