Papa în Citadela Caritas din Roma: "Fiţi nebuni de iubire pentru a-i ajuta pe cei mai vulnerabili"

De Salvatore Cernuzio

Preoţi nebuni, "nebuni de iubire" pentru cei mai vulnerabili, "nebuni" pentru a ajuta şi a împărtăşi propria vulnerabilitate cu alţii. Privind în ochi armata de săraci şi migranţi găzduiţi în Citadela Caritas din Roma, papa Francisc, aflat în vizită astăzi după-amiază în acest complex, se adresează preoţilor pentru a le cere să nu "rămână în biserică liniştiţi", ci să iasă şi să meargă în întâmpinarea celui care suferă. Asemenea bunului samaritean din Evanghelie care ia asupra sa pe săracul muribund provocând uimirea hangiului: "Eu mă gândesc ce s-a gândit oare acel hangiu: «Acesta este un nebun». Iată, acesta este cuvântul pe care aş vrea să-l spun: nebunie de iubire, nebunie de iubire, de a ajuta la împărtăşirea vulnerabilităţii", spune Francisc în discursul său liber. "Dar aceşti preoţi, în loc de a rămâne în biserică liniştiţi, fac toată această mişcare, sunt nebuni, buni!".

Acesta este "programul" pe care pontiful argentinian îl arată Caritas-ului pentru următorii 40 de ani. În acest soi de sătuc construit în urmă cu patruzeci de ani de-a lungul Via Casilina Vecchia, Bergoglio ajunge pe la ora 16.00 cu maşina. În afară de oamenii îngrămădiţi în spatele balustradelor şi înarmaţi cu smartphone, îl primesc cardinalul vicar Angelo De Donatis şi directorul Caritas, preotul român Benoni Ambăruş, pentru toţi "don Ben".

Avându-l alături pe acesta, Francisc intră în localurile Citadelei: prima etapă este în capela "Sfânta Iacinta", unde altarul şi amvonul au fost realizate de părintele Andrea Santoro, preotul fidei donum din dieceza de Roma asasinat în Turcia în 2006. Papa se opreşte câteva clipe ca să se roage pentru a merge după aceea în Ambulatoriul stomatologic, în care peste patruzeci de dentişti îngrijesc gratuit peste 350 de pacienţi care nu-şi pot permite îngrijirile. Turul continuă în Magazinul de Solidaritate, primul supermagazin gratuit născut în Italia graţie căruia numai în 2018 au fost distribuite peste 490 de tone de produse alimentare.

Însă în Casa "Sfânta Iacinta" vizita intră în miezul ei cu "asaltul" afectuos al diferiţilor oaspeţi - bătrâni, copii, migranţi - care, aşteptând deja de mai multe minute şi fără a ţine cont de vreun protocol, se adună în jurul pontifului, îl scufundă în cadouri şi fac selfie-uri. Francisc atinge mâini şi mângâie feţe, apoi salută pe fiecare din cei prezenţi şi în sfârşit rosteşte un salut scurt la microfon: "Vă mulţumesc vouă tuturor pentru primire. Sunt bucuros să vă văd aici. Continuaţi să fiţi împreună, ajutându-ne unul pe altul, pentru că asta face bine inimii. Când inima se opreşte nu există viaţă. Şi inima prieteniei trebuie să fie mereu în mişcare, pentru că aşa este viaţa".

Străbătând curtea Citadelei, pontiful ajunge în Sala Mare unde întâlneşte voluntari, lucrători şi circa 220 de oaspeţi din cele 52 de centre ale Caritas din Roma. Cel care face primirile de onoare este părintele Benoni care începe cu un "dragă părinte Francisc" şi descrie activităţile Caritas-ului în familii, în şcoli, în locurile de muncă: "Uneori este suficientă chiar numai o atenţie minimă, o privire afectuoasă care să-i smulgă pe oameni din invizibilitate", explică el. Preotul dăruieşte după aceea papei o mică Evanghelie scrisă în etiopiană antică, provenind direct din Gibuti.

Urmează două mărturii: prima este cea a lui Ornella, voluntară Caritas care lucrează la Centrul de ascultare pentru străini în Via delle Zoccolette, în plin centru al Romei. În cuvintele sale sunt amintiri şi anecdote despre multele persoane cu care a avut contact în aceşti ani: orfani, şomeri, migranţi care fug de război şi de foamete.

La fel de emoţionantă este istoria lui Alessio, fost cerşetor nu din alegerea lui, ci datorită sărăciei impuse de falimentul firmei de familie, o mică editură, după pierderea tatălui şi a fratelui. Din iadul străzii tânărul a ieşit după ce a bătut la uşa Adăpostului din Via Marsala, unde papa a deschis Poarta Sfântă pentru Jubileul Milostivirii în 2016. În structura aceea Alessio a rămas timp de 13 luni până la Paştele trecut, când graţie lucrătorilor Caritas a reuşit să găsească un loc de muncă şi o casă.

Francisc are ochii umezi când ia cuvântul. Reflecţia sa se învârte în jurul conceptului de "vulnerabilitate": "Toţi suntem vulnerabili, toţi cu aceeaşi carte de identitate a «vulnerabilităţii», spune el în mod liber, "vulnerabilitatea ne uneşte pe toţi. Toţi suntem vulnerabili şi pentru a lucra în Caritas trebuie recunoscut acel cuvânt, dar a-l recunoaşte în trup şi în inimă". Este vorba, subliniază papa, de "o întâlnire de răni diferite, de slăbiciuni diferite dar toţi suntem aşa. Şi Dumnezeu a voit să se facă vulnerabil pentru noi. Este unui dintre noi, a suferit: nu avea o casă în care să se nască. A suferit persecuţia, să fugă într-o altă ţară, migrant, a suferit sărăcia. Pentru aceasta noi putem vorbi cu Isus pentru că este unul dintre noi".

"Acesta este drumul", indică Bergoglio, "nu se poate face ajutor pentru săraci la distanţă, trebuie să se atingă, să se atingă rănile: sunt rănile lui Isus. Este misterios: când tu atingi rana aceea, îţi dai seama de rana ta. Şi acesta este harul pe care ni-l dau săracii: a şti că şi noi suntem vulnerabili. Acest lucru este foarte frumos, pentru că înseamnă că şi noi avem nevoie de mântuire, avem nevoie de cineva care să ne spună un cuvânt bun: voluntarii, chiar şi preoţii...". După aceea Francisc îndeamnă să se vestească Evanghelia "cu mărturia, nu cu argumentele, prozelitismul...". În sfârşit, împarte tuturor binecuvântarea sa şi se îndreaptă spre maşină pentru a se întoarce în Vatican.

"Pe papa l-am văzut bucuros", este comentariul la cald al vicarului De Donatis preluat de microfoanele de la Tv2000. "Discursul despre vulnerabilitate a fost iluminant. A atinge vulnerabilitatea altora ne face să descoperim propria vulnerabilitate. Acesta este drumul pentru a dori mântuirea". "Francisc - mai afirmă cardinalul - a fost cu adevărat atins de mărturiile oaspeţilor pentru că le-a simţit adevărate. Şi atunci când este adevăr, este mereu o frumuseţe concretă. Cel mai frumos lucru pe care ni l-a spus este de a continua să fim martori ai Evangheliei carităţii. Nebunia iubirii trebuie să ne însoţească în fiecare zi a noastră. Şi cred că în asta oraşul Roma este destul de nebun". Un oraş, conclude De Donatis, care "are atâtea resurse de bine care ies la suprafaţă. Trebuie continuat să se colaboreze serios în teritoriu cu instituţiile".

(După Vatican Insider, 29 noiembrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 917.