Papa Francisc: Angelus (29 iunie 2021)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În centrul Evangheliei de la liturgia de astăzi (Mt 16,13-19), Domnul le pune discipolilor o întrebare decisivă: "Dar voi cine spuneţi că sunt eu?" (v. 15). Este întrebarea crucială pe care Isus ne-o repetă şi nouă astăzi: "Cine sunt eu pentru tine?". Cine sunt eu pentru tine, care ai primit credinţa, dar încă îţi este frică să înaintezi în larg la cuvântul meu? Cine sunt eu pentru tine, care eşti creştin de atâta timp, dar, uzat de obişnuinţă, ai pierdut prima iubire? Cine sunt eu pentru tine, care trăieşti un moment dificil şi ai nevoie să te zgâlţâi pentru a porni din nou? Isus întreabă: Cine sunt eu pentru tine? Să-i dăm astăzi un răspuns, dar un răspuns care să vină din inimă. Noi toţi să-i dăm un răspuns care să vină din inimă.

Înainte de această întrebare, Isus a pus discipolilor o altă întrebare: "Cine spune lumea că sunt eu?" (cf. v. 13). Era un sondaj pentru a înregistra părerile despre el şi faima de care se bucura, însă pe Isus nu-l interesează notorietatea, nu era un astfel de sondaj. Şi atunci, de ce a pus întrebarea aceea? Pentru a sublinia o diferenţă, care este diferenţa fundamentală a vieţii creştine. Există cei care rămân la prima întrebare, la opinii, şi vorbesc despre Isus; şi există cei care, în schimb, îi vorbesc lui Isus, ducându-i viaţa, intrând în relaţie cu el, făcând trecerea decisivă. Asta îl interesează pe Domnul: să fie în centrul gândurilor noastre, să devină punctul de referinţă al afectelor noastre; să fie, în puţine cuvinte, iubirea vieţii noastre. Nu opiniile pe care noi le avem despre el: nu-l interesează pe el. Îl interesează iubirea noastră, dacă el este în inima noastră.

Sfinţii pe care-i sărbătorim astăzi au făcut această trecere şi au devenit martori. Trecerea de la opinie la a-l avea pe Isus în inimă: martori. N-au fost admiratori, ci imitatori ai lui Isus. N-au fost spectatori, ci protagonişti ai evangheliei. N-au crezut în cuvinte, ci prin fapte. Petru n-a vorbit despre misiune, a trăit misiunea, a fost pescar de oameni; Paul n-a scris cărţi culte, ci scrisori trăite, în timp ce călătorea şi mărturisea. Ambii şi-au dedicat viaţa pentru Domnul şi pentru fraţi. Şi ne provoacă. Pentru că noi riscăm să rămânem la prima întrebare: să dăm păreri şi opinii, să avem idei mari şi să spunem cuvinte frumoase, dar să nu intrăm niciodată în joc. Şi Isus vrea ca noi să intrăm în joc. De câte ori, de exemplu, spunem că am vrea o Biserică mai fidelă faţă de evanghelie, mai aproape de oameni, mai profetică şi misionară, dar după aceea, în concret, nu facem nimic! Este trist să vedem că atâţia vorbesc, comentează şi dezbat, dar puţini mărturisesc. Martorii nu se pierd în cuvinte, ci aduc rod. Martorii nu se plâng de ceilalţi şi de lume, ci încep de la ei înşişi. Ne amintesc că Dumnezeu nu trebuie demonstrat, ci arătat, cu propria mărturie; nu vestit cu proclamaţii, ci mărturisit cu exemplul. Asta se numeşte "a pune viaţa în joc".

Totuşi, privind la vieţile lui Petru şi Paul, poate apare o obiecţie: amândoi au fost martori, dar nu întotdeauna exemplari: au fost păcătoşi! Pentru l-a renegat pe Isus şi Paul i-a persecutat pe creştini. Însă - aici se află punctul - au mărturisit şi căderile lor. De exemplu, Sfântul Petru ar fi putut să le spună evangheliştilor: "Nu scrieţi greşelile pe care le-am făcut", faceţi o evanghelie for sport. În schimb nu, istoria sa iese la iveală, iese clară din Evanghelii, cu toate mizeriile sale. Acelaşi lucru îl face Sfântul Paul, care în scrisori relatează greşeli şi slăbiciuni. Iată de unde începe martorul: de la adevărul despre el însuşi, de la lupta faţă de propriile duplicităţi şi falsităţi. Domnul poate face lucruri mari prin intermediul nostru atunci când nu ne îngrijim să apărăm imaginea noastră, ci suntem transparenţi cu el şi cu alţii. Astăzi, iubiţi fraţi şi surori, Domnul ne interpelează. Şi întrebarea sa este aceeaşi: Cine sunt eu pentru tine? Ne sapă înăuntru. Prim martorii săi Petru şi Paul ne determină să lăsăm măştile noastre să cadă, să renunţăm la jumătăţile de măsură, la scuzele care ne fac lâncezi şi mediocri. Să ne ajute în asta Sfânta Fecioară Maria, Regina apostolilor. Să aprindă în noi dorinţa de a-l mărturisi pe Isus.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Poimâine, joi, 1 iulie, va avea loc aici în Vatican o zi specială de rugăciune şi reflecţie pentru Liban. Împreună cu conducătorii tuturor Bisericilor prezente în Ţara Cedrilor, ne vom lăsa inspiraţi de cuvântul Scripturii care spune: "Domnul Dumnezeu are gânduri de pace" (Ier 29,11). Îi invit pe toţi să se unească spiritual cu noi, rugându-se pentru ca Libanul să se ridice din criza gravă prin care trece şi să arate din nou lumii faţa sa de pace şi de speranţă.

La 1 iulie va fi a 160-a aniversare a primei ediţii a "L'Osservatore Romano", "ziarul partidului", aşa cum îl numesc eu. Multe felicitări şi multe mulţumiri pentru slujirea voastră. Continuaţi munca voastră cu fidelitate şi creativitate.

Şi astăzi, pentru noi, este o aniversare care atinge inima noastră a tuturor: în urmă cu 70 de ani, Papa Benedict era hirotonit preot. [aplauze] Către tine, Benedict, iubit părinte şi frate, se îndreaptă afectul nostru, recunoştinţa noastră şi apropierea noastră. El trăieşte în mănăstire, un loc voit pentru a găzdui comunităţile contemplative aici în Vatican, pentru ca să se roage pentru Biserică. Actualmente, el este contemplativul din Vatican, care îşi dedică viaţa rugându-se pentru Biserică şi pentru Dieceza de Roma, al cărei episcop emerit este. Mulţumim, Benedict, iubit părinte şi frate. Mulţumim pentru mărturia ta credibilă. Mulţumim pentru privirea ta îndreptată încontinuu spre orizontul lui Dumnezeu: mulţumim!

Vă salut din inimă pe voi toţi, pelerini italieni şi din diferite ţări; dar astăzi mă adresez în mod special romanilor, în sărbătoarea sfinţilor noştri patroni. Vă binecuvântez pe voi, dragi romani! Urez tot binele oraşului Roma: fie ca, graţie angajării voastre a tuturor, a tuturor cetăţenilor, să fie trăibil şi primitor, ca nimeni să nu fie exclus, ca săracii şi cei din urmă să fie în centrul proiectelor politice şi sociale. Mă rog pentru asta. Precum şi voi, preaiubiţi credincioşi din Roma, rugaţi-vă pentru episcopul vostru. Mulţumesc.

Sărbătoare frumoasă tuturor! Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 237.