A te ruga înseamnă a fi cu Dumnezeu, întru iubire. Ziua "Pro Orantibus"

A fost papa Pius al XII-lea cel care, în anul 1953, a instituit Ziua Mondială de Rugăciune pentru Persoanele de Viaţă Contemplativă şi a dorit să fie celebrată la data de 21 noiembrie, zi în care Biserica sărbătoreşte Prezentarea la templu a Sfintei Fecioare Maria. Preasfânta Fecioară Maria este modelul cel mai frumos de dăruire de sine lui Dumnezeu şi imagine sugestivă a idealului de viaţă al surorilor contemplative, al chemării lor de a mărturisi centralitatea lui Dumnezeu şi a Cuvântului său, încredinţarea totală şi generoasă în mâinile lui. Maria este cea care ilustrează cel mai bine ceea ce spunea sfânta Tereza din Avila: "Doar Domnul este de ajuns" şi sfântul Benedict "Nimic să nu preferi iubirii lui Cristos".

Suntem invitaţi să ne rugăm astăzi în mod special pentru persoanele de viaţă contemplativă şi să ne exprimăm în acest mod mulţumirea şi recunoştinţa pentru darul pe care ele le reprezintă în viaţa Bisericii şi a noastră. Sfânta Tereza a Pruncului Isus, meditând la cuvintele sfântului Paul conform cărora Biserica este un unic trup compus din mai multe mădulare, atribuia contemplativilor rolul pe care îl are inima în trup, acela de a fi centru vital, generator de viaţă. Contemplaţia stă de fapt la baza oricărei acţiuni şi misiuni.

Persoanele de viaţă contemplativă sunt chemate să fie un semn profetic, se oferă pe sine în rugăciune pentru necesităţile Bisericii şi ale lumii, dar au şi ele nevoie la rândul lor să fie susţinute de rugăciunea credincioşilor. Scopul principal al acestei zile este susţinerea lor la nivel spiritual mai ales dar şi prin apropierea noastră concretă, materială, căci cum am putea preţui ceva sau pe cineva şi mulţumi dacă nu cunoaştem acea realitate? Dintre toate vocaţiile, cea la viaţă contemplativă este poate cea mai puţin înţeleasă pentru că este cea mai ascunsă şi în aparenţă cea mai puţin utilă, însă tocmai prin prezenţa ei discretă, dar intensă vrea să dea mărturie despre acele valori ce caracterizează viaţa oricărui botezat şi pe care călugării şi călugăriţele vor să le evidenţieze mai mult prin viaţa lor: gratuitatea în a răspunde chemării lui Cristos, căutarea constantă a chipului său, accentul pus pe viaţa interioară şi pe a fi nu doar pe a apărea şi a face, importanţa rugăciunii văzută ca trăire constantă în prezenţa lui Dumnezeu...

Viaţa surorilor contemplative este în aparenţă "marginală" şi "nesemnificativă", deoarece apostolatul lor nu este vizibil, nu este în prima linie. Trăiesc separarea de lume într-o viaţă de rugăciune, de reculegere şi de muncă, iar viaţa lor pulsează împreună cu cea a Bisericii şi a omenirii întregi. Asemenea Mariei, sora de viaţă contemplativă îşi oferă întreaga viaţă şi se pune la dispoziţia Domnului în simplitate şi gratuitate. Maria, ca nimeni alta, a făcut voinţa lui Dumnezeu în viaţa ei şi i-a devenit mamă lui Isus într-un mod eminent şi incomparabil.

Aelredo di Rievaulx, cunoscut călugăr şi abate cistercian (1110-1167), sintetizează foarte bine sensul şi rolul existenţei contemplativilor în cadrul Bisericii, în slujba tuturor, în aceste rânduri ale sale pe care le adresează fiecăruia dintre noi:

"Adună întreaga lume în profunzimea iubirii tale şi fixează privirea ta asupra celor care suferă, a celor care sunt năpăstuiţi, încercaţi, şi ia parte şi tu la durerea lor; acolo să-i întâlneşti pe cei săraci, suspinele celor orfani, singurătatea văduvelor, necesităţile celor care călătoresc, preocupările preoţilor, rănile celor ce sunt în război! Tuturor arată-le o inimă iubitoare, plângi pentru ei şi oferă rugăciunile tale!"

Maria, cea prezentată în templul din Ierusalim, să ne ajute să dobândim o tot mai mare familiaritate cu Isus pentru a-l putea face cunoscut şi iubit şi să-i putem fi şi noi frate, soră şi mamă.

Surorile Benedictine "Maica Unităţii" - Viişoara

lecturi: 1137.