Foto: Vatican News

Papa Francic: Mesaj cu ocazia Zilei Internaţionale a Asistentului Medical (12 mai 2020)

Iubiţi fraţi şi surori!

Celebrăm astăzi Ziua Internaţională a Asistentului Medical, în contextul Anului Internaţional a Asistentului Medical şi al Moaşelor stabilit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Tot în această zi amintim şi bicentenarul naşterii lui Florence Nightingale, cea care a început asistenţa medicală modernă.

În acest moment istoric, marcat de urgenţa sanitară mondială provocată de pandemia virusului Covid-19, am redescoperit cât de fundamentală este importanţa pe care o are rolul asistentului medical, dar şi cel al moaşei. Zilnic asistăm la mărturia de curaj şi de sacrificiu a lucrătorilor sanitari, îndeosebi a asistenţilor şi a asistentelor, care cu profesionalism, abnegaţie, simţ de responsabilitate şi iubire faţă de aproapele asistă persoanele afectate de virus, chiar cu riscul propriei sănătăţi. Dovadă stă faptul că, din păcate, a crescut numărul lucrătorilor sanitari care au murit în îndeplinirea fidelă a slujirii lor. Mă rog pentru ei - Domnul îi cunoaşte pe fiecare pe nume - şi pentru toate victimele acestei epidemii. Cel Înviat să dea fiecăruia lumina paradisului, iar familiilor lor, întărirea credinţei.

Dintotdeauna a asistenţii medicali desfăşoară un rol central în asistenţa sanitară. În fiecare zi, în contact cu bolnavii, experimentează trauma pe care o provoacă suferinţa în viaţa unei persoane. Sunt bărbaţi şi femei care au ales să răspundă "da" unei vocaţii deosebite: aceea de a fi buni samariteni care iau asupra lor viaţa şi rănile aproapelui. Păzitori şi slujitori ai vieţii, în timp ce administrează terapiile necesare, insuflă curaj, speranţă şi încredere¹.

Dragi asistente medicale şi asistenţi medicali, responsabilitatea morală să conducă profesionalismul vostru, care nu se reduce la cunoştinţele ştiinţifico-teoretice, ci este luminată constant de relaţia umană şi umanizatoare cu bolnavul. "Îngrijindu-vă de femei şi de bărbaţi, de copii şi de bătrâni, în orice fază a vieţii lor, de la naştere la moarte, sunteţi angajaţi într-o ascultare continuă, menită să înţeleagă care sunt exigenţele acelui bolnav, în faza prin care trece. De fapt, în faţa singularităţii fiecărei situaţii, niciodată nu este suficientă urmarea unui protocol, ci se cere un continuu - şi obositor! - efort de discernământ şi de atenţie faţă de fiecare persoană"².

Voi - şi mă gândesc şi la moaşe - sunteţi aproape de persoane în momentele cruciale ale existenţei lor, naşterea şi moartea, boala şi vindecarea, pentru a le ajuta să depăşească situaţiile mai traumatice. Uneori vă aflaţi alături de ele în timp ce mor, dând întărire şi alinare în ultimele clipe. Prin această dăruire a voastră, voi sunteţi printre "sfinţii de la uşa de alături"³. Sunteţi imaginea Bisericii "spital de campanie", care continuă să desfăşoare misiunea lui Isus Cristos, care s-a apropiat şi a vindecat persoane de tot soiul de rău şi s-a aplecat să spele picioarele discipolilor săi. Mulţumesc pentru această slujire a voastră adusă omenirii!

În multe ţări, pandemia a scos la iveală şi multe carenţe la nivel de asistenţă sanitară. Pentru aceasta, mă adresez responsabililor naţiunilor din toată lumea pentru ca să investească în sănătate ca bun comun primar, potenţând structurile şi angajând mai mulţi asistenţi, aşa încât să garanteze tuturor o îngrijire corespunzătoare, respectând demnitatea fiecărei persoane. Este important să recunoaştem în mod activ rolul esenţial pe care această profesie îl are pentru îngrijirea pacienţilor, activitatea de urgenţă teritorială, prevenirea bolilor, promovarea sănătăţii, asistenţa în domeniul familial, comunitar, şcolar.

Asistenţii şi asistentele, precum şi moaşele, au drept şi merită să fie mai bine valorizaţi şi implicaţi în procesele care se referă la sănătatea persoanelor şi a comunităţii. Este demonstrat că a investi în ei îmbunătăţeşte rezultatele în privinţa asistenţei şi sănătăţii în ansamblu. De aceea, trebuie crescut profilul lor profesional, furnizând instrumente potrivite la nivel ştiinţific, uman, psihologic şi spiritual pentru formarea lor; de asemenea trebuie îmbunătăţite condiţiile lor de muncă şi garantate drepturile lor pentru ca să poată desfăşura slujirea lor în demnitate deplină.

În acest sens, asociaţiile lucrătorilor sanitari au un rol important, deoarece, în afara faptului că oferă o formare organică, însoţesc pe fiecare aderent făcându-l să se simtă parte dintr-un corp unic şi niciodată rătăcit şi singur în faţa provocărilor etice, economice şi umane pe care le comportă profesia.

Îndeosebi moaşelor, care asistă femeile însărcinate şi le ajută să aducă pe lume pe copiii lor, le spun: munca voastră este una dintre cele mai nobile care există, fiind dedicată direct în slujba vieţii şi a maternităţii. În Biblie, numele a două moaşe eroice, Şifra şi Pua, sunt imortalizate la începutul cărţii Exodului (cf. 1,15-21). Şi astăzi Tatăl ceresc vă priveşte cu recunoştinţă.

Dragi asistenţi, dragi asistente şi moaşe, fie ca această zi să pună în centru demnitatea muncii voastre, în folosul sănătăţii întregii societăţi. Vouă, familiilor voastre şi celor pe care-i îngrijiţi asigur rugăciunea mea şi împart din inimă binecuvântarea apostolică.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 12 mai 2020

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note
¹ Cf. Noua Cartă a Lucrătorilor Sanitari, nr. 1-8.
² Discurs adresat membrilor Federaţiei Colegiilor de Asistenţi Profesionali, 3 martie 2018.
³ Cf. Omilie, 9 aprilie 2020.

lecturi: 565.