Papa Francisc: Scrisoare către patriarhii catolici din Orientul Mijlociu (27 iunie 2021)

Preafericirile Voastre,
Iubiţi fraţi în Cristos,

Cu bucurie am primit invitaţia pe care mi-aţi adresat-o de a mă uni cu voi în această zi specială, în care fiecare dintre voi celebrează cu proprii credincioşi o Dumnezeiască Liturghie pentru a invoca de la Domnul darul păcii în Orientul Mijlociu şi a-l consacra Sfintei Familii.

Încă de la începutul pontificatului meu am încercat să fiu aproape de suferinţele voastre, fie devenind pelerin mai întâi în Ţara Sfântă, apoi în Egipt, în Emiratele Arabe Unite şi în sfârşit în urmă cu puţine luni în Irak, fie invitând întreaga Biserică la rugăciune şi la solidaritate concretă pentru Siria, Liban, atât de încercate de război şi de instabilitate socială, politică şi economică. Apoi îmi amintesc bine de întâlnirea din 7 iulie 2018 de la Bari, şi vă mulţumesc pentru că prin adunarea voastră de astăzi pregătiţi inimile la convocarea de la 1 iulie din Vatican, împreună cu toţi conducătorii Bisericilor din Ţara Cedrilor.

Sfânta Familie a lui Isus, Iosif şi Maria, căreia aţi ales să consacraţi Orientul Mijlociu, reprezintă bine identitatea voastră şi misiunea voastră. Ea păstra înainte de toate misterul întrupării Fiului lui Dumnezeu, se constituia în jurul lui Isus şi datorită lui. Ni l-a dăruit Maria, prin da-ul său spus la vestea îngerului la Nazaret, l-a primit Iosif, rămânând şi în timpul somnului în ascultarea glasului lui Dumnezeu şi fiind gata să împlinească voinţa sa odată ce s-a trezit. Un mister de umilinţă şi de despuiere, ca la naşterea din Betleem, recunoscut de cei mici şi de cei de departe, dar ameninţat de cei care erau mai mult alipiţi de puterea pământească decât să fie uimiţi datorită împlinirii promisiunii lui Dumnezeu. Pentru a păzi cuvântul făcut trup, Iosif şi Maria pornesc la drum, mergând în Egipt, unind cu umilinţa naşterii la Betleem lipsa persoanelor constrânse să emigreze. Însă în acest mod rămân fideli faţă de vocaţia lor şi în mod inconştient anticipează acel destin de excludere şi persecuţie care va fi al lui Isus devenit adult care va deschide însă răspunsul Tatălui, în dimineaţa de Paşte.

Consacrarea la Sfânta Familie convoacă şi pe fiecare dintre voi să redescopere singur şi în comunitate vocaţia voastră de a fi creştini în Orientul Mijlociu, nu numai cerând recunoaşterea justă a drepturilor voastre în calitate de cetăţeni originari ai acelor ţinuturi iubite, ci trăind misiunea voastră de păzitori şi martori ai primelor origini apostolice. În călătoria mea în Irak am utilizat în două ocazii imaginea covorului, pe care mâinile înţelepte ale bărbaţilor şi femeilor din Orientul Mijlociu ştiu să-l ţeasă creând geometrii precise şi imagini preţioase, însă rod al împletirii a numeroase fire care numai stând împreună unul lângă altul devin o capodoperă. Dacă violenţa, invidia, diviziunea, pot ajunge să smulgă chiar şi numai unul din acele fire, tot ansamblul este rănit şi deformat. În acel moment, proiecte şi acorduri umane pot foarte puţin dacă nu ne încredem în puterea vindecătoare a lui Dumnezeu. Nu căutaţi să vă adăpaţi la izvoarele otrăvite ale urii, ci lăsaţi brazdele ogorului inimilor voastre să fie irigate de roua Duhului, aşa cum au făcut marii sfinţi din respectivele voastre tradiţii: coptă, maronită, melkită, siriacă, armeană, caldeeană, latină.

Câte civilizaţii şi denominaţiuni au apărut, au înflorit şi apoi au căzut, cu lucrările lor minunate şi cuceririle din teritoriu: totul a trecut. Începând de la părintele nostru Abraham, cuvântul lui Dumnezeu a continuat în schimb să rămână făclia care a luminat şi luminează paşii noştri.

Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă, a spus Domnul Înviat discipolilor încă înfricoşaţi în cenacol după Paşte: şi eu, mulţumindu-vă pentru mărturia voastră şi pentru perseverenţa voastră în credinţă, vă invit să trăiţi profeţia fraternităţii umane, care a fost în centrul întâlnirilor mele la Abu Dhabi şi la Najaf, precum şi al scrisorii mele enciclice Fratelli tutti.

Fiţi cu adevărat sarea ţinuturilor voastre, daţi gust vieţii sociale doritori să contribuiţi la construirea binelui comun, conform acelor principii ale Doctrinei Sociale a Bisericii care are atâta nevoie să fie cunoscută, aşa cum a fost indicat de exortaţia apostolică post-sinodală Ecclesia in Medio Oriente şi aşa cum aţi voit să amintiţi comemorând a 130-a aniversare a scrisorii enciclice Rerum novarum.

În timp ce împart din inimă binecuvântarea apostolică tuturor celor care au intervenit la această celebrare şi celor care o vor urmări prin mijloacele de comunicare, vă cer să vă rugaţi pentru mine.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 27 iunie 2021

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 339.