Papa la Citadela Carităţii: "Vrem să contagiem pozitiv Roma"

De M. Michela Nicolais

Trebuia să fie o "normală" Vineri a milostivirii şi în schimb, pe neaşteptate, din voinţa papei s-a transformat într-o adevărată vizită pentru a sta alături, încă o dată, de "ultimii din rând". Aici la Citadela Carităţii fibrilaţia pentru venirea lui Francisc - care se întoarce pentru a doua oară în vizită la Caritas Roma, după deschiderea Porţii Carităţii la Adăpostul "Don Luigi Di Liegro" din Via Marsala, la începutul Jubileului din 2016 - este palpabilă. "Vrem să contagiem pozitiv tot oraşul, de acesta care este oraşul carităţii", ne relatează părintele Benoni Ambăruş, director al Caritas diecezană din Roma: "Papa Francisc vine în casa noastră, sau mai bine zis în casa lui, pentru a-i întâlni pe oaspeţii noştri şi eventual, cine ştie, pentru a ne da perspectivele Caritas-ului din următorii 40 de ani". Mâine vizita va începe în mica biserică "Sfânta Iacinta", unde Francisc se va reculege în rugăciune pentru a merge după aceea Centrul stomatologic şi la Magazinul solidarităţii. De cealaltă parte a complexului, Sfântul Părinte îi va saluta pe oaspeţii din Casa de primire "Sfânta Iacinta", care îl vor primi în faţa intrării. Masa va fi imediat după aceea locul unicului moment strict privat al după-amiezii lui Bergoglio, care se va întreţine personal cu locuitorii din Casă. În sfârşit, în salon, întâlnirea cu 220 de persoane, oaspeţi, voluntari şi lucrători, în timpul căreia papa va ţine un discurs, după salutul lui "don Ben" - aşa cum îl numesc toţi pe directorul Caritas - şi mărturia unui voluntar şi a unui oaspete. Tot în această sală - care mâine va fi binecuvântate de Sfântul Părinte - vor găsi ospitalitate, de la 1 decembrie, 70 de persoane fără locuinţă care vor înfrunta aici iarna timp de patru luni, până în aprilie.

Este vorba despre urgenţa frig diecezană, care de anul trecut, din voinţa cardinalului vicar Angelo De Donatis vrea să răspundă la urgenţa citadină îngrijindu-se de 200 de persoane fără locuinţă, dintre care 70 primite în Citadela Carităţii şi 130 distribuite în parohii, în grupuri de patru-cinci persoane, cu supervizarea şi suportul logistic al Caritas-ului. În Citadela Carităţii locuiesc tot anul, graţie unei convenţii cu Primăria de Roma, 25 de persoane fără locuinţă. Trăiesc umăr la umăr cu cei 75 de rezidenţi din Casa "Sfânta Iacinta", născută în 1991 pentru a-i primi pe bătrânii fără locuinţă, care "spre deosebire de oaspeţii de la Adăpost nu pot trăi o parte din zi pe stradă pentru că aşteaptă o aranjare într-o casă de odihnă sau o RSA", ne explică Maxximo Raimondi, director al structurii. "O comunitate de familie", o defineşte el, explicând că aici bătrânii sunt parte activă, în gestionarea zilnică a casei, prin ceea ce numesc "activitate de bun comun". Astăzi, de exemplu, au măturat toată Citadela, şi atunci când nu sunt suficienţi voluntari ei servesc la masă, în uz intern dar deschisă şi vreunui oaspete de la Adăpost care trebuie să stea la "Sfânta Iacinta" pentru că nu se simte bine. De fapt, aici poate găsi Centrul stomatologic care furnizează asistenţă sanitară şi proteze celor care nu-şi pot permite asta. Este apoi Magazinul solidarităţii, primul supermagazin gratuit născut în Italia în 2008. O aripă adecvată a Citadelei găzduieşte şi birourile şi Cooperativa socială care ajută gestionarea obişnuită a serviciilor Primăriei de Roma şi furnizează forme de ajutor precum asistenţa domiciliară pentru bolnavii de SIDA şi asistenţa domiciliară socială pentru bătrânii singuri în casă. Completează cadrul Centrul de zi şi motelul, unde vin voluntari din toată Italia. De fapt, formarea este una din mândriile Citadelei, unde diferitele sărăcii se pun împreună şi se creează proiecte în sinergie: graţie creativităţii lucrătorilor, în acest moment migranţi şi bătrâni urmează un curs de fotografie, şi abilitatea voluntarilor în rezolvarea practicilor de reşedinţă pentru bătrâni este utilă adesea şi pentru rezolvarea practicilor pentru refugiaţi.

Biblioteca de la "Sfânta Iacinta" este o sală mare foarte luminoasă şi se poate mândri cu un patrimoniu de 8 mii de volume. Aici rezidenţii citesc, se uită la televizor şi la filme, iau în companie ceaiul de după-amiază şi fac activităţi de laborator. Acum producţia prevalentă este cea înainte de Crăciun, cu obiectele din ghips care trebuie pictate pentru a le agăţa în pomul de Crăciun sau lucrările de cusut ale doamnelor. Erwin este un talentat sculptor şi pictor guatemalez, ajuns la Roma din motive politice, care termină un tablou care trebuie oferit în dar papei: "Sper să-l termin la timp". Francesca, tată german şi mamă romană, este o balerină blondă şi pasionată de musical care datorită unui accident nu mai dansează, dar speră să-l întâlnească pe Francisc pentru a-i spune: "Bun venit în oraşul nostru". "Îl aşteptăm cu nerăbdare", ne mărturiseşte, cu tonuri care contrastează cu ironia tăioasă în întregime romanescă a lui Mauro, care pentru a descrie cum se trăieşte în Casă spune lapidar: "Mai bine aici decât afară". Antonietta este o doamnă distinsă, flanea albastră şi fir de perle pe care o poară cu clasă în scaunul său cu rotile. În fiecare după-amiază prietenii săi de la "Sfânta Iacinta" vin s-o ia şi apoi o aduc acasă, ea locuieşte chiar în faţă: "Când ei nu vin, le simt lipsa". Proiectul "este acela de a apropia structura noastră de teritoriu", ne relatează directorul: a avut mult succes pe care acum îl lărgesc prin contacte cu Centrul de bătrâni din Via La Spezia şi Via del Pigneto.

(După agenţia SIR, 28 noiembrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 402.