A vedea sau a nu vedea?

Publicăm în continuare textul prefeţei scrise de Papa Francisc la documentul "Orientări pastorale despre evacuaţii climatici".

Orientări pastorale despre evacuaţii climatici sunt un document, publicat sub formă de broşură, care conţine fapte, interpretări, politici şi propuneri relevante cu privire la fenomenul evacuaţilor climatici. Pentru a începe, propun să reluăm vestita frază pronunţată de Hamlet, "a fi sau a nu fi", şi s-o transformăm în "a vedea sau a nu vedea, aceasta este problema!". De fapt, totul începe de la vederea noastră, da, de la a mea şi de la a ta.

Suntem scufundaţi de ştiri şi imagini referitoare la populaţii întregi dezrădăcinate din propriul pământ, ca urmare a dezastrelor naturale cauzate de climă, şi constrânse să migreze. Totuşi, efectul pe care aceste istorii au asupra noastră şi asupra modului în care răspundem la ele - dacă provoacă în noi răspunsuri fugare sau detonează ceva mai profund, dacă ni se par îndepărtate sau le simţim apropiate - depinde de noi; adică depinde de noi să ne străduim să vedem suferinţele pe care le comportă fiecare istorie, pentru "a conştientiza cu durere, a îndrăzni să transformăm în suferinţă personală ceea ce se întâmplă [...] şi astfel a recunoaşte care este contribuţia pe care o poate aduce fiecare" (Laudato si', 19).

Faptul că persoanele sunt constrânse să migreze pentru că ambientul în care trăiesc nu mai poate fi locuit ni s-ar putea părea un proces natural, ceva inevitabil. Şi totuşi, deteriorarea climei este foarte des rezultatul unor alegeri greşite şi al activităţilor distructive, rodul egoismului şi abandonării, care pun omenirea în conflict cu creaţia, casa noastră comună.

Spre deosebire de pandemia de Covid-19 - abătută asupra noastră pe neaşteptate, fără nicio prevestire, şi aproape peste tot, cu un impact aproape simultan asupra vieţii noastre a tuturor -, criza climatică a început cu revoluţia industrială. Mult timp, această criză s-a dezvoltat atât de lent încât a rămas imperceptibilă pentru toţi, cu excepţia câtorva persoane foarte puţine deosebit de clarvăzătoare. Şi acum, repercusiunile sale se manifestă în manieră neomogenă: schimbarea climatică interesează întreaga lume, însă dificultăţile mai mari se referă la cei care au contribuit mai puţin la determinarea schimbării climatice.

Şi totuşi, ca pentru criza de Covid-19, din cauza crizei climatice, numărul enorm de evacuaţi este în creştere continuă şi devine rapid o mare urgenţă a epocii noastre, aşa cum putem vedea în fiecare seară la televizor, şi asta cere răspunsuri globale.

Îmi vin în minte, aici, cuvintele rostite de Domnul prin gura profetului Isaia, care, coborâte în realitatea noastră, se revelează deosebit de semnificative şi pentru noi, răsunând mai mult sau mai puţin aşa: Hai, veniţi să discutăm! Dacă sunteţi gata să ascultaţi, mai putem avea un mare viitor. Însă, dacă refuzaţi să ascultaţi şi să acţionaţi, veţi fi devoraţi de căldură şi de poluare, de secetă aici şi de ridicarea apelor acolo (cf. Is 1,18-20).

Când privim, ce vedem? Mulţi sunt "devoraţi" de condiţii care fac imposibilă supravieţuirea. Constrânşi să abandoneze oboare şi coaste, case şi sate, fug în grabă ducând cu ei numai puţine amintiri şi averi, fragmente din cultura lor şi din tradiţia lor. Pleacă plini de speranţă, cu intenţia de a reîncepe propria viaţă într-un loc sigur. Însă, de multe ori, ajung în medii interlope supraaglomerate periculos sau în lagăre improvizate, aşteptând destinul lor.

Cei care sunt constrânşi să se îndepărteze de propriile locuinţe din cauza crizei climatice au nevoie să fie primiţi, protejaţi, promovaţi şi integraţi. Ei au dorinţa de a reîncepe, însă trebuie să li se dea posibilitatea de a face asta şi a-i ajuta pentru ca să poată construi un nou viitor pentru copiii lor. A primi, a proteja, a promova şi a integra, toate sunt verbe care corespund unor acţiuni adecvate. Aşadar, să dăm la o parte unul câte unul acei bolovani care blochează drumul celor evacuaţi, ceea ce îi reprimă şi îi marginalizează, care îi împiedică să lucreze şi să meargă la şcoală, ceea ce îi face invizibili şi le neagă demnitatea.

Orientări pastorale despre evacuaţii climatici ne invită să lărgim modul cu care privim la această dramă din timpurile noastre. Ne stimulează să vedem tragedia dezrădăcinării prelungite care îi face pe fraţii noştri şi pe surorile noastre, an după an, să strige: "Nu putem să ne întoarcem înapoi şi nu putem reîncepe de la capăt". Ne invită să conştientizăm indiferenţa societăţii şi a guvernelor în faţa acestei tragedii. Ne cer să vedem şi să ne preocupăm. Invită Biserica şi pe toţi să acţioneze împreună şi ne arată cum este posibil să facem asta.

Aceasta este lucrarea pe care Domnul ne-o cere acum, şi în ea este o bucurie imensă. Nu vom ieşi din crize ca aceea a climei sau a lui Covid-19 închizându-ne în individualism, ci numai "stând împreună", prin întâlnire, dialog şi cooperare. Iată pentru ce sunt deosebit de bucuros că au fost elaborate aceste Orientări pastorale despre evacuaţii climatici în cadrul Dicasterului pentru Slujirea Umană Integrală, împreună cu Secţiunea Migranţi şi Refugiaţi şi cu Sectorul Ecologie Integrală. Această cooperare este în sine un semn al căii care trebuie urmate.

A vedea sau a nu vedea este interogativul care ne face să răspundem, lucrând împreună. Aceste pagini ne arată ce anume este nevoie şi ce trebuie să facem, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Franciscus

(După L'Osservatore Romano, 30 martie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 535.