Decret pentru a acorda darul de indulgenţe speciale cu ocazia Anului Sfântului Iosif, convocat de Papa Francisc pentru a celebra a 150-a aniversare a proclamării Sfântului Iosif ca Patron al Bisericii Universale (8 decembrie 2020)

Astăzi se împlinesc 150 de ani ai decretului Quemadmodum Deus, cu care Fericitul Pius al IX-lea, mişcat de circumstanţele grave şi dureroase în care se afla o Biserică atacată de ostilitatea oamenilor, l-a declarat pe Sfântul Iosif Patron al Bisericii Catolice.

Cu scopul de a perpetua încredinţarea întregii Biserici patronajului preaputernic al Păzitorului lui Isus, Papa Francisc a stabilit ca, de la data de astăzi, aniversare a decretului de proclamare precum şi ziua sacră a Sfintei Fecioare Neprihănite şi Soţia preacuratului Iosif, până la 8 decembrie 2021, să fie celebrat un special An al Sfântului Iosif, în care fiecare credincios după exemplul său să poată întări zilnic propria viaţă de credinţă în împlinirea deplină a voinţei lui Dumnezeu.

Astfel, toţi credincioşii vor avea posibilitatea de a se angaja, cu rugăciuni şi fapte bune, pentru a obţine cu ajutorul Sfântului Iosif, capul Familiei cereşti din Nazaret, întărire şi eliberare din gravele suferinţe umane şi sociale care chinuiesc astăzi lumea contemporană.

Evlavia faţă de Păzitorul Răscumpărătorului s-a dezvoltat pe larg în decursul istoriei Bisericii, care nu numai că îi atribuie un cult dintre cele mai înalte după cel faţă de Născătoarea de Dumnezeu, soţia sa, ci i-a conferit şi multiple patronaje.

Magisteriul Bisericii continuă să descopere măreţii vechi şi noi în acest tezaur care este Sfântul Iosif, ca stăpânul casei din Evanghelia lui Matei „care scoate din tezaurul său lucruri noi şi lucruri vechi” (Mt 13,52).

Pentru obţinerea perfectă a scopului stabilit va folosi mult darul indulgenţelor pe care Penitenţiaria Apostolică, prin acest decret dat în conformitate cu voinţa Papei Francisc, le dăruieşte cu generozitate în timpul Anului Sfântului Iosif.

Se acordă Indulgenţa plenară cu obişnuitele condiţii (spovadă sacramentală, împărtăşanie euharistică şi rugăciune după intenţiile Sfântului Părinte) credincioşilor care, cu sufletul dezlipit de orice păcat, vor participa la Anului Sfântului Iosif în ocaziile şi cu modalităţile indicate de această Penitenţiarie Apostolică.

1. Sfântul Iosif, autentic om de credinţă, ne invită să redescoperim raportul filial cu Tatăl, să reînnoim fidelitatea faţă de rugăciune, să ne punem în ascultare şi să corespundem cu discernământ profund voinţei lui Dumnezeu. Se acordă Indulgenţa plenară celor care vor medita cel puţin 30 de minute rugăciunea Tatăl Nostru, sau vor lua parte la o reculegere spirituală de cel puţin o zi care să prevadă o meditaţie despre Sfântul Iosif.

2. Evanghelia atribuie Sfântului Iosif apelativul de „om drept” (cf. Mt 1,19): el, păzitor al „secretului intim care se află chiar în adâncul inimii şi al sufletului”[1], depozitar al misterului lui Dumnezeu şi de aceea patron ideal al forului intern, ne stimulează să redescoperim valoarea tăcerii, a prudenţei şi a lealităţii în îndeplinirea propriilor îndatoriri. Virtutea dreptăţii practicate în manieră exemplară de Iosif este plină de adeziune la legea divină, care este lege de milostivire, „pentru că tocmai milostivirea lui Dumnezeu duce la împlinirea dreptăţii adevărate”[2]. Prin urmare, cei care, după exemplul Sfântului Iosif, vor face o faptă de milostenie trupească sau sufletească, vor putea obţine la fel darul Indulgenţei plenare.

3. Aspectul principal al vocaţiei lui Iosif a fost acela de a fi păzitor al Sfintei Familii de la Nazaret, soţ al Sfintei Fecioare Maria şi tată legal al lui Isus. Pentru ca toate familiile să fie stimulate să recreeze acelaşi climat de comuniune intimă, de iubire şi de rugăciune care se trăia în Sfânta Familie, se acordă Indulgenţa plenară pentru recitarea Sfântului Rozariu în familii şi între logodnici.

4. Slujitorul lui Dumnezeu Pius al XII-lea la 1 mai 1955 instituia sărbătoarea Sfântul Iosif Muncitorul, „cu intenţia ca să se recunoască de toţi demnitatea muncii şi ca aceasta să inspire viaţa socială şi legile, întemeiate pe împărţirea egală a drepturilor şi obligaţiilor”[3]. Prin urmare va putea obţine Indulgenţa plenară oricine va încredinţa zilnic propria activitate ocrotirii Sfântului Iosif şi fiecare credincios care va invoca prin rugăciuni mijlocirea Meşteşugarului din Nazaret, pentru ca acela care este în căutarea unui loc de muncă să poată găsi o ocupaţie şi locul de muncă al tuturor să fie mai demn.

5. Fuga Sfintei Familii în Egipt „ne arată că Dumnezeu este acolo unde omul este în pericol, acolo unde omul suferă, acolo unde fuge, unde experimentează refuzul şi abandonarea”[4]. Se acordă Indulgenţa plenară credincioşilor care vor recita Litaniile către Sfântul Iosif (pentru tradiţia latină), sau Akathistos către Sfântul Iosif, în întregime sau măcar o parte a sa (pentru tradiţia bizantină), sau vreo altă rugăciune către Sfântul Iosif, proprie celorlalte tradiţii liturgice, în favoarea Bisericii persecutate ad intra şi ad extra pentru alinarea tuturor creştinilor care îndură orice formă de persecuţie.

Sfânta Tereza de Avila a recunoscut în Sfântul Iosif pe ocrotitorul pentru toate circumstanţele vieţii: „Altor sfinţi se pare că Dumnezeu le-a acordat să ne ajute în necesitatea aceasta sau cealaltă, în timp ce am experimentat că gloriosul Sfânt Iosif extinde patronajul său asupra tuturor”[5]. Mai recent, Sfântul Ioan Paul al II-lea a reafirmat că figura Sfântului Iosif dobândeşte „o actualitate reînnoită pentru Biserica din timpul nostru, în raport cu noul mileniu creştin”[6].

Pentru a reafirma universalitatea patronajului Sfântului Iosif asupra Bisericii, ca adaos la ocaziile menţionate mai sus Penitenţiaria Apostolică acordă Indulgenţa plenară credincioşilor care vor recita orice rugăciune aprobată legitim sau act de evlavie în cinstea Sfântului Iosif, de exemplu „La tine alergă, o, Sfinte Iosife”, în special în zilele de 19 martie şi 1 mai, în sărbătoarea Sfintei Familii a lui Isus, Maria şi Iosif, în duminica Sfântului Iosif (conform tradiţiei bizantine), în fiecare zi de 19 din fiecare lună şi în fiecare miercuri, zi dedicată comemorării sfântului conform tradiţiei latine.

În actualul context de criză sanitară, darul Indulgenţei plenare este extins îndeosebi la bătrâni, la bolnavi, la cei în agonie şi la toţi cei care din motive legitime nu pot să iasă din casă, care cu suflet dezlipit de orice păcat şi cu intenţia de a îndeplini, imediat ce va fi posibil, cele trei condiţii obişnuite, în casa proprie sau acolo unde îi reţine impedimentul, vor recita un act de evlavie în cinstea Sfântului Iosif, întărirea bolnavilor şi patron al morţii bune, oferind cu încredere lui Dumnezeu durerile şi suferinţele propriei vieţi.

Pentru ca obţinerea harului divin prin puterea cheilor să fie facilitată pastoral, această Penitenţiarie roagă cu putere ca toţi preoţii înzestraţi cu facultăţile corespunzătoare să se ofere cu suflet disponibil şi generos pentru celebrarea sacramentului Pocăinţei şi să administreze adesea bolnavilor Sfânta Împărtăşanie.

Acest decret este valabil pentru Anul Sfântului Iosif, în pofida oricărei dispoziţii contrare.

Dat la Roma, din sediul Penitenţiariei Apostolice, 8 decembrie 2020.

Cardinal Mauro Piacenza
penitenţiar major

Monsenior Krysztof Nykiel
regent

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] Pius al XI-lea, Discurs cu ocazia proclamării trăirii eroice a virtuţilor din partea slujitoarei lui Dumnezeu Emilia de Vialar, în „L’Osservatore Romano”, anul LXXV, nr. 67, 20-21 martie 1935, 1.

[2] Francisc,Audienţă generală (3 februarie 2016).

[3] Pius al XII-lea, Discurs cu ocazia solemnităţii Sfântului Iosif Muncitorul (1 mai 1955), în: Discorsi e Radio messaggi diSua Santità Pio XII, XVII, 71-76.

[4] Francisc, Angelus (29 decembrie 2013).

[5] Teresa d’Avila, Vita, VI, 6 (trad. it. in Ead., Tutte le opere, a cura din M. Bettetini, Milano 2018, 67).

[6] Ioan Paul al II-lea, Exortaţia apostolică Redemptoris Custos despre figura şi misiunea Sfântului Iosif în viaţa lui Cristos şi a Bisericii (15 august 1989), 32.

lecturi: 1940.