Episcopii din zona Mediteranei la Bari, Frendo: Albania poate să fie luată ca exemplu pentru convieţuirea senină între credincioşi de religie diferită

De Cristina Uguccioni

"În trecut am participat la un sinod al episcopilor: a fost o experienţă stimulantă care m-a îmbogăţit: am învăţat mult de la confraţii prezenţi. Am încredere ca să se întâmple asta la Bari în timpul întâlnirii de reflecţie şi spiritualitate «Mediterana, frontieră de pace» promovată de Conferinţa Episcopală Italiană, la iniţiativa preşedintelui, cardinalul Gualtiero Bassetti. Noi episcopii, reprezentând Conferinţele Episcopale din ţările care au ieşire la Mediterana, vom avea ocazia de a ne asculta şi de a învăţa unii de la alţii. Împreună, confruntându-ne cu spirit fratern, vom putea înţelege mai bine ce vrea Domnul de la noi în favoarea tuturor. Mediterana, din totdeauna regiune de întâlniri dar şi de ciocniri, trece printr-o perioadă delicată, marcată de conflicte şi inegalităţi enorme: este necesar să lucrăm uniţi". Cu aceste cuvinte deschide conversaţia cu Vatican Insider dominicanul de origine malteză George Frendo: 73 de ani, din 2016 este arhiepiscop de Tirana-Durazzo şi preşedinte al Conferinţei Episcopale Albaneze.

Ce teme extra-ecleziale şi intra-ecleziale doreşte să aduceţi în atenţia confraţilor dumneavoastră?

Prima este cea despre migraţii: va trebui să raţionăm împreună pentru a înţelege cum să evităm ca Mediterana să continue să fie un cimitir pentru sute de bărbaţi, femei şi copii; cum să încurajăm şi să răspândim o privire binevoitoare şi compătimitoare spre popoarele din ţările africane doborâţi de conflicte (mă gândesc la Libia) sau de sărăcie mare. Va trebui să studiem împreună intervenţii care să poată promova o dreptate autentică, unic fundament al unei păci durabile.

O altă problemă care se află la inima mea se referă mai specific la Europa care, şi din cauza migraţiilor, devine tot mai multireligioasă: ţinând cont de importantul, indispensabilul Document despre Fraternitatea umană (semnat anul trecut de papa Francisc şi de Ahmad Al-Tayyeb, mare imam de la Universitatea Al-Azhar din Cairo) cred că trebuie folosit mai mult pentru a promova convieţuirea armonioasă şi senină între persoane de religie diferită. Întâlnirea de la Bari va fi ocazia pentru a înţelege împreună ce alegeri trebuie făcute pentru a obţine acest obiectiv, pe care-l consider prioritar.

Cu ocazia vizitei la Tirana, la 21 septembrie 2014, papa Francisc spunea că se bucură pentru caracteristica fericită a Albaniei care trebuie ocrotită cu orice grijă şi atenţie: "convieţuirea paşnică şi colaborarea între apartenenţii la diferitele religii". Şi adăuga: "Climatul de respect şi încredere reciprocă între catolici, ortodocşi şi musulmani este un bun preţios pentru ţară şi capătă o însemnătate specială în acest timp al nostru". Consideraţi că experienţa Albaniei poate să fie exemplu?

Da, şi aş vrea s-o împărtăşesc cu confraţii mei episcopi. În sine, religia promovează pacea şi dreptatea, însă politica poate s-o manipuleze pentru scopurile proprii: în Albania nu s-a întâmplat asta. În această ţară, unde trăiesc de 23 de ani, se convieţuieşte paşnic, n-au existat niciodată probleme interreligioase: catolici, ortodocşi şi musulmani colaborează între ei în diferite domenii: social, asistenţial, caritativ. Raporturile sunt senine. În urmă cu câţiva ani a fost constituit şi un Consiliu Interreligios din care fac parte lideri creştini şi musulmani: ne întâlnim periodic, ne confruntăm cu privire la problemele ţării şi redactăm declaraţii comune care sunt primite mereu foarte pozitiv de populaţie: de exemplu, în urmă cu câtva timp, când dialogul politic devenise tensionat, am intervenit cu o declaraţie pentru a încuraja reluarea raporturilor şi a solicita partidele să aibă în considerare în primul rând binele ţării. Cred că ar fi util să se constituie Consilii Interreligioase asemănătoare cu al nostru în ţările europene.

În tema migraţiilor vă gândiţi să propuneţi vreo iniţiativă deosebită confraţilor episcopi ai dumneavoastră?

Nu m-am gândit la o iniţiativă. Aş vrea să împărtăşesc o reflecţie: este necesar să se promoveze mai mult integrarea migranţilor: în acest scop, după părerea mea, trebuie intervenit pe două fronturi. Pe de o parte este necesar de lucrat cu zel pentru a ajuta populaţiile europene să lărgească inima depăşind prejudecăţi, închideri şi naţionalisme care exclud; pe de altă parte, trebuie să ne dedicăm pentru migranţi fie făcându-le cunoscută cultura ţării gazdă, fie ajutându-i să înţeleagă că trebuie să se adapteze fără a prezenta pretenţii iraţionale. Asta implică să se lucreze şi în ţările de plecare: cel care intenţionează să emigreze trebuie să ştie în ce context va trebui să se insereze şi în ce condiţii.

Ce roade doriţi să poată aduce întâlnirea de la Bari? Şi consideraţi că trebuie să devină o întâlnire periodică?

Îmi doresc că vom reuşi să învăţăm unii de la alţii, să găsim modele de intervenţie împărtăşite înainte de toate în privinţa migraţiilor. Dacă întâlnirea se va revela, aşa cum sper, rodnică va putea să fie util să fie repetată făcând-o să devină o întâlnire periodică. Adaug o consideraţie: în Albania liderii religioşi creştini şi musulmani care lucrează uniţi pentru binele ţării sunt, de fapt, un exemplu pentru politicienii locali. În acelaşi mod, sper că întâlnirea de la Bari, la care vor lucra împreună frăţeşte, pentru binele tuturor, episcopi care provin din ţări destul de diferite între ele, să se poată revela ca exemplu pentru clasele politice din zona Mediteraneeană, care apar adesea dezbinate, litigioase şi incapabile de colaborări rodnice.

(După Vatican Insider, 18 februarie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 362.