Papa Francisc: Angelus (2 februarie 2020)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi celebrăm sărbătoarea Prezentării Domnului: când Isus nou-născut a fost prezentat la templu de Fecioara Maria şi de sfântul Iosif. În această zi este şi Ziua Vieţii Consacrate, care aminteşte de marea comoară în Biserică a celor care-l urmează pe Domnul îndeaproape practicând sfaturile evanghelice.

Evanghelia (cf. Lc 2,22-40) relatează că, la patruzeci de zile după naştere, părinţii lui Isus l-au dus pe Prunc la Ierusalim pentru a-l consacra lui Dumnezeu, aşa cum este prescris de legea ebraică. Şi în timp ce descrie un rit prevăzut de tradiţie, acest episod pune în atenţia noastră exemplul câtorva personaje. Ele sunt luate în momentul în care trăiesc experienţa întâlnirii cu Domnul în locul în care El se face prezent şi aproape de om. Este vorba de Maria şi Iosif, Simeon şi Ana, care reprezintă modele de primire şi de dăruire a propriei vieţi lui Dumnezeu. Nu erau egali aceştia patru, erau toţi diferiţi, dar toţi îl căutau pe Dumnezeu şi se lăsau conduşi de Domnul.

Evanghelistul Luca îi descrie pe toţi patru într-o dublă atitudine: atitudine de mişcare şi atitudine de uimire.

Prima atitudine este mişcarea. Maria şi Iosif pornesc la drum spre Ierusalim; la rândul său, Simeon, inspirat de Duhul, merge la templu, în timp ce Ana îl slujeşte pe Dumnezeu zi şi noapte fără încetare. În acest mod cei patru protagonişti ai textului evanghelic ne arată că viaţa creştină cere dinamism şi cere disponibilitate de a merge, lăsându-ne conduşi de Duhul Sfânt. Imobilismul nu se potriveşte cu mărturia creştini şi cu misiunea Bisericii. Lumea are nevoie de creştini care se lasă mişcaţi, care nu încetează să meargă pe drumurile vieţii, pentru a duce tuturor cuvântul mângâietor al lui Isus. Fiecare botezat a primit vocaţia la vestire - a vesti ceva, a-l vesti pe Isus -, vocaţia la misiunea evanghelizatoare: a-l vesti pe Isus! Parohiile şi diferitele comunităţi ecleziale sunt chemate să favorizeze angajarea tinerilor, familiilor şi bătrânilor, pentru ca toţi să poată avea o experienţă creştină, trăind ca protagonişti viaţa şi misiunea Bisericii.

A doua atitudine cu care sfântul Luca prezintă cele patru personaje din relatare este uimirea. Maria şi Iosif "se mirau de cele spuse despre el [despre Isus]" (v. 33). Uimirea este o reacţie explicită şi a bătrânului Simeon, care în Pruncul Isus vede cu ochii săi mântuirea realizată de Dumnezeu în favoarea poporului său: acea mântuire pe care el o aştepta de mulţi ani. Şi acelaşi lucru este valabil pentru Ana, care "îl mărturisea pe Dumnezeu" (v. 38) şi să-l arate oamenilor pe Isus. Aceasta este o sfântă bârfitoare, bârfea bine, bârfea despre lucruri bune, nu lucruri urâte. Spunea, vestea: o sfântă care mergea de la o femeie la alta arătându-l lor pe Isus. Aceste figuri de credincioşi sunt învăluite de uimire, pentru că s-au lăsat capturate şi implicate de evenimentele care se întâmplau sub ochii lor. Capacitatea de a ne mira de lucrurile care ne înconjoară favorizează experienţa religioasă şi face rodnică întâlnirea cu Domnul. Dimpotrivă, incapacitatea de a ne mira ne face indiferenţi şi lărgeşte distanţele între drumul de credinţă şi viaţa de fiecare zi. Fraţi şi surori, în mişcare mereu şi lăsându-ne deschişi la uimire!

Fecioara Maria să ne ajute să contemplăm în fiecare zi în Isus Darul lui Dumnezeu pentru noi şi să ne lăsăm implicaţi de El în mişcarea darului, cu uimirea bucuroasă, pentru ca toată viaţa noastră să devină o laudă adusă lui Dumnezeu în slujirea fraţilor.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi în Italia se celebrează Ziua pentru Viaţă, care are ca temă "Deschideţi porţile pentru viaţă". Mă asociez mesajului episcopilor şi doresc ca această Zi să fie o ocazie pentru a reînnoi angajarea de a păzi şi a ocroti viaţa umană de la începutul până la sfârşitul său natural. De asemenea, este necesar să se contrasteze orice formă de încălcare a demnităţii, chiar şi atunci când este în joc tehnologia sau economia, deschizând larg porţile la noi forme de fraternitate solidară. Astăzi, în Ziua Vieţii Consacrate, aş vrea ca noi toţi împreună în piaţă să ne rugăm pentru consacraţi şi consacrate care fac atâta muncă şi de atâtea ori în secret. Să ne rugăm împreună. [Bucură-te, Marie] Şi aplauze pentru consacraţi şi consacrate!

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini. Îndeosebi, studenţii din Badajoz (Spania); credincioşii din Cremona, Spoleto, Fano, Palu şi Roseto degli Abruzzi. Văd că sunt pelerini polonezi, mulţi! Şi pelerini japonezi, îi salutăm şi pe ei!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 660.