Oficiul pentru Cateheză: "Lectio Divina" - tema a XII-a din Timpul de peste An (a 30-a din Anul A): "Venirea Domnului în casa noastră"

15 august - Adormirea Maicii Domnului

Lectio Divina: "Venirea Domnului în casa noastră" este a douăsprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă vizita Mariei la Elisabéta (Lc 1,39-56).

Cu respectarea normelor date de autorităţile civile privind măsuri de prevenire şi de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfăşura vineri, 7 august 2020, ora 18:00, în "Casa Providenţei" din Iaşi.

Karl von Blaas, The Visitation (1850)

Pasajul biblic se deschide cu verbul Învierii pentru a exprima forţa de nestăvilit a prezenţei lui Dumnezeu în viaţa creaturilor sale. Atunci când el intră în casa noastră, în inima noastră, totul învie, totul se trezeşte la viaţă. Aşa i s-a întâmplat şi Mariei după vizita îngerului, după acel "da" pe care ea i l-a spus lui Dumnezeu. Aşadar, Maria învie. Aşa cum s-a spus, de exemplu, despre Rebéca atunci când s-a ridicat şi a început lunga sa călătorie pentru a-l întâlni pe Isáac şi a-i deveni soţie (Gen 24,61); sau cum se povesteşte despre soacra lui Petru, care s-a ridicat din pat, iar Isus a luat-o de mână, a eliberat-o de febră prin atingerea mâinilor sale, ale Mântuitorului (Lc 4,39).

În Maria suntem şi noi; pregătiţi pentru călătoria spre îmbrăţişarea iubirii, pregătiţi pentru însănătoşirea cea mai profundă a vieţii şi a inimii.

Termenul grecesc care exprimă salutul conţine semnificaţia expresiilor "a scoate", "a extrage" şi apoi "a arunca", "a trage". O acţiune care, de multe ori, este atât de dificilă pentru noi, care suntem inclinaţi spre a rămâne protejaţi în interior, având mereu teama de a ne dărui fraţilor noştri! Maria, în schimb, nu se teme, pentru că ea iubeşte şi oferă mereu ceva din ea însăşi. Deschide tezaurul inimii, al vieţii, şi îl dăruieşte...

Pentru a ne ajuta în meditaţie şi rugăciune.

• ...ridicându-se Maria... sunt pregătit şi eu să îndeplinesc această mişcare, mai întâi interioară şi apoi exterioară? A mă ridica înseamnă şi a lăsa deoparte ceea ce făceam, a lăsa deoparte din mâini ceea ce aveam, aşa cum a făcut Lévi, publicanul (Lc 5,27-28). Mă simt capabil acum, ajutat de Maria şi alături de ea, să întind mâinile mele către Domnul pentru ca el să mă poată ridica (Fap 3,7)?

• ...s-a dus în grabă... Maria este împinsă de o forţă interioară care dă satisfacţie vieţii sale, lucrurilor pe care le face, deciziilor pe care le ia. Dacă privesc în interiorul meu, reuşesc să găsesc o lumină, un motiv, o dorinţă sinceră, intensă, datorită căreia poate fi frumos şi pentru mine să plec? Şi apoi, există o direcţie certă în viaţa mea, o destinaţie în faţa ochilor mei?

Doamne Isuse, sunt plin de bucurie! La fel ca şi Maria, şi eu îţi cânt Magnificat-ul mulţumirii, al laudei, pentru că tu ai privit la mine. Nu ai căutat măreţii şi onoruri în mine, ci ai iubit umilinţa şi nimicnicia mea. O, Iubire victorioasă, tu te-ai ridicat în grabă, ai înviat pentru mine şi ai venit să mă cauţi; ai intrat în casă, în mine, şi salutul tău m-a făcut să tresalt! Îţi mulţumesc pentru că tu ai înlăturat singurătatea mea cea veche. Acum şi eu pot să mă întorc; nu mai sunt cum eram înainte. Urmez paşii Mariei, vin împreună cu ea înaintea feţei tale, acolo unde orice scop îşi găseşte un sens, unde voi putea înţelege cărui fapt îi datorez toată iubirea pe care tu o ai pentru mine. Amin. (Sr. Maria Anastasia Cucca, OCarm.)

Versiunile text şi pdf ale acestei cateheze pot fi descărcate de pe site-ul Oficiului pentru Cateheză: www.cateheze.ro.

Pr. Mihai Roca
 

lecturi: 203.