Sănătate sexuală sau sexualitatea sănătoasă? Părinţii alături de copii în actul educaţional

Declarat deja neconstituţional de către Curtea Constituţională a României, pentru că excludea părinţii din decizia privitoare la actul educaţional, proiectul de lege care vizează orele de cultură şi educaţie sexuală şi ideologică de gen a fost trimis de către preşedintele României spre reexaminare în Senat, mai exact, la Comisia pentru Muncă, Familie şi Protecţie Socială.

Ceea ce constituie o indignare din partea societăţii civile, cu un accent deosebit pe ONG-uri şi părinţi, este insistenţa în a-i scoate pe părinţi din decizia legată de actul educaţional. Cu alte cuvinte, elevii, copii minori, sunt obligaţi să participe la orele de educaţie sexuală, fără un acord expres al părinţilor, care sunt primii şi principalii responsabili de educaţia copiilor lor.

În consecinţă, familiile de pe teritoriul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, în armonie cu vocea tuturor familiilor de bunăvoinţă şi responsabile din România, indiferent de religie sau cult, solicită Preşedintelui României, dar şi Comisiei pentru Muncă, Familie şi Protecţie socială din Senat, să fie reiterată importanţa părinţilor în alegerile educaţionale ale copiilor. Să nu le fie impusă copiilor, prin lege, fără acceptul părinţilor, o programă cu un conţinut contrar vârstei şi statutului lor uman, psihologic şi moral.

Nu negăm importanţa unei educaţii sănătoase în ceea ce priveşte sexualitatea, dar aceasta trebuie făcută ţinându-se cont de vârsta copiilor, a conţinutului programei, a calităţii morale a celor care ţin aceste ore şi mai ales a finalităţii unor astfel de lecţii.

În sprijinul celor afirmate mai sus vin, aşa cum am precizat deja, toate familiile Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, reprezentate de către Oficiul pentru Pastoraţia Familiei, Asociaţia "Familia şi Viaţa", reprezentanţii părinţilor elevilor în cauză, psihologi, profesori şi învăţători, mamele din Uniunea Mamelor Milostive şi clericii de pe teritoriul diecezei.

Redăm în continuare câteva din aceste susţineri:

• "Odată cu obligativitatea participării la cursurile on-line, elevii, încă de la clasele primare, au avut acces, poate chiar nelimitat, la internet. Tema, destul de complexă a sexualităţii, este una de interes general pentru toţi membrii societăţii actuale.

  Ca mamă şi profesor, în urma multor discuţii avute cu părinţii, precum şi cu mulţi din colegii profesori, am ajuns la concluzia că educaţia în acest sens, de multe ori bine venită pentru copii, trebuie să ţină cont în mod obligatoriu de decizia părinţilor în a aprecia dacă sunt pregătiţi copiii lor să primească un astfel de conţinut, cu precizarea că o astfel de educaţie trebuie făcută de persoane bine formate, iar programele să fie cât mai bine adaptate, excluzându-se orice propunere deviantă cât priveşte sănătatea sexuală a copiilor. Programa trebuie să ajute la formarea copilului, nu doar ca cetăţean responsabil, dar trebuie să aibă în vedere şi formarea lui umană, etică şi spirituală sănătoasă şi echilibrată.

  Nu în ultimul rând, mai ales în ceea ce priveşte o sexualitate sănătoasă, consider că părinţii sunt primii responsabili de bagajul de cunoştinţe care li se transmite copiilor lor. Ei sunt cei care trebuie să decidă dacă şi cum pot copiii lor să participe la astfel de cursuri" (Daniela Martişca, profesor pentru învăţământul primar).

• "Consider că părinţii trebuie să decidă cu privire la educaţia copiilor lor. Aşa cum ei sunt responsabili pentru acţiunile fiilor lor şi sunt traşi la răspundere dacă fac vreo faptă rea, la fel este de datoria lor să decidă ce fel de educaţie sexuală oferă copiilor lor. Nu e normal să decazi părinţii din acest drept. Se pot face cursuri cu părinţii pentru a-i ajuta să ştie cum să abordeze aceste subiecte.

  Este necesară o educaţie pentru sănătate în care să fie abordate şi toate aspectele legate de anatomia corpului uman, îngrijirea lui, posibile boli... Dar să vorbeşti ani întregi numai despre sexualitate, contracepţie, avort... după modelul occidental, fără a ţine cont de demnitatea fiinţei umane şi viziunea părinţilor mi se pare contră drepturilor omului pe care Constituţia noastră le recunoaşte" (Teodora Cojan, profesor de religie).

• "Fiecare categorie de vârstă are specificul ei de care trebuie să se ţină cont când se intervine în educaţia copiilor şi a tinerilor.

  Familia şi părinţii în mod special sunt repere importante pentru copil şi ele ar trebui implicare în mod activ în educaţia sexuală şi pentru sănătate a celor mici pentru o dezvoltare armonioasă a acestora în toate ariile. Educaţia sexuală în general este benefică, dar doar în măsura în care există implicarea şi acordul părinţilor, precum şi când se acordă o importanţă adecvată etapelor specifice prin încurajarea relaţiilor interumane sănătoase, bazate pe valori, cunoaştere reciprocă şi autocunoaştere" (Genoveva Burcă, psiholog clinician specialist).

• "În primul rând educaţia sexuală ar trebui să fie făcută în familie. Sunt familii în care părinţii nu vorbesc despre acest subiect cu ai lor copii, deşi ar trebui să aibă acest curaj.

  Consider că cel mai bine ar fi ca părinţii să cunoască manualul care va fi folosit în scoli şi să aibă opţiunea ca să-şi dea acordul pentru a face sau nu educaţia sexuala la clasă" (Mihaela Ghiurca, mama a doi copii, farmacist).

• "Ca părinte a doi copii nu sunt de acord cu educaţia sexuală în şcoală şi nici cu intenţia guvernanţilor de a le impune participarea la astfel de cursuri, fără acordul părinţilor. Din discuţiile cu elevi care au participat la astfel de ore în cadrul unor proiecte am aflat că educaţia sexuală, în concepţia autorităţilor civile, nu înseamnă a trăi în curăţie, a-şi folosi sexualitatea în conformitate cu legile morale, ci promovarea libertinajului, reducerea aproapelui la un obiect prin care se satisfac instinctele, neasumarea consecinţelor, încurajarea consumului de pornografie etc.

  Este dreptul şi obligaţia noastră, ca părinţi, să le oferim o educaţie sexuală copiilor noştri, în conformitate cu principiile morale creştine, ţinând cont şi de dezvoltarea fizică şi psihică a lor, de momentul potrivit pentru o astfel de educaţie" (Cristina Mate, mamă a doi copii, profesor de religie).

• "Ca diriginte la clasa a VII-a am dezbătut la şedinţa cu părinţii clasei problema introducerii în programa şcolară a educaţiei sexuale. Iniţial au refuzat toţi părinţii, apoi au intervenit cu precizări:

  1) nu sunt de acord fără a cunoaşte conţinuturile;

  2) îşi dau consimţământul doar dacă se respectă principiile morale şi religioase despre educaţia sexuală;

  3) nu sunt de acord cu educaţia sexuală care propun metodele contraceptive şi nu educaţia în sine;

  4) părinţii sunt cei care trebuie să iniţieze copilul în funcţie de nevoile acestuia. Nu este o educaţie pentru grup, ci personalizată" (Maricica Bejenaru, profesor de religie).

• "Fetiţa mea are 9 ani, deja este curioasă. M-am dus la librărie şi i-am cumpărat o carte recomandată de vânzător. Am răsfoit-o şi am ars-o. De ce? Mi-am dat seama că este un pericol care dezvoltă curiozitatea şi nu educaţia. Prin urmare refuz, orice material fără ca în prealabil să cunosc despre ce este vorba" (Raluca Budăeş, mama a doi copii).

• "Din postura mea de creştin romano-catolic şi de absolvent al unui master în Ştiinţa despre Căsătorie şi Familie, la Institutul «Sfântul Ioan Paul al II-lea», din Lateran, Italia, după ce am vorbit în faţa multor adolescenţi, dar mai ales i-am ascultat, afirm că este o urgenţă să redescoperim minunăţia trupului nostru, să intuim cât de mult acest trup pe care-l neglijăm şi pe care nu ştim deseori să-l gestionăm, are în el particularităţi care-l fac unic în faţa tuturor celor create. Sexualitatea umană nu este ceva animalic, ci conţine în ea chemarea la relaţie şi la iubire.

  Tocmai de aceea aş dori să-i întreb pe cei care propun programe de educaţie sanitară, care includ componente de educaţie sexuală şi resping acordul părinţilor pentru participarea copiilor la aceste ore, dacă ar permite ca să vorbească despre sex unui preot (sau unui laic) bine pregătit în magisteriul Sfântului Ioan Paul al II-lea, care să le spună că sexul în afara căsătoriei te face să greşeşti ţinta în viaţă, adică îţi îngreunează calea către fericire. Desigur, nu vor permite, pentru că viziunea despre sexualitate este profund împletită cu modul în care vedem persoana, deci cu locul pe care-l avem în această lume.

  Sexul nu este o materie tehnică, are de-a face cu rădăcinile vieţii şi cu iubirea, nu este doar o problemă de a învăţa despre o procedură mecanică sau biologică. A cere ca părinţii să ştie despre cine le vorbeşte şi despre ce le vorbeşte copiilor este într-adevăr minimul şi nu cred că-i interesează doar pe părinţii creştini, ci pe părinţi în general.

  Este uşor să le propui copiilor barierele mecanice sau chimice care opresc viaţa sau unele boli, dar cine le explică care sunt nenumăratele efecte colaterale?

  Păstraţi, vă rugăm, rolul părinţilor în decizia finală în ceea ce priveşte educaţia sexuală a copiilor lor!" (Eugenia Dămătăr, asistentă socială şi medicală, colaboratoare la Oficiul pentru Pastoraţia Familiei).

Pr. dr. Felician Tiba
director Oficiul pentru Pastoraţia Familiei

* * *

Educaţia sexuală în şcoli şi paradoxul educativ

Biserica Catolică din România susţine necesitatea acordului părinţilor pentru orele de educaţie sexuală

lecturi: 1456.