Fecioara Maria şi Ţara Soarelui Răsare: o devoţiune care creşte de peste 500 de ani

de Massimo Succi

Este rândul Japoniei. Vineri, 21 mai 2021, la ora locală 18.00 (12.00, ora României), de la Sfânta Fecioară Maria de Nagasaki, unul din cele 30 de locuri mariane alese pentru Maratonul Rozariului voit de Papa Francisc pentru a invoca sfârşitul pandemiei, comunitatea catolică japoneză unită cu credincioşii din toată lumea a înalţat rugăciunea sa către Maria. A prezidat celebrarea Monseniorul Joseph Mitsuaki Takami, arhiepiscop de Nagasaki.

Sfânta Fecioară Maria de Nagasaki este legată de găsirea miraculoasă a capului unei statui de lemn pusă în 1929 în interiorul Catedralei Neprihănitei Zămisliri din Urakami, un cartier din zona de nord a oraşului, construită şi consacrată oficial în 1914 de Missions Etrangères de Paris, însă terminată definitiv abia în 1926. Catedrala, care în acel timp reprezenta cea mai mare biserică catolică din Asia, a fost lovită şi distrusă de a doua bombă atomică aruncată asupra Japoniei la ora 11.02 din 9 august 1945 şi explodată la numai 500 de metri înălţime de valea Urakami. Doi preoţi şi 24 de enoriaşi care aşteptau să se spovedească pentru a se pregăti pentru sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului au fost victime ale exploziei care a ucis 8.500 dintre cei 12.000 de credincioşi din Nagasaki şi a făcut numai într-o clipă peste 100.000 de morţi. Flăcările provocate de bombardament au continuat să ardă până seara şi din catedrală părea că au rezistat cu puţine daune numai un crucifix şi câteva statui de piatră. Părintele trapist Kaemon Noguchi, în octombrie 1945, a mers să se roage printre resturile parohiei sale din tinereţe sperând să recupereze vreo amintire pe care s-o ia cu el în mănăstirea din Hokkaido. După ce a căutat în zadar, în timpul unei pauze de rugăciune, şi-a dat seama de prezenţa prin praf şi cenuşă a capului statuii de lemn a Mariei supravieţuit în mod miraculos flăcărilor. Faţa avea cavităţile ochilor pârlite şi goale, iar pe obrazul drept o crăpătură care părea să fie o lacrimă, parcă pentru a mărturisi împărtăşirea suferinţei provocate de bombardament poporului japonez şi întregii omeniri. Părintele Noguchi a ţinut cu el timp de treizeci de ani capul statuii care după aceea, după evenimente alterne, în 2000 a găsit din nou aşezarea sa în catedrala reconstruită din Urakani. Era mai, luna dedicată ei.

Legătura dintre Japonia şi Fecioara Maria este puternică şi se găsesc urme ale ei deja înainte de venirea primilor misionari. De fapt, cronicile relatează că mulţi dintre negustorii portughezi care au început comerţul lor cu Ţara Soarelui Răsare din 1543 erau catolici şi prin practicarea simplă a credinţei lor, recitarea Rozariului în primul rând, au aruncat primele seminţe ale devoţiunii mariane în ţinutul japonez. "Chiar şi necreştinii învăţau pe de rost Pater şi Ave Maria şi recitau aceste rugăciuni pe străzi", scria părintele Cesare Gentili într-un document păstrat în arhiva de la PIME. Însă, desigur cu venirea misionarilor prezenţa mariană în ţinutul nipon a devenit tot mai evidentă, începând din acea zi de 15 august 1549 când Sfântul Francisc Xaveriu a debarcat pe coasta Kagoshima, pe atunci capitala Regatului de Sud al ţării, şi interpretând ca un semn sosirea sa chiar în ziua sărbătorii Ridicării la cer a Preasfintei Maria, a încredinţat această ţară necunoscută îngrijirilor sale materne. De atunci, Sfânta Fecioară n-a încetat niciodată să fie alături de poporul japonez în momentele cruciale ale istoriei sale. De la 8 decembrie 1941, sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri, când Statele Unite declară în mod oficial război Japoniei după atacul japonez de la Pearl Harbour, la 15 august 1945, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, ziua capitulării Japoniei şi a sfârşitului ostilităţilor, la 8 septembrie 1951, sărbătoarea Naşterii Sfintei Fecioare Maria, data semnării tratatului de pace de la San Francisco între Japonia şi o mare parte dintre ţările care au participat la al Doilea Război Mondial, şi 11 februarie, sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, sărbătoarea Kenkoku kinen no hi, zi dedicată întemeierii Japoniei. "Oare toate sunt coincidenţe sau sigilii ale actului de încredinţare a Japoniei Sfintei Fecioare făcută de Francisc Xaveriu?" este întrebarea care se citeşte într-o pagină de pe situl episcopilor niponi dedicată temei "Maria şi Japonia".

Totuşi, nu numai aceste corespunderi cronologice marchează această legătură, ci şi mai ales multele episoade din istoria catolicismului în Japonia care o au în centru pe Sfânta Fecioară. Aici vom aminti numai câteva. "Unde este statuia Sfintei Maria?" este întrebarea adresată părintelui Petitjean, misionar francez de la Société des Missions Étrangères de Paris la 17 martie 1865 care a însemnat întoarcerea în lumină a kakure kirisutan, "creştinii ascunşi", petrecută la bazilica din Oura. "Când am auzit numele binecuvântat al Mariei - relatează misionarul francez într-o scrisoare trimisă unui confrate - n-am mai avut nicio îndoială. Aveam în faţa mea câţiva descendenţi ai primilor creştini japonezi". Relatarea părintelui continuă: "Înconjurat şi solicitat de aceste persoane dragi, le-am condus la altarul Sfintei Fecioare Maria, unde este păstrată statuia adusă din Franţa. Urma să îngenuncheze şi să spună rugăciunile lor aşa cum am făcut eu, însă nu putea să-şi reţină bucuria nemărginită şi privind statuia Sfintei Fecioare Maria, au exclamat la unison: Este chiar Sfânta Maria. Priviţi-o! Vedeţi, îl ţine pe Fiul său, pe Isus, în braţe!".

În două secole şi jumătate de lockdown şapte generaţii de catolici japonezi ameninţate de virusul lui odium fidei care i-a infectat pe shogunii care s-au succedat în timp, au păstrat, apărat şi transmis din tată în fiu, credinţa primită de la misionarii iezuiţi, dominicani, franciscani şi augustinieni. Două "coincidenţe mariane" interesante sunt un fundal al acestui eveniment istoric. Prima este legată de an pentru că anul 1858 este însuşi anul apariţiilor Sfintei Fecioare Maria la Lourdes şi a doua de figura Monseniorului Theodore Forcade, care a fost primul vicar apostolic din Japonia, precum şi episcopul de Nevers care a primit-o pe Sfânta Bernadette într-un convent local şi a apărat apariţiile. Înainte de moartea sa, Monseniorul Forcade va spune că "mantia Mariei a ocrotit Japonia".

Totuşi, întoarcerea creştinilor ascunşi a provocat un nou val de persecuţii de care sunt legaţi martirii din Tsuwano, dar şi Maria Preasfântă. Printre creştinii exilaţi în Tsuwano şi torturaţi cu intenţia de a-i constrânge să se lepede, era şi tânărul în vârstă de treizeci de ani Yasutaro. În plină iarnă a fost închis într-o cuşcă de un metru pe un metru pusă afară în mijlocul zăpezii, constrâns la pâine şi apă. După trei zile, noaptea au venit la el doi prieteni îngrijoraţi de condiţiile sale. Acestea sunt cuvintele lui Yasutaro adresate celor doi prieteni prezentate de cronicile din acea vreme: "Nu, nu, mă simt foarte bine. În fiecare noapte o Doamnă foarte frumoasă vine aici şi îmi spune lucruri minunate. Este îmbrăcată în albastru şi se aseamănă cu statuia Mariei din biserica noastră de la Nagasaki. Dar, vă rog, nu spuneţi nimic celorlalţi până când voi muri".

Din aceste mărturii primim încurajarea de a primi invitaţia Sfântului Părinte de a ne adresa Mariei Preasfinte cu speranţă şi încredere şi în acest timp de suferinţă pe care-l trăieşte omenirea.

(După agenţia SIR, 21 mai 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 601.