Prim discurs al unui preşedinte SUA despre Miercurea Cenuşii

De Marco Respinti

Pentru prima dată, un preşedinte al Statelor Unite a ţinut un discurs în Miercurea Cenuşii despre Postul Mare şi a făcut asta, nu ca act privat, ci ca act oficial. Alegerea lui Donald J. Trump este de importanţă crucială, nu numai pentru că este în fruntea primei puteri mondiale, ci pentru că identifică din nou SUA ca naţiune creştină.

"Şi lumina a strălucit în întuneric şi / împotriva Cuvântului lumea neliniştită încă / născocea în jurul centrului Cuvântului tăcut". Când, în 1930, T.S. Eliot (1888-1965) a publicat poemul Ash Wednesday, "Miercurea Cenuşii", niciodată nu s-ar fi imaginat că una din reprezentările sale cele mai plastice şi concrete din versurile sale sfâşietoare va fi preşedintele ţării pe care poetul o părăsise, Statele Unite ale Americii, şi între toţi preşedinţii cu siguranţă cel mai improbabil.

În lumea creştină, miercuri, 26 februarie 2020, a început Postul Mare cu ritul impunerii cenuşii şi conducătorul celei mai importante ţări din lume, Donald J. Trump, a marcat evenimentul pe calendarul istoriei trimiţând ţării sale şi întregii lumi un mesaj. Nu s-a mai întâmplat vreodată. "Melania şi eu urăm tuturor să trăiască Miercurea Cenuşii ca o zi de pace şi de rugăciune", a scris preşedintele. "Pentru catolici şi pentru mulţi alţi creştini, Miercurea Cenuşii înseamnă începutul perioadei Postului Mare care se încheie cu celebrarea bucuroasă a duminicii Paştelui. Astăzi milioane de creştini vor fi însemnaţi pe frunte cu semnul crucii. Impunerea cenuşii este o invitaţie de a trăi timpul Postului Mare postind, rugându-se şi angajându-se în gesturi de caritate. Această tradiţie puternică şi sacră ne aminteşte mortalitatea care ne uneşte, iubirea lui Cristos care ne mântuieşte şi necesitatea de a ne căi acceptând mai deplin Evanghelia. Aşadar, ne unim în rugăciune cu toţi cei care respectă această zi sfântă şi le urăm un drum de Postul Mare de rugăciune. În timpul acestei perioade binecuvântate să vă puteţi apropia mai mult de Dumnezeu în credinţă".

Cuvinte puţine, esenţiale, care vorbesc despre esenţial. Dumnezeu, rugăciunea, pocăinţa, reconcilierea, triumful Învierii. Foarte frumoase. Dar nu este numai aici frumuseţea intrinsecă a cuvintelor lui Trump. Suplimentul de frumuseţe în cuvintele lui Trump este că Trump a scris acele cuvinte. Din diferite motive. Înainte de toate pentru că Trump consideră credinţa ca un fapt normal de realitate. De la începuturile neamului omenesc până la grosso modo iluminism, ateismul n-a existat niciodată. Maxim era petrecerea timpului vreunui intelectualoid burghez care pentru a învinge plictiseala se străduia să-l uimească pe aproapele. În schimb, astăzi, credinţa, cel puţin în Occident, pare un lucru de marţieni. Aşadar Trump răstoarnă toate acestea, reîncepând de la capăt.

Al doilea, pentru că nu face asta ca privat, ci ca preşedinte, şi preşedinte al celei mai puternice ţări din lume. Mesajul său a fost difuzat oficial de Casa Albă ca toate actele oficiale ale preşedintelui. Or, nimeni nu este ţinut să judece credinţa personală a lui Trump, dar credinţa sa publică este un alt fapt puternic de realitate.

Al treilea, credinţa publică arătată de preşedinte este credinţa creştină. Statele Unite sunt concepute ca ţară creştină încă de la început. Poate că au greşit, însă asta este ceea ce au gândit mereu despre sine. Numai astăzi identitatea creştină a ţării este pusă la îndoială în mod ideologic din interior. În schimb, gestul lui Trump o reafirmă cu naturaleţe, ca o realitate de fapt.

Al patrulea, că credinţa desfăşoară un rol public nu încalcă laicitatea şi nici democraţia. O ţară este serioasă înainte de toate şi mai ales dacă este serioasă cu privire la propria identitate culturală, aşadar religioasă. Omogenitatea culturală, care se întemeiază şi pe identitatea religioasă, este condiţia pentru a putea respecta, a apăra şi a primi realităţi sociale diferite, care nu împărtăşesc darul deplin al aceleiaşi credinţe sau credinţa ca atare. De fapt, nu relativismul garantează libertatea religioasă, ci identitatea religioasă conştientă, de vreme ce libertatea religioasă nu înseamnă a face din Dumnezeu ceea ce se vrea ci a avea libertatea necesară pentru a-l adora în duh şi adevăr, confruntându-se ca oameni integrali cu El.

Al cincilea, nu se poate să nu se observe accentul pus cu emfază, dulce, asupra catolicismului. Într-o ţară percepută în mod eronat ca "protestantă" pare straniu. Însă, aparte faptul că în ţară catolicii rămân majoritatea relativă, aşadar este statistic că preşedintele începe de la ei continuând apoi cu ceilalţi creştini, Trump "îndură" fascinaţia catolicismului. Desigur, transmiţând mesajul în numele soţiei şi al său, şi punând în mod cavaleresc numele consoartei înaintea numelui său, şi Melania fiind catolică, s-ar putea confunda acest lucru cu o simplă curtoazie. Însă, aparte faptul că educaţia bună este deja jumătate a sfinţeniei, aşa cum spunea sfânta Francesca Xaveriu Cabrini (1850-1917), şi că până la urmă a ceda pasul lui lady Melania nu este ceva mic, punctul este că mesajul de Miercurea Cenuşii nu l-a trimis Trump ca single, ci familia prezidenţială, Trump şi doamna. Faptul că doamna Trump e catolică este important; nu face din Trump al doilea preşedinte catolic al Statelor Unite, dar nici nu reuşeşte să ascundă flirtul pe care Trump îl are, într-un fel sau altul, cu catolicismul. Flirt cultural şi public, însă noi care nu suntem duhovnicii săi trebuie să rămânem numai la asta. Dumnezeul catolic nu este fiscal.

Aşadar, la sfârşitul acestei miercuri de lei, ce rămâne? Un fapt pe care nimeni nu-l va putea şterge vreodată. Dimensiunea publică a credinţei revine fără a cere nici permisiune nici scuze în mijlocul întunericului laicist şi relativist cel mai negru, adică atunci când "lumina a strălucit în întuneric" pentru că "lumea neliniştită împotriva Cuvântului" deşi încă mereu "născocea în jurul centrului Cuvântului tăcut" nereuşind oricum să se descotorosească de el. Când se vor scrie cronicile noii creştinătăţi, diferite, inedite, conţopiştii din viitor vor nota cu siguranţă câteva date semnificative ale protoistoriei sale, între care Washington, Miercurea Cenuşii, A.D. 2020. Trump nu are nici cea mai mică idee, însă asta face parte din fascinaţia sublimă a acestui lucru.

(După https://www.lanuovabq.it/, 28 februarie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 1163.