Rosario Livatino fericit. Elena Vadetara Canale (vindecată miraculos): "Din martiriul său curaj și speranță pentru zilele noastre"
de Giovanna Pasqualin Traversa
Se va ține duminică, 9 mai 2021, la ora 10.00 (ora Italiei), în catedrala din Agrigento, ceremonia de beatificare a slujitorului lui Dumnezeu Rosario Angelo Livatino. Va prezida celebrarea euharistică prefectul Congregației Cauzelor Sfinților, cardinalul Marcello Semeraro. Am întrebat-o pe Elena Valdetara Canale, protagonistă a unuia din cele două miracole atribuite mijlocirii tânărului magistrat, cum a trăit ultimele zile de așteptare.
"A fost o așteptare însoțită de profundă bucurie interioară, emoție și speranță", răspunde femeia, vindecată în 1996 de un limfom Hodgkin diagnosticat în 1993, care conform medicilor avea s-o ducă la moarte în mai puțin de doi ani. "Într-un timp așa de dificil pentru Italia noastră și pentru omenirea întreagă, cred că Domnul a ales momentul oportun pentru că toți avem nevoie să ne călim din nou în mărturia de curaj și de credință până la martiriu a tânărului Livatino. Acesta este momentul curajului și al speranței. Chiar în momentele dificile avem nevoie să ne punem sub tutela Dei, cum scria Rosario în jurnalele sale". Probabil că noi nu vom fi chemați să ne dăm viața, "totuși există un soi de mic martiriu și în angajarea și în sacrificiul zilnic, în trudele unei vieți obișnuite, în înfruntarea dificultăților, bolilor și doliilor".
După boala gravă a Elenei și moartea prematură a două fiice, Cecilia și Simona, încercarea bate iarăși la ușa casei sale: la începutul lui februarie soțul Giovanni este lovit de un infarct provocat de o anomalie congenitală a aortei și îngrijit timp de o săptămână ca hernie inghinală ca urmare a unei diagnoze greșite. "Viața sa a fost agățată de un fir, însă Dumnezeu ne-a permis să ajungem la timp pentru a-l salva. Se vede - reflectă Elena - că Domnul continuă să ne permită, ca familie, să aducem mica noastră mărturie".
Elena, ce "raport" aveți cu Rosario Livatino? "Nu l-am cunoscut niciodată pe acest pământ, însă am cu el un raport fratern, ca și cu un frate mai mare. Sfinții și fericiții sunt frații noștri și surorile noastre mai mari, noi încercăm să le imităm exemplul, să mergem împreună cu ei în urmarea lui Cristos pe care l-au iubit cu toată inima. Nu știu dacă pot să spun: sunt fiică unică și Rosario este fratele pe care aș fi dorit să-l am".
Pentru Elena, apropiatul fericit de acum, ne arată concret că sfințenia nu este rezervată unei elite, ci este o vocație la care suntem chemați toți: "Unii merg mai rapid, ca Rosario care a parcurs în viața sa scurtă o distanță enormă; un drum pe care o persoană normală n-ar reuși să-l parcurgă nici în 100 de ani. Noi, care suntem mai lenți, luăm de la el curajul, conștiința că putem să facem, în spațiul nostru mic, ceva bun pentru a lăsa vreun semn de bine în această lume".
Mâine ceremonia de beatificare va fi transmisă în direct la ora 10.00 pe Rai 1. Elena o va urmări în rugăciune în fața ecranului. "Sunt fericită că pot participa, chiar și la distanță, și sunt sigură că va putea ajunge la sufletul atâtor persoane. Duhul nu are granițe de spațiu sau de timp. În acea zi vor fi cu toți o unică familie".
Ce îi veți cere? "Să-mi vină în întâmpinare când Domnul, după purgator, mă va considera vrednică să intru în paradis. Aș vrea să-l pot îmbrățișa împreună cu Cecilia și Simona. În acești ani l-am rugat adesea, când ele vor ajunge în paradis, să le primească printr-o îmbrățișare. În același timp îi voi cere să invoce ocrotirea lui Isus și a Mamei sale asupra noastră a tuturor, sprijinul lor în acest moment întunecat. Îi voi cere să ne ajute ca să nu ne fie frică. Așa cum ne-a îndemnat Sfântul Ioan Paul al II-lea (în omilia de la Liturghia de început al pontificatului la 22 octombrie 1978, nr): «Nu vă fie frică! Deschideți, ba chiar, deschideți larg porțile lui Cristos!»". "Acum - conclude ea - Rosario nu mai aparține numai ținutului său ci este al nostru al tuturor, al lumii întregi".
(După agenția SIR, 8 mai 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
lecturi: 651.