CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN THAILANDA ŞI JAPONIA
(19-26 noiembrie 2019)

Vizita la Sophia University

Sophia University, Tokyo

Marţi, 26 noiembrie 2019

Iubiţi fraţi şi surori!

Sunt foarte fericit să fiu cu voi pentru câteva minute la sfârşitul vizitei mele apostolice, înainte de a părăsi Japonia şi a mă întoarce la Roma. Este luarea de rămas-bun.

Şederea mea în această ţară a fost scurtă dar intensă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi întregului popor japonez pentru oportunitatea de a vizita această ţară, care a lăsat o amprentă puternică în viaţa sfântului Francisc Xaveriu şi unde atâţia martiri au dat mărturia credinţei lor creştine. Deşi creştinii sunt o minoritate, prezenţa lor se simte. Eu însumi pot atesta stima generală faţă de Biserica catolică şi sper ca acest respect reciproc să poată creşte în viitor. Am observat şi că, în pofida eficienţei şi a ordinii care caracterizează societatea japoneză, se percepe că se doreşte şi se caută ceva mai mult: o dorinţă profundă de a crea o societate tot mai umană, mai compătimitoare, mai milostivă.

Studiul şi meditaţia fac parte din orice cultură, iar cultura voastră japoneză este, în acest sens, orgolioasă de patrimoniul său antic şi bogat. Japonia a fost în măsură să integreze gândirea şi religiile din Asia în ansamblul lor şi să creeze o cultură cu identitate specifică. Şcoala Ashikaga, care l-a impresionat mult pe sfântul Francisc Xaveriu, este un exemplu al capacităţii culturii japoneze de a absorbi şi a transmite cunoaşterea. Centrele de studiu, meditaţie şi cercetare continuă să desfăşoare un rol important în cultura de astăzi. Pentru acest motiv, este necesar să menţină autonomia lor şi libertatea lor, ca garanţie a unui viitor mai bun. Deoarece universităţile rămân locul principal în care sunt formaţi viitorii lideri, este nevoie ca şi cunoaşterea şi cultura în toată mărimea lor să inspire toate aspectele instituţiilor educative făcându-le tot mai inclusive şi capabile să genereze oportunitate şi promovare socială.

Sophia. Întotdeauna omul, cu scopul de a gestiona propriile resurse în mod constructiv şi eficient, a avut nevoie de adevărata Sophia, de adevărata Înţelepciune. Într-o societate aşa de competitivă şi orientată tehnologic, această Universitate ar trebui să fie nu numai un centru de formare intelectuală, ci şi un loc în care o societate mai bună şi un viitor mai bogat în speranţă pot să ia formă. În spiritul enciclicei Laudato si', aş adăuga că iubirea faţă de natură, aşa de tipică a culturilor asiatice, aici ar trebui să se exprime într-o preocupare inteligentă şi anticipatoare faţă de protejarea pământului, casa noastră comună. Preocupare care se poate conjuga cu promovarea unei noi cunoaşteri ştiinţifice în măsură să lărgească şi să pună în discuţie orice tentativă reducţionistă din partea paradigmei tehnocratice (cf. nr. 106-114). Să nu pierdem din vedere că "umanitatea autentică, ce invită la o nouă sinteză, pare să locuiască în mijlocul civilizaţiei tehnologice, aproape în mod imperceptibil, ca negura care se strecoară sub o uşă închisă. Va fi o promisiune permanentă, în pofida a toate, care răsare ca o rezistenţă îndărătnică a ceea ce este autentic?" (ibid., 112).

Universitatea Sophia s-a remarcat mereu printr-o identitate umanistă, creştină şi internaţională. Încă de la întemeierea sa, Universitatea a fost îmbogăţită de prezenţa de profesori care proveneau din diferite ţări, uneori şi din ţări care erau în conflict între ele. Totuşi, toţi erau uniţi de dorinţa de a da ce este cel mai bun tinerilor din Japonia. Tot acest spirit rămâne şi în multele moduri în care voi oferiţi ajutor celui care are mai multă nevoie, aici şi în străinătate. Sunt sigur că acest aspect al identităţii Universităţii voastre se va întări mereu, în aşa fel încât marile progrese tehnologice de astăzi să poată fi puse în slujba unei educaţii mai umane, mai drepte şi responsabile din punct de vedere ecologic. Tradiţia ignaţiană, pe care se bazează Sophia, trebuie să stimuleze atât pe profesori cât şi pe studenţi să creeze o atmosferă care să favorizeze reflecţia şi discernământul. Niciun student din această universitate n-ar trebui să absolve fără să fi învăţat cum să aleagă, responsabil şi liber, ceea ce ştie în conştiinţă că este cel mai bun. Să puteţi, în orice situaţie, şi în cele mai complexe, să vă interesaţi de ceea ce în conduita voastră este drept şi uman, onest şi responsabil, ca apărători hotărâţi ai celor vulnerabili, şi să puteţi fi cunoscuţi prin acea integritate care este atât de necesară în aceste momente, în care cuvintele şi acţiunile sunt adesea false sau înşelătoare.

Preferinţele Apostolice Universale propuse de Societatea lui Isus evidenţiază că însoţirea tinerilor este o realitate importantă în toată lumea şi că toate instituţiile ignaţiene trebuie să favorizeze această însoţire. Aşa cum demonstrează Sinodul despre tineri şi documentele sale, şi Biserica universală priveşte cu speranţă şi interes la tinerii din toată lumea. Universitatea voastră în ansamblul său este chemată să se concentreze asupra tinerilor, care nu numai că trebuie să fie destinatari ai unei educaţii calificate, ci şi să participe la această educaţie, oferind ideile lor şi împărtăşind viziunea lor şi speranţele pentru viitor. Fie ca Universitatea voastră să poată fi cunoscută prin acest model de confruntare şi prin îmbogăţirea şi vitalitatea pe care el le produce.

Tradiţia creştină şi umanistă a Universităţii Sophia este pe deplin în linie cu o altă Preferinţă pe care le-am citat, aceea de a merge cu săracii şi marginalizaţii din lumea noastră. Universitatea, focalizată asupra misiunii sale, ar trebui să fie mereu deschisă să creeze un arhipelag în măsură să pună în relaţie ceea ce din punct de vedere social şi cultural poate să fie conceput ca separat. Marginalizaţii vor fi implicaţi şi inseraţi în mod creativ în curriculum universitar, încercând să creeze condiţiile pentru ca asta să se traducă în promovarea unui stil educativ capabil să reducă fracturile şi distanţele. Studiul universitar de calitate, în loc să fie considerat un privilegiu al câtorva, trebuie însoţit mai degrabă de conştiinţa de a fi slujitori ai dreptăţii şi ai binelui comun; serviciu de realizat în zona pe care fiecare este chemat să-l desfăşoare. O casă care ne priveşte pe toţi; sfatul lui Petru dat lui Paul este valabil şi astăzi: să nu uităm de săraci (cf. Gal 2,10).

Dragi tineri, dragi profesori şi voi toţi care lucraţi în Universitatea Sophia, fie ca aceste reflecţii şi întâlnirea noastră de astăzi să poată aduce rod în viaţa voastră şi în viaţa acestei comunităţi academice. Domnul şi Biserica sa se bazează pe voi ca protagonişti în misiunea de a căuta, a găsi şi a răspândi Înţelepciunea divină şi a oferi bucurie şi speranţă societăţii de astăzi. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi şi pentru mine şi pentru toţi cei care au nevoie mai mult de ajutorul nostru.

Şi acum, în timp ce mă pregătesc să părăsesc Japonia, vă mulţumesc, şi prin intermediul vostru mulţumesc întregului popor japonez pentru primirea pe care cu atâta amabilitate mi-aţi dat-o în timpul acestei vizite. Vă asigur că vă voi purta în inima mea şi în rugăciunea mea. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

www.popeinjapan2019.jp - site dedicat vizitei papei Francisc în Japonia

lecturi: 420.