Un sfânt pentru tinerii de astăzi

Iezuitul Jesús Zaglul Criado despre figura lui Ignaţiu de Loyola

"Sfântul Ignaţiu a fost un visător. Mai întâi a visat să fie un mare cavaler şi apoi, după convertire, a visat să-l urmeze pe Isus, a visat un grup de însoţitori pentru a-l face şi pentru a înfrunta provocările din timpul său, pornind de la profunzimile întâlnirii cu el însuşi şi cu persoana lui Isus". Aceasta este principala trăsătură a sfântului fondator pe care Jesús Zaglul Criado, consilier al prepozitului general al Societăţii lui Isus şi asistent pentru nordul Americii Latine, o indică în interviul acordat lui Manuel Cubías de la Vatican News. Un puternic exemplu de credinţă, continuă călugărul dominican, o figură de mare impact mai ales pentru tinerii de astăzi. Pentru a explica asta, identifică patru particularităţi ale modului său de a trăi.

Alături de capacitatea de a visa, o altă caracteristică predominantă în viaţa lui Ignaţiu de Loyola, precizează călugărul, este capacitatea de a înfrunta provocările în care "pune toată pasiunea sa şi instrumentele practice pentru a duce înainte gândurile sale şi a realiza dorinţele sale: un parcurs lung care-l duce de la Loyola la Manresa, la Roma, la Ierusalim". Sfântul Ignaţiu, a afirmat Zaglul Criado, n-a fost mereu înţeles de oamenii din timpul său. La început a avut multe dificultăţi din cauza noutăţilor propunerilor sale, nepierzându-se niciodată cu firea în faţa lor definindu-se, în autobiografia sa, ca "pelerinul", ca unul "care este mereu pe cale şi care vrea să realizeze visele sale", punând la bătaie chiar şi viaţa ca în călătoria la Ierusalim când naufragiază ambarcaţiunea la bordul căreia era. "Aici se aseamănă mult cu sfântul Paul - subliniază el - pentru că trăieşte o schimbare radicală în viaţa sa şi este capabil să părăsească toate". Capabil să înţeleagă puţin câte puţin şi posibilităţile reale de evanghelizare, hotărând cu însoţitorii săi "să se pună în slujba papei şi să meargă acolo unde vrea să-i trimită". Pentru că numai împreună, cu un grup unit, "prietenii în Domnul", poate să fie îndeplinită cu succes misiunea la care se simte chemat, afirmă părintele Zaglul Criado evidenţiind un alt pilastru în viaţa sfântului: "Este un grup de prieteni care acţionează cu multă libertate, mult afect, şi deşi trăiesc separaţi, sunt multe proiecte care îi unesc. Ceea ce îi uneşte pe primii şapte însoţitori este experienţa iubirii lui Dumnezeu", în timp ce aceea referitoare la Exerciţiile spiritualele va permite o constantă atitudine de discernământ, de a vedea în ce direcţie merge chemarea Domnului pentru viaţa lor, ca indivizi şi ca grup. Şi făcând toate acestea, adaugă călugărul, "în maniera lui Isus, privind la iubirea lui Dumnezeu din noi şi descoperind că Dumnezeu ne comunică, Dumnezeu ne vorbeşte".

Conform părintelui Zaglul Criado, "Ignaţiu a fost descoperitorul inteligenţei emotive, pentru că îşi dă seama că Dumnezeu ne vorbeşte prin emoţii", determinându-ne la lucruri mari care sunt legate mereu de o bucurie care rămâne, "în timp ce înşelăciunile uneori se ascund din ochii noştri sub aparenţa unei bucurii false, superficiale". Numai Isus este izvor de bucurie adevărată şi experienţa interioară ne duce mereu la urmarea lui Cristos. Nu este vorba de a-l imita, explică el, şi de a face tot ceea ce El a făcut, ci de a-l urma şi de a descoperi că ni l-a dat pe Duhul său, care ne determină să răspundem la chemarea sa în acest timp, acţionând pentru a transforma această lume. "Ignaţiu, în Exerciţii, insistă asupra faptului că Isus «este pentru mine cel care s-a întrupat, care s-a făcut om. Aşa încât cunoscându-l mai bine să-l iubesc şi să continui să-l iubesc». Cred că acesta este centrul, inima lui Ignaţiu şi a ceea ce va fi Societatea lui Isus întemeiată de el".

Un alt moment crucial, afirmă părintele Jesús, este constituit din contemplaţiile şi din colocviile la care Ignaţiu invită în Exerciţii spirituale: "Cred că însăşi contemplaţiile mai întâi ale întrupării şi apoi ale naşterii în care îl pune pe Dumnezeu care priveşte la toată omenirea, acea privire a lui Dumnezeu care decide să se întrupeze, să asume umanitatea noastră în mod radical, toate acestea vor fi pentru el un element central, şi al raportului cu lumea pentru că, aşa cum va spune după mulţi ani Teilhard de Chardin, «pentru cel care are ochi pentru a vedea nu există nimic în această lume care să fie profan. Totul este marcat de prezenţa lui Dumnezeu»".

(După L'Osservatore Romano, 30 iulie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 529.