A murit părintele Nicolàs, superiorul iezuiţilor care l-a primit la Roma pe Bergoglio

De Iacopo Scaramuzzi

Spiritualitate profundă, spirit de slujire, o mare iubire faţă de cultura asiatică, trăsătură simplă, discretă şi simţ al umorului: a murit la vârsta de 84 de ani în Japonia "sa", după o boală lungă, părintele Adolfo Nicolàs, prepozit general al iezuiţilor din 2008 până în 2016.

Părintele Adolfo Nicolàs era "un om înţelept, umil şi liber; dăruit total şi generos, în slujire; determinat de compasiune faţă de toţi cei care suferă în lume şi, în acelaşi timp, purtat de credinţa sa în Domnul Înviat la o speranţă fără limite; un prieten excepţional aşa cum ştiu să fie cei cărora le place să râdă şi să facă să se râdă; un om al Evangheliei", afirmă succesorul său, actualul superior al Societăţii lui Isus, Arturo Sosa. "Este o binecuvântare că l-am cunoscut. În timp ce ne rugăm pentru ca să fie în bucuria eternă la Domnul pe care l-a slujit aşa de bine, cerem să fim capabili, la rândul nostru, să continuăm să slujim misiunea asemenea lui, cu bunătate, generozitate şi bucurie".

Funeraliile se vor desfăşura sâmbătă, 23 mai, la ora 17.00 (ora 11.00 în România) în biserica "Sfântul Ignaţiu" din Tokyo şi, din cauza pandemiei de coronavirus care îi împiedică pe mulţi iezuiţi să ajungă în Japonia, pornind de la părintele Sosa, va fi transmisă via streaming.

Părintele Nicolàs, "Nico" pentru iezuiţii din Asia şi din regiunea Pacificului, s-a născut la Palencia (Spania), la 29 aprilie 1936. A intrat în Societatea lui Isus la 14 septembrie 1953 şi a fost hirotonit preot la 17 martie 1967. Ca student a fost trimis la misiunea din Japonia, unde după aceea, printre alte slujiri, a fost profesor de teologie, rector al studenţilor şi provincial, dedicându-se după aceea muncii sociale în favoarea migranţilor la Tokyo. A trăit timp de zece ani în Filipine, ca preşedinte al conferinţei provincialilor din Asia de Est şi din Oceania. După ce a prezentat demisia sa ca general al Societăţii, a desfăşurat slujirea de părinte spiritual. Părintele Nicolàs a fost ales superior general de a 35-a congregaţie generală, la 19 ianuarie 2008. După opt ani, la 3 octombrie 2016, lovit de o boală degenerativă, a 36-a congregaţie generală a acceptat demisia sa. Cu acea ocazie, în numele tuturor iezuiţilor, părintele Federico Lombardi a adresat părintelui Nicolàs cuvinte de mulţumire pentru slujirea sa generoasă ca superior general, subliniind fie stilul său personal, care ştia să pună împreună căldură umană, bunătate şi bucurie, fie două concepte îndrăgite de el, "universalitatea" vocaţiei şi misiunii şi "profunzimea" spirituală şi intelectuală.

Funcţia sa de superior general a urmat după conducerea lungă a părintelui Peter-Hans Kolvenbach, care a condus Societatea lui Isus în anii dificili care au urmat "controlării" iezuiţilor din partea lui Ioan Paul al II-lea. În lucrarea sa Istoria iezuiţilor de la Conciliul al II-lea din Vatican la papa Francisc (Guerini şi asociaţi), istoricul prestigios Gianni La Bella defineşte scurta experienţă a lui Adolfo Nicolàs la conducerea Societăţii lui Isus ca un "meteorit". Spaniol ca şi fondatorul, sfântul Ignaţiu de Loyola, şi ca istoricul superior de după Conciliu, Pedro Arrupe, împărtăşea cu acesta din urmă şi cunoaşterea şi iubirea faţă de Japonia. De exemplu, aşa cum a reieşit într-una din rarele intervenţii publice din anii săi de la Roma, atunci când, în 2014 la Universitatea Pontificală Gregoriană, a intervenit cu ocazia întemeierii lui Sophia University din Tokyo, elogiind, îndeosebi, sensibilitatea muzicală a japonezilor: "Cred că religia este, înainte de toate, mult mai asemănătoare cu acest «simţ muzical» decât cu un sistem raţional de învăţături şi explicaţii", a spus în textul publicat după aceea integral de La Civiltà Cattolica. "Religia comportă, înainte de toate, o sensibilitate, o deschidere la dimensiunile transcendenţei, profunzimii, gratuităţii, frumuseţii care presupun experienţele noastre umane. Însă, desigur, aceasta este o sensibilitate care este ameninţată astăzi de o mentalitate pur economică sau materialistă, care împiedică să se ajungă la dimensiuni mai profunde ale realităţii".

Printre rarele sale intervenţii, care lăsau urme, trebuie amintită şi o conferinţă de presă pe care a ţinut-o în timpul Sinodului despre Evanghelizare din 2012: "Steve Jobs spunea că este mai interesat de cererile consumatorilor decât de cele ale producătorilor. La Sinod sunt în mod deosebit producători. Sper - dar probabil că Sinodul nu este locul adaptat - ca glasul laicatului să găsească exprimare pentru a înfrunta în termeni reali problema evanghelizării". A fost fermă intervenţia sa în favoarea migranţilor şi refugiaţilor, aşa cum a explicat adresându-se unui grup în decursul unei vizite la Centro Astalli, branşa italiană a Jesuit Refugee Service: "Mulţumesc pentru că ne ajutaţi să descoperim lumea, căci comunicarea dintre civilizaţii trece prin refugiaţi şi migranţi. Mulţumesc pentru că ne arătaţi partea cea mai slabă şi cea mai puternică a omenirii. Mulţumesc pentru că ne arătaţi faţa milostivirii".

Evenimentul care a marcat mai mult funcţia sa de superior general a fost, desigur, alegerea, în 2013, a primului papă iezuit din istorie, Jorge Mario Bergoglio, un eveniment care a surprins chiar şi pe un iezuit. Într-o scrisoare - a doua comunicare oficială la puţine zile după primele felicitări pentru alegere - pe care, la 26 martie 2013 a trimis-o tuturor iezuiţilor din lume, a scris: "Acesta este momentul să ne însuşim cuvintele de milostivire şi de bunătate pe care papa Francisc le repetă în manieră aşa de convingătoare şi să nu ne lăsăm cuprinşi de distragerile din trecut, care pot să paralizeze inimile noastre şi să ne facă să interpretăm realitatea pornind de la valori care nu se inspiră din Evanghelie". Prin urmare, "în faţa treburilor complexe şi a problemelor pe care el va trebui să le înfrunte, noi iezuiţii, fraţii săi, trebuie să reafirmăm sprijinul nostru faţă de Sfântul Părinte şi să-i oferim - fără condiţii - toate resursele noastre şi ajutorul nostru, atât în domeniu teologic, cât şi ştiinţific, administrativ sau spiritual". Raportul său cu papa Francisc - precum şi, înaintea lui, cu Benedict al XVI-lea - se dezvoltă cu mare cordialitate.

Părintele Nicolàs "s-a dăruit pe sine însuşi în decursul întregii sale vieţi", aminteşte astăzi succesorul, venezueleanul Arturo Sosa pe care chiar părintele Nicolàs l-a voit la Roma. "De fapt, viaţa sa a fost una marcată de o slujire intensă, de o disponibilitate calmă şi de o profundă capacitate de înculturare în Japonia, unde a ajuns când era încă tânăr iezuit. A întâlnit o cultură pe care a iubit-o profund şi căreia i s-a încredinţat pe sine însuşi. Timpul său ca superior general a fost caracterizat de simţul său de umor, de curajul său, de umilinţa sa, de raportul său strâns cu papa Francisc".

Prezentat de presă ca "progresist", abia ales, într-un interviu lung la serviciul iezuiţilor pentru comunicaţii, a vorbit, printre altele, despre importanţa libertăţii creştine. "Este fundamental să se trăiască dezlipirea. De câteva ori am intrat în criză din cauza senzaţiei că nu sunt acceptat sau că nu sunt înţeles în mod corect. După aceea am înţeles că acestea erau mari ocazii pentru a deveni mai liber. În acele momente, am înţeles că adevăratul meu scop în viaţă nu era să fiu pe placul altora; eu nu trebuie să fiu pe placul nimănui: deci, pot să fiu liber. Astfel, atunci când ceva merge bine, nu există probleme, este uşor. Însă atunci când ceva merge greşit, atunci există suferinţă, provocare, dificultate; însă tocmai atunci înţelegi că aceasta este o oportunitate pentru a deveni un pic mai liber. Acest câştig de libertate mai multă este mereu o binecuvântare". De asemenea: "În urmă cu câteva săptămâni am spus presei - şi acesta este într-adevăr un lucru sincer - că eu cred că sunt un om «în devenire». Deci, cine sunt? Sunt în schimbare, sper să continui să cresc şi simt că sunt mereu în fază în învăţare. În Japonia învăţ de la Japonia, în Coreea învăţ de la Coreea, în Filipine de la Filipine şi aşa mai departe. Simt că am o identitate liberă, simt că sunt un om liber. Am văzut alţii în Asia, alţi europeni de exemplu, cărora le este greu cu propria identitate. Asta pentru mine n-a fost niciodată o problemă. Pentru că nu mă interesează că sunt spaniol, francez sau japonez. Eu sunt cel care sunt şi, dacă îţi sunt pe plac, vom fi prieteni; dacă nu-ţi sunt pe plac... caută-ţi alţii! Identitatea mea este comunicarea mea cu oamenii, cu situaţiile. Motiv pentru care mă simt perfect în largul meu să mă întorc la Roma, aşa cum eram când am fost în Filipine sau în Japonia. Eu ştiu că niciodată nu voi fi roman: oricât ai putea să stai într-un loc, există intimităţi la care tu nu vei ajunge niciodată. Pentru aceasta, mă simt în largul meu tocmai să fiu în val, în proces. Şi sper să continui să învăţ şi să cresc".

Astăzi părintele Nicolàs a murit la Tokyo în Japonia. Era membru al comunităţii iezuite Loyola House din Kamishakujii. "El este profund regretat de iezuiţii din Japonia şi din Asia din Pacific, de familia sa, de compatrioţii săi spanioli şi de prietenii mulţi răspândiţi în lume", îl amintesc iezuiţii. "Iezuit. Învăţător. Preot. Superior general. Prieten. Requiescat in pace, frate iubit".

(După Vatican Insider, 20 mai 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 1579.