Părintele Cantalamessa despre papa Francisc: "Ne învaţă să repaginăm agenda noastră"

De M. Michela Nicolais

"Sfântul Părinte ne dă exemplul de «repagina» agenda noastră, adică de disponibilitate de a ne adapta la situaţii şi în definitiv la voinţa lui Dumnezeu". Părintele Raniero Cantalamessa, predicator al Casei Pontificale, descrie astfel la agenţia SIR a şaptea aniversare a pontificatului lui Francisc. "Nu inventez nimic pentru beneficiul telecamerelor: Bergoglio este aşa!", primele cuvinte rostite de călugăr imediat după alegerea la scaunul lui Petru. Cuvinte care sună ca bilanţul unui stil de viaţă şi astăzi, după şapte ani. Pentru a înţelege lucrarea sa de reformă, conform lui Cantalamessa trebuie avut curajul de a ieşi din stereotipuri.

Cei şapte ani de pontificat al lui Francisc încep cu un Post Mare deosebit, dată fiind urgenţa sanitară care este în desfăşurare. Alegerea papei de "a repagina" agenda sa urmăreşte împărtăşirea...

Ne pregăteam să celebrăm cu burie a şaptea aniversare a alegerii papei. La 13 martie 2020 trebuia să fie o zi de sărbătoare în Vatican şi de zi liberă pentru angajaţi, inclusiv predicatorul Casei Pontificale care era dispensat să ţină obişnuita predică de Postul Mare. Vacanţa va fi, dar de un gen neaşteptat. Sfântul Părinte ne dă exemplul de "a repagina" agenda noastră, adică de disponibilitate de a ne adapta la situaţii şi în definitiv la voinţa lui Dumnezeu. Lipsa de sărbătoriri externe va fi un stimulent în plus pentru a ne uni cu Sfântul Părinte în a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru multele lucruri pozitive duse la capăt în aceşti şapte ani şi pentru multele încercări depăşite cu harul lui Dumnezeu.

La sfârşitul lui ianuarie, Sfântul Părinte a început un nou ciclu de cateheze despre Fericiri, drept "carte de identitate" a creştinului. Cum se poate recupera, în aceste timpuri dificile, sentimentul bucuriei, care este unul din cuvintele-cheie al acestui pontificat?

În exortaţia sa apostolică despre sfinţenie, Gaudete et exsultate, papa Francisc prezenta deja fericirile drept cartea de identitate a creştinului. Insistenţa asupra raportului strâns care există între sfinţenie şi fericire este unul din punctele în care exortaţia şi catehezele Sfântului Părinte aduc o adiere de aer nou în discursul despre sfinţenia creştină. Papa Francisc a reuşit să "declericalizeze" fie cuvântul sfinţenie cât şi cuvântul fericit. În limbajul lui Isus "fericit" (makarios), nu indică desigur treapta care precedă canonizarea şi titlul de sfânt; înseamnă pur şi simplu fericit. Desigur este vorba de o fericire diferită de cea cântată de Beethoven în imnul adus bucuriei. Aceea este o bucurie selectivă rezervată celui care "a avut ca soartă o soţie bună şi cunoaşte plăcerea de a bea un pahar de vin în compania prietenilor": aceasta este o bucurie deschisă tuturor, ba chiar în mod special săracilor, celor mâhniţi, celor înfometaţi, celor blânzi şi celor chinuiţi. Trebuie să fim recunoscători Sfântului Părinte întrucât cu insistenţa sa asupra bucuriei contribuie să ţină vie în poporul creştin o certitudine de credinţă fundamentală. Bucuria creştină are ca orizont veşnicia, dar începe deja în această viaţă. Şi nu numai bucuria spirituală, ci fiecare plăcere onestă, şi aceea pe care bărbatul şi femeia o experimentează în dăruirea reciprocă, în generarea vieţii şi în a vedea crescând copiii săi sau nepoţii săi, plăcerea artei şi a creativităţii, a frumuseţii, bucuria prieteniei, a muncii duse fericit la capăt, a contemplării creaţiei. Toate sunt lucruri pe care papa Francisc nu încetează să le amintească tuturor cu cuvintele sale şi gesturile sale.

Există un cuvânt-cheie al pontificatului - reformă - care în general este declinat de observatori numai în termeni de reformă a structurilor interne din Curia Romană. Însă există un alt tip de "reformă" care apare în pontificatul lui Francisc, cea a inimilor: de ce se vorbeşte aşa de puţin despre asta?

Cine cunoaşte viaţa lui Bergoglio, înainte de a deveni papa Francisc, nu este uimit de locul pe care cuvântul "reformă" îl ocupă în pontificatul său. El a dat formă întregii sale vieţi, ca superior călugăresc, ca episcop şi acum ca papă. Trebuie făcut un efort pentru a ieşi din stereotipurile pe care obişnuim să le asociem cu acest cuvânt. Aproape niciodată, în istoria Bisericii, cu el se înţelege reforma structurilor şi a Curiei Romane: în fiecare caz reformă a altora. Papa Francisc o înţelege în primul rând ca reformă care începe de la noi înşine şi ca reformă care porneşte de la interior pentru a schimba exteriorul, nu contrariul. Cine cunoaşte "Exerciţiile spirituale" ale sfântului Ignaţiu de Loyola descoperă aproape la fiecare pas influenţa metodei Fondatorului în fiul devenit papă.

Şapte ani sunt un timp semnificativ din punct de vedere biblic pentru a face bilanţuri. Putem să hazardăm o "sinteză" a acestor primi şapte ani de pontificat?

Am avut rolul de a ţine una din cele două exortaţii pe care cardinalii trebuie să le asculte înainte de a intra în conclav. Încă îl revăd pe cardinalul Bergoglio aşezat în ultimul rând din aula Sinodului. Nimeni, cu atât mai puţin el, nu cred că se gândea la ceea ce avea să devină puţin după aceea acel om aşa de retras. Când l-am văzut, la televizor, arătându-se de la balconul de la "Sfântul Petru", salutând mulţimea cu acel "Bună seara!" şi cerând să fie binecuvântat de popor, eu care predicasem de două ori exerciţiile pentru clerul său (ultima dată anul anterior) şi îl cunoşteam, am spus celui care era în jurul meu: "Nu inventez nimic pentru beneficiul telecamerelor. Acesta este omul. Bergoglio este aşa!". În aceşti şapte ani de la ziua aceea stima mea (şi cu ea recunoştinţa faţă de Dumnezeu) a crescut în mod exponenţial. În intervenţia mea la conclav am subliniat, printre alte lucruri, necesitatea de a da nou impuls colegialităţii şi ecumenismului. Nu era nevoie de asta: cardinalul Bergoglio trecuse de mult timp dincolo de aşteptările mele, în idei şi în practică. Întâlnindu-mă după câteva zile, unul dintre cardinalii electori, în mod vizibil satisfăcut de rezultatul conclavului, m-a întrebat: "Am făcut o treabă bună?". Da, am răspuns, o treabă foarte bună, voi şi Duhul Sfânt!

(După agenţia SIR, 13 martie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 552.