CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN THAILANDA ŞI JAPONIA
(19-26 noiembrie 2019)

Întâlnirea cu episcopii

Nunţiatura Apostolică, Tokyo

Sâmbătă, 23 noiembrie 2019

Iubiţi fraţi!

Înainte de toate vreau să mă scuzaţi şi să-mi cer iertare pentru că am intrat fără să salut pe nimeni: ce needucaţi suntem, noi, argentinienii! Scuzaţi-mă pentru asta.

Sunt foarte bucuros să fiu printre voi. Japonezii au faimă că sunt metodici şi muncitori şi dovada este aceasta: papa coboară din avion şi-l pun la lucru imediat! Multe mulţumiri.

Sunt bucuros pentru darul de a vizita Japonia şi pentru primirea pe care mi-aţi rezervat-o. Îi mulţumesc îndeosebi arhiepiscopului Takami pentru cuvintele sale în numele întregii comunităţi catolice din această ţară. Aflându-mă aici cu voi, în această primă întâlnire oficială, vreau să salut toate şi fiecare din comunităţile voastre, laici, cateheţi, preoţi, călugări, persoane consacrate, seminarişti. Şi doresc să extind îmbrăţişarea şi rugăciunile mele şi la toţi japonezii în această perioadă caracterizată de întronarea noului împărat şi de începutul erei Reiwa.

Nu ştiu dacă ştiţi, dar încă de tânăr am simţit simpatie şi afect pentru aceste ţinuturi. Au trecut mulţi ani de la acel impuls misionar, a cărui realizare s-a lăsat aşteptată. Astăzi Domnul îmi oferă oportunitatea de a fi în mijlocul vostru ca pelerin misionar pe urmele marilor martori ai credinţei. Se împlinesc 470 de ani de la venirea sfântului Francisc Xaveriu în Japonia, care a marcat începutul răspândirii creştinismului în această ţară. În amintirea sa, vreau să mă unesc cu voi pentru a-i mulţumi Domnului pentru toţi cei care, în decursul secolelor, s-au dedicat să semene Evanghelia şi să slujească poporul japonez cu mare ungere şi iubire; această dăruire a lor a dat o faţă foarte specială Bisericii japoneze. Mă gândesc la martirii sfântul Paul Miki şi la însoţitorii săi şi la fericitul Justo Takayama Ukon, care în mijlocul atâtor încercări a dat mărturie până la moarte. Această oferire de sine pentru a menţine vie credinţa prin persecuţie a ajuta comunitatea creştină mică să crească, să se consolideze şi să aducă rod. Să ne gândim şi la "creştinii ascunşi" din regiunea Nagasaki, care au păstrat credinţa timp de generaţii graţie botezului, rugăciunii şi catehezei. Biserici familiale autentice care străluceau în această ţară, probabil fără să ştie, ca oglinzi ale Familiei din Nazaret.

Calea Domnului ne arată cum prezenţa voastră se joacă în viaţa zilnică a poporului credincios, care caută modul de a continua să facă prezentă amintirea Lui; o prezenţă tăcută, o memorie vie care aminteşte că unde doi sau mai mulţi sunt reuniţi în numele său, El va fi acolo, cu forţa şi duioşia Duhului său (cf. Mt 18,20). ADN-ul comunităţilor voastre este marcat de această mărturie, antidot împotriva oricărei disperări, care ne indică drumul spre care să ne orientăm. Voi sunteţi o Biserică vie, care s-a păstrat rostind Numele Domnului şi contemplând cum El vă conducea în mijlocul persecuţiei.

Semănatul încrezător, mărturia martirilor şi aşteptarea răbdătoare a roadelor pe care Domnul le dăruieşte la timpul potrivit, au caracterizat modalitatea apostolică prin care aţi ştiut să însoţiţi cultura japoneză. Prin urmare, aţi plăsmuit în decursul anilor o faţă eclezială în general foarte apreciată de societatea japoneză, graţie multiplelor voastre contribuţii la binele comun. Acest important capitol din istoria ţării şi a Bisericii universale a fost recunoscut acum cu desemnarea bisericilor şi a satelor Nagasaki şi Amakusa ca locuri ale Patrimoniului Cultural Mondial; dar, mai ales, ca amintire vie a sufletului comunităţilor voastre, speranţă rodnică a oricărei evanghelizări.

Această călătorie apostolică este marcată de motoul "A proteja fiecare viaţă", care poate simboliza bine slujirea noastră episcopală. Episcopul este cel pe care Domnul l-a chemat în mijlocul poporului său, pentru a-l reda ca păstor capabil să protejeze fiecare viaţă, şi asta determină într-o anumită măsură scenariul la care trebuie să tindem.

Misiunea în aceste ţinuturi a fost caracterizată de o căutare puternică de înculturare şi dialog, care a permis formarea de noi modalităţi independente de cele dezvoltate în Europa. Ştim că, încă de la început, au fost utilizate scrieri, teatru, muzică şi tot soiul de instrumente, în cea mai mare parte în limba japoneză. Acest fapt demonstrează iubirea pe care primii misionari o simţeau faţă de aceste ţinuturi. A proteja fiecare viaţă înseamnă, în primul rând, a avea o privire contemplativă capabilă să iubească viaţa întregului popor încredinţat vouă, pentru a recunoaşte în el înainte de toate un dar al Domnului. "Pentru că numai ceea ce se iubeşte poate să fie mântuit. Numai ceea ce se îmbrăţişează poate să fie transformat" (Discurs la veghea cu tinerii, Panama, 26 ianuarie 2019). Principiu de întrupare, care ne poate ajuta să ne punem în faţa fiecărei vieţi ca în faţa unui dar gratuit, mai presus de alte consideraţii, valabile dar secundare. A proteja fiecare viaţă şi a vesti Evanghelia nu sunt două lucruri separate şi nici contrapuse: se cheamă şi se cer reciproc. Ambele înseamnă a fi atenţi şi vigilenţi faţă de tot ceea ce astăzi poate să împiedice, în aceste ţinuturi, dezvoltarea integrală a persoanelor încredinţate în lumina Evangheliei lui Isus.

Ştim că în Japonia Biserica este mică şi catolicii sunt o minoritate, însă acest lucru nu trebuie să diminueze angajarea voastră pentru o evanghelizare pe care, în situaţia voastră particulară, cuvântul cel mai puternic şi mai clar pe care-l poate oferi este cel al unei mărturii umile, zilnice şi de dialog cu celelalte tradiţii religioase. Ospitalitatea şi grija pe care o demonstraţi faţă de numeroşii muncitori străini, care reprezintă mai mult de jumătate dintre catolicii din Japonia, nu numai că folosesc ca mărturie a Evangheliei în sânul societăţii japoneze, ci atestă şi universalitatea Bisericii, demonstrând că unirea noastră cu Cristos este mai puternică decât orice altă legătură sau identitate şi este în măsură să ajungă la toate realităţile.

O Biserică martirială poate vorbi cu mai mare libertate, în special în înfruntarea problemelor urgente ale păcii şi dreptăţii în lumea noastră. Mâine voi vizita Nagasaki şi Hiroshima, unde mă voi ruga pentru victimele bombardamentului catastrofal din aceste două oraşe şi mă voi face ecou al apelurilor voastre profetice la dezarmarea nucleară. Doresc să-i întâlnesc pe cei care încă îndură rănile acelui episod tragic din istoria umană; precum şi victimele "triplului dezastru". Suferinţa lor prelungită este un avertisment elocvent pentru datoria noastră umană şi creştină de a-i ajuta pe cei care suferă în trup şi în spirit şi de a oferi tuturor mesajul evanghelic de speranţă, vindecare şi reconciliere. Amintim că răul nu face preferinţe de persoane şi nu se informează cu privire la apartenenţe; pur şi simplu intră năvalnic cu forţa sa distrugătoare, aşa cum s-a întâmplat şi recent cu taifunul devastator care a provocat atâtea victime şi daune materiale. Să încredinţăm milostivirii Domnului pe cei care au murit, rudele lor şi pe toţi cei care au pierdut casa şi bunurile materiale. Să nu ne fie frică să ducem înainte mereu, aici şi în toată lumea, o misiune capabilă să-şi ridice glasul şi să apere fiecare viaţă ca dar preţios al Domnului.

Aşadar, vă încurajez în eforturile voastre pentru a garanta ca în Japonia comunitatea catolică să ofere o mărturie clară a Evangheliei în mijlocul întregii societăţi. Apreciatul apostolat educativ al Bisericii reprezintă o mare resursă pentru evanghelizare şi demonstrează angajarea cu cele mai ample curente intelectuale şi culturale; calitatea contribuţiei sale va depinde desigur de promovarea identităţii sale şi a misiunii sale.

Suntem conştienţi de faptul că există diferite flageluri care ameninţă viaţa unor persoane din comunităţile voastre, care sunt marcate, din diferite motive, de singurătate, de disperare şi de izolare. Creşterea numărului de sinucideri în oraşele voastre, precum şi bulismul (ijime) şi diferite forme de auto-exigenţă, creează noi tipuri de alienare şi dezorientare spirituală. Cât de mult lovesc toate acestea mai ales pe tineri! Vă invit să acordaţi atenţie deosebită lor şi nevoilor lor, să încercaţi să creaţi spaţii în care cultura eficienţei, a prestaţiei şi a succesului să se poată deschidă la cultura unei iubiri gratuite şi altruiste, capabile să ofere tuturor, şi nu numai celor "sosiţi", posibilităţi ale unei vieţi fericite şi reuşite. Cu entuziasmul lor, ideile lor şi energiile lor, în afară de o bună formare şi o bună însoţire, tinerii voştri pot să fie un important izvor de speranţă pentru cei de vârsta lor şi să dea o mărturie vie de caritate creştină. O căutare creativă, înculturată şi ingenioasă a kerygmei poate să aibă o reflexie puternică în atâtea vieţi însetate de compasiune.

Ştiu că secerişul este mare şi lucrătorii sunt puţini. Vă încurajez să căutaţi, să dezvoltaţi şi să faceţi să crească o misiune capabilă să implice familiile şi să promoveze o formare în măsură să ajungă la persoane acolo unde se află ele, ţinând cont mereu de realitate: punctul de plecare pentru fiecare apostolat se naşte din locul în care se află persoanele, cu obiceiurile şi ocupaţiile lor, nu în locurile artificiale. Acolo, trebuie să ajungem la sufletul oraşelor, al locurilor de muncă, al universităţilor pentru a însoţi cu Evanghelia compasiunii şi a milostivirii pe credincioşii care ne-au fost încredinţaţi.

Mulţumesc iar pentru oportunitatea pe care mi-o oferiţi de a vizita Bisericile voastre particulare şi de a celebra împreună cu ele. Petru vrea să vă întărească în credinţă, însă Petru vine şi să atingă cu mâna şi să se lase reînnoit pe urmele atâtor martiri martori ai credinţei; rugaţi-vă pentru ca Domnul să-mi dea acest har.

Îi cer Domnului să vă binecuvânteze pe voi şi, în voi, să binecuvânteze comunităţile voastre. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

www.popeinjapan2019.jp - site dedicat vizitei papei Francisc în Japonia

lecturi: 396.