Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 8 septembrie 2021

Cateheze despre Scrisoarea către Galateni: 8. Suntem fii ai lui Dumnezeu

Fraţi şi surori, bună ziua!

Continuăm itinerarul nostru de aprofundare a credinţei - a credinţei noastre - în lumina Scrisorii către Galateni a Sfântului Paul. Apostolul insistă cu acei creştini pentru ca ei să nu uite noutatea revelaţiei lui Dumnezeu care le-a fost vestită lor. În acord deplin cu evanghelistul Ioan (cf. 1In 3,1-2), Paul subliniază că credinţa în Isus Cristos ne-a permis să devenim realmente fii ai lui Dumnezeu, precum şi moştenitorii săi. Noi, creştinii, adesea luăm de bună realitatea aceasta că suntem fii ai lui Dumnezeu. În schimb, este bine să comemorăm cu recunoştinţă momentul în care am devenit fii ai lui Dumnezeu, cel al botezului nostru, pentru a trăi mai conştient marele dar primit.

Dacă eu astăzi aş întreba: Cine dintre voi ştie data propriului botez?, cred că mâinile ridicate n-ar fi multe. Şi în schimb este data la care am fost mântuiţi, este data la care am devenit fii ai lui Dumnezeu. Acum, cei care n-o cunosc, să-l întrebe pe naş, pe naşă, pe tatăl, pe mama, pe unchi, pe mătuşă: "Când am fost botezat? Când am fost botezată?"; şi să amintim în fiecare an acea dată: este data la care am fost făcuţi fii ai lui Dumnezeu. De acord? Veţi face asta? [răspund: da!] Este un "da" aşa, eh? [râd] Să mergem înainte...

De fapt, odată ce "a venit credinţa" în Isus Cristos (v. 25), se creează condiţia radical nouă care introduce în filiaţia divină. Filiaţia despre care vorbeşte Paul nu mai este cea generală care implică toţi bărbaţii şi femeile ca fii şi fiice ale unicului Creator. În textul pe care l-am ascultat el afirmă că credinţa permite să fim fii ai lui Dumnezeu "în Cristos" (v. 26): aceasta este noutatea. Acest "în Cristos" creează diferenţa. Nu numai fii ai lui Dumnezeu, ca toţi: toţi, bărbaţii şi femeile, suntem fii ai lui Dumnezeu, toţi, oricare ar fi religia pe care o avem. Nu. Dar "în Cristos" este ceea ce creează diferenţa în creştini, şi asta are loc numai în participarea la răscumpărarea lui Cristos şi în noi în sacramentul Botezului, aşa începe. Isus a devenit fratele nostru, iar cu moartea şi învierea sa ne-a reconciliat cu Tatăl. Cel care-l primeşte pe Cristos în credinţă, prin Botez este "îmbrăcat" în el şi cu demnitatea filială (cf. v. 27).

Sfântul Paul în scrisorile sale face referinţă de mai multe ori la Botez. Pentru el, a fi botezaţi echivalează cu a lua parte în manieră efectivă şi reală la misterul lui Isus. De exemplu, în Scrisoarea către Romani va ajunge chiar să spună că, în Botez, am murit cu Cristos şi am fost înmormântaţi cu el pentru a putea trăi cu el (cf. Rom 6,3-14). Morţi cu Cristos, înmormântaţi cu el pentru a putea trăi cu el. Şi acesta este harul Botezului: a fi părtaş de moartea şi învierea lui Isus. Aşadar, Botezul nu este un simplu rit exterior. Cei care îl primesc sunt transformaţi în profunzime, în existenţa cea intimă, şi posedă o viaţă nouă, întocmai aceea care permite să se adreseze lui Dumnezeu şi să-l invoce cu numele de "Abb?", adică "tătic". "Tată"? Nu, "tătic" (cf. Gal 4,6).

Apostolul afirmă cu mare îndrăzneală că identitatea primită cu botezul este una total nouă, aptă să prevaleze faţă de diferenţele care există pe planul etnico-religios. Adică, explică aşa: "nu mai este nici iudeu, nici grec"; şi pe cel social: "nu mai este nici sclav, nici om liber, nici bărbat şi nici femeie" (Gal 3,28). Se citesc adesea cu prea mare grabă aceste expresii, fără a percepe valoarea revoluţionară pe care o posedă. Pentru Paul, a scrie galatenilor că în Cristos "nu mai este nici iudeu, nici grec" echivala cu o autentică subversiune în domeniul etnico-religios. Iudeul, datorită faptului de a aparţine poporului ales, era privilegiat faţă de păgân (cf. Rom 2,17-20), şi însuşi Paul afirmă asta (cf. Rom 9,4-5). Aşadar, nu uimeşte că această nouă învăţătură a apostolului ar putea suna ca eretică. "Dar cum aşa, toţi egali? Suntem diferiţi!". Sună un pic eretic, nu-i aşa? Şi a doua egalitate, între "oameni liberi" şi "sclavi", deschide perspective tulburătoare. Pentru societatea antică era vitală distincţia între sclavi şi cetăţeni liberi. Aceştia se bucurau prin lege de toate drepturile, în timp ce sclavilor nu le era recunoscută nici măcar demnitatea umană. Asta se întâmplă şi astăzi: atâţia oameni în lume, atâţia, milioane, care nu au dreptul de a mânca, nu au dreptul la educaţie, nu au dreptul la muncă: sunt noii sclavi, sunt cei care sunt la periferii, care sunt exploataţi de toţi. Şi astăzi există sclavia. Să ne gândim un pic la asta. Noi le negăm acestor oameni demnitatea umană, sunt sclavi. Astfel în sfârşit, egalitatea în Cristos depăşeşte diferenţa socială între cele două sexe, stabilind o egalitate între bărbat şi femei pe atunci revoluţionară şi pe care este nevoie să o reafirmăm şi astăzi. Este nevoie să o reafirmăm şi astăzi. De câte ori noi auzim expresii care le dispreţuiesc pe femei! De câte ori am auzit: "Dar nu, nu fă nimic, [sunt] treburi pentru femei". Dar uite că bărbatul şi femeia au aceeaşi demnitate, şi există în istorie, şi astăzi, o sclavie a femeilor: femeile nu au aceleaşi oportunităţi ca bărbaţii. Trebuie să citim ceea ce spune Paul: suntem egali în Cristos Isus.

Cum se poate vedea, Paul afirmă unitatea profundă care există între toţi botezaţii, la orice condiţie aparţin, fie ei bărbaţi sau femei, egali, pentru că fiecare dintre ei, în Cristos, este o creatură nouă. Orice distincţie devine secundară faţă de demnitatea de a fi fii ai lui Dumnezeu, care cu iubirea sa realizează o egalitate adevărată şi substanţială. Toţi, prin răscumpărarea lui Cristos şi Botezul pe care l-am primit, suntem egali: fii şi fiice ai lui Dumnezeu. Egali.

Fraţi şi surori, aşadar, suntem chemaţi în mod mai pozitiv să trăim o viaţă nouă care are în filiaţia cu Dumnezeu expresia fundamentală. Egali pentru că suntem fii ai lui Dumnezeu şi fii ai lui Dumnezeu pentru că ne-a răscumpărat Isus Cristos şi am intrat în această demnitate prin Botez. Este decisiv şi pentru noi toţi astăzi să redescoperim frumuseţea de a fi fii ai lui Dumnezeu, de a fi fraţi şi surori între noi pentru că suntem inseraţi în Cristos care ne-a răscumpărat. Diferenţele şi contrastele care creează separare n-ar trebui să aibă locuinţă la cei care cred în Cristos. Şi unul dintre apostoli, în Scrisoarea lui Iacob, spune aşa: "Fiţi atenţi cu diferenţele, pentru că nu sunteţi drepţi atunci când în adunare (adică la Liturghie) intră unul care poartă un inel de aur, este bine îmbrăcat: «Ah, poftim, poftim!», şi îl aşază pe primul loc. Apoi, dacă intră un altul care, sărăcuţul, abia se poate acoperi şi se vede că este sărac, sărac, sărac: «Da, da, aşază-te acolo, în spate»". Aceste diferenţe le facem noi, de atâtea ori, în mod inconştient. Nu, suntem egali. Vocaţia noastră este mai degrabă aceea de a face concretă şi evidentă chemarea la unitate a întregului neam omenesc (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituţia Lumen gentium, 1). Tot ceea ce exasperează diferenţele între persoane, provocând adesea discriminări, toate acestea, în faţa lui Dumnezeu, nu mai au consistenţă, graţie mântuirii realizate în Cristos. Ceea ce contează este credinţa care acţionează urmând drumul unităţii indicat de Duhul Sfânt. Şi responsabilitatea noastră este să mergem cu hotărâre pe acest drum al egalităţii, dar egalitate care este susţinută, care a fost făcută de răscumpărarea lui Isus.

Mulţumesc. Şi nu uitaţi, când vă veţi întoarce acasă: "Când am fost botezată? Când am fost botezat?". A întreba, pentru a avea în minte mereu acea dată. Precum şi a o sărbători când va veni data. Mulţumesc.

____________________

APEL

La 11 septembrie, în Etiopia se va celebra Anul Nou. Adresez poporului etiopian cel mai cordial şi afectuos salut al meu, în mod deosebit celor care suferă din cauza conflictului aflat în desfăşurare şi a situaţiei umanitare grave provocată de el. Să fie acesta un timp de fraternitate şi de solidaritate în care să se asculte dorinţa comună de pace.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 482.