Gânduri de Înviere

Cristos a înviat!

O spune firul de iarbă, ce vede pentru prima dată albastrul cerului.

O spune copacul, ce-şi trezeşte mugurii, rând pe rând şi toţi deodată, pentru a îmbrăţişa raza de soare coborâtă pe ramuri.

O spune buburuza, trezită din somnul lung de-o picătură de rouă ce-a reuşit să-i atingă haina cu picăţele.

O spune cărarea, ce se-aşterne paşilor grăbiţi să descopere o piatră uriaşă de mormânt dată-ntr-o parte.

O spune lacrima, zvântată de flacăra unei lumânări în miez de noapte pământeană.

O spune privirea, curăţată de ştergarul păturit cu grijă şi delicateţe, pe piatra mormântului, de mâini ce-au dăruit Bucurie, Iubire, Viaţă.

O spune credinţa, schingiuită şi răstignită pe crucile veacurilor scurse în memoria neuitată a istoriei.

O spune speranţa, nestinsă vreodată de cineva, oricât s-ar strădui. Crucile înfipte pe morminte vor striga, dacă va fi nevoie, acest adevăr.

O spune iubirea, ce mută centrul de greutate al pământului într-o inimă străpunsă de-o suliţă în zi de vineri după amiază.

O spune gândul, frământat de întrebări şi angoase, de frustrări şi neîmpliniri, care-şi întâlneşte la ceas de înserare răspunsul ce-i întinde senin candelă aprinsă.

O spune visul, colindător peste cimitirele golite de cei ce s-au odihnit destul şi se grăbesc la întâlnire.

O spune pasul, ce tresaltă spre clipa plină, burduşită de lumină ne-nserată.

O spune viaţa, înflorită, scuturată şi ofilită, dar niciodată stinsă.

O spune vântul, ce plimbă vestea în caleaşcă de aur printre ramuri de măslini în floare.

O spune zâmbetul, înflorit pe-obraz bucălat de copil, ce strânge colţ de năframă, îmbrobodită de mâini cunoscute, prea cunoscute.

O spune mama, neoprită vreodată din rugăciune, din dăruire, din încredere, abandonare şi mistuire.

O spun şi eu, după ce-am alergat pe cărări paralele, după căderi ce nu le-a contabilizat nimeni, după lacrimi ce mi-au înflorit, în sfârşit, grădina, după zilele toride, mult prea toride, ce mi-a pârjolit alee după alee, după tot şi toate scurse în clepsidra iertării.

S-o spuneţi şi voi!

Neîncetat!

Neapărat!

Căci este-atât de-adevărat:

Cristos din morţi a înviat!

Emil Bejan

lecturi: 706.