Cardinalul Fernandez a trecut la Domnul

Cardinalul Anthony Soter Fernandez, arhiepiscop emerit de Kuala Lumpur, primul cardinal născut în Malaysia, a murit puţin după miezul nopţii de miercuri, 28 octombrie 2020, în casa pentru bătrâni "Sfântul Francisc Xaveriu", la Cheras. De un an lupta cu un cancer; condiţiile sale s-au agravat în ultimele ore şi marţi a primit sacramentul Ungerii Bolnavilor. Regretatul cardinal avea 88 de ani. S-a născut la 22 aprilie 1932 la Sungai Patani, în Dieceza de Penang, şi a fost hirotonit preot la 10 decembrie 1966. Numit episcop de Penang la 29 septembrie 1977, a primit hirotonirea episcopală la 17 februarie 1978. După aceea, la 2 iulie 1983 a fost numit arhiepiscop de Kuala Lumpur şi la 15 aprilie 2003 a renunţat la conducerea pastorală a arhidiecezei. Papa Francisc l-a creat cardinal în consistoriul din 19 noiembrie 2016, încredinţându-i titlul de "Sfântul Albert cel Mare". Înmormântarea va fi celebrată la 31 octombrie, la 10.30, în catedrala din Kuala Lumpur, unde, în după amiaza de joi, 29 octombrie, şi toată ziua de vineri, 30 octombrie, va fi expus sicriul.

S-a născut în anul 1932 într-o familie de origine indiană, în teritoriul Diecezei de Penang, la Sungai Petani, capitala regiunii Kedah, la circa trei sute de kilometri de capitala malaieziană Kuala Lumpur. A făcut studiile primare mai întâi în conventul "Holy Infant Jesus" din Taiping şi apoi în şcolile "Saint Theresa" şi Ibrahim la Sungai Petani.

Înainte de a intra în seminar, în anul 1958, timp de zece ani a lucrat ca asistent medical în spital. Primii paşi ai formării sacerdotale i-a făcut în seminarul diecezan "Saint Francis Xavier" la Singapore, pentru a o completa după aceea la College General Major Seminary din Penang.

Hirotonit preot în anul 1966 în catedrala din Penang, a prestat slujire timp de trei ani ca asistent vicar la Taiping şi chiar în Penang, şi iar ca vicar în Biserica "Saint Lous" la Taiping din 1969 până în 1971. Din iulie 1971 a început o perioadă de aprofundare formativă, mutându-se mai întâi la Manila, în Filipine, pentru a urma cursurile de la International Training Institute for World Churchmen şi de la East Asian Pastoral Institute, apoi la Bangalore, în India, unde a frecventat National Biblical, Catechetical and Liturgical Centre. Din 1973 s-a întors în Malaysia, la Penang. Aici, în College General Mayor Seminary, a desfăşurat funcţia de formator, din 1973 până în 1975, şi apoi a asumat funcţia de rector, ocupând-o până în 1977.

A fost printre protagoniştii "actualizării" istorice din anul 1976, când toţi episcopii şi preoţii din Malaysia s-au reunit pentru prima dată pentru a elabora planul pastoral în lumina Conciliului al II-lea din Vatican. De atunci, la fiecare zece ani, este convocată Peninsular Malaysia Pastoral Convention.

Ales ca al treilea episcop de Penang în 1977, a primit hirotonirea episcopală la 17 februarie 1978, alegând ca moto episcopal "Iustitia et pax". Atunci când, în 1983, primul arhiepiscop de Kuala Lumpur, Tan Sri Dominic Vendargon, a prezentat renunţarea la conducerea pastorală, a fost chemat să-i urmeze: promovat la 2 iulie în acelaşi an, la 10 noiembrie a luat în posesie canonică arhidieceza, conducând-o timp de douăzeci de ani, până în 24 mai 2003.

În timpul acestei perioade, în afară de a fi membru al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor şi al Consiliilor Pontificale pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi pentru Dialogul Interreligios, a ocupat numeroase funcţii, între care preşedinte al Conferinţei Episcopale din Malaysia - Singapore - Brunei (din 1987 până în 1990 şi din 2000 până în 2003), preşedinte al Federaţiei Creştine din Malaysia şi al Consiliului Consultativ Malaiezian pentru budism, creştinism, hinduism, sikhism, daoism, în acest ultim organism unde a fost unul din primii membri.

Ca arhiepiscop emerit de Kuala Lumpur, din 15 aprilie 2003 a ales să locuiască în seminarul mare din Penang pentru a se dedica formării preoţilor ca director spiritual. După aceea s-a mutat în casa pentru bătrâni, unde şi-a încheiat itinerarul. Convins de importanţa rolului Bisericii în construirea şi în creşterea ţării, s-a dedicat mereu pentru dezvoltarea integrală a poporului, luptând împotriva nedreptăţilor sociale şi promovând dialogul într-o realitate multietnică şi multiculturală. Şi ca semn de recunoştinţă pentru această angajare a sa, papa Francisc i-a conferit demnitatea de cardinal la 19 noiembrie 2016.

(După L'Osservatore Romano, 28 octombrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 1117.