Papa Francisc: Discurs adresat comunităţii Spitalului Pediatric "Bambino Gesù" din Roma (16 noiembrie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori,

Sunt bucuros să vă întâlnesc ca mare familie a Spitalului "Bambino Gesù", pentru a celebra împreună cei 150 de ani de la înfiinţarea acestui distins Institut care aparţine Sfântului Scaun, care nu va înceta niciodată să-i acorde mare atenţie. Vă salut pe toţi cu afect şi îi mulţumesc preşedintelui, doamna Mariella Enoc, pentru cuvintele sale. Salut membrii consiliului de administraţie, medicii, personalul paramedical şi infirmier, capelanii, voluntarii, binefăcătorii; dar mai ales salutul meu se îndreaptă spre micii pacienţi şi spre familiile lor, spre voi toţi.

În relatarea începuturilor, pe care o voi citi cu celelalte mărturii, ducesa Maria Grazia Salviati ne-a prezentat naşterea Spitalului ca intuiţie şi ca dar. Intuiţie a unei femei şi a unei mame cu mare inteligenţă, cultură şi credinţă: Arabella Salviati, care a trăit în perioada rodnică a catolicismului social. Şi dar al unei familii generoase, care a realizat un gest de sensibilitate imensă în favoarea copiilor din toată lumea. De fapt, acea sămânţă iniţială a avut dezvoltarea sa dincolo de graniţele oraşului Roma, graţie donaţiei sale făcute papei, a cărei grijă pastorală se extinde pretutindeni este prezentă Biserica. Astfel Spitalul pediatric a devenit patrimoniu nu numai al comunităţii romane, ci al celor italiene şi internaţionale.

Astfel s-a născut o realitate mare şi preţioasă, în avangardă şi proiectată şi astăzi spre viitor. Îmi place mult mesajul pe care l-aţi ales pentru aniversarea voastră: "Viitorul este o istorie de copii". Stând cu copiii noi învăţăm să frecventăm viitorul, care este o atitudine foarte importantă. Ne trebuie curaj pentru a frecventa viitorul. Autoritatea morală a copiilor bolnavi şi suferinzi este identitatea cea mai adevărată a Spitalului "Bambino Gesù". Această conştiinţă să fie motorul acţiunii voastre împreună, în înţelegere şi cu spirit comunitar, depăşind obstacole şi divergenţe. Autoritatea morală a copiilor să fie mereu o chemare la fidelitate faţă de vocaţia originară a acestui Spital şi criteriu de discernământ pentru alegerile viitoare. Dar putem spune, un pic simplist, că ei sunt cei care comandă: ei sunt cei care comandă lucrările noastre, gândurile noastre, cercetările noastre, acţiunile noastre. Copiii.

Cu emoţie şi recunoştinţă ştiu despre istoria mamei venezuelene şi a fiului său Jerson, care a putut găsi la "Bambino Gesù" îngrijirile de care avea nevoie. Mulţumesc Spitalului pentru deschiderea sa faţă de lume, pentru că a decis să ia asupra sa aceste suferinţe şi aceşti copii care provin din atâtea ţări. Mi-au spus că de mai multe ori pe săptămână aterizează în eliportul din Vatican elicoptere care aduc copii din altă parte pentru "Bambino Gesù". Ştiu bine că asta cere multe resurse economice şi de aceea mulţumesc celor care cu generozitate contribuie cu donaţiile lor la Fundaţia "Bambino Gesù". Doresc ca instituţiile internaţionale să ştie să găsească modul de a promova tot mai mult aceste coridoare sanitare, aşteptând să crească în fiecare ţară capacitatea de răspuns la nevoile fundamentale ale sănătăţii.

Vreau să mă opresc asupra unei expresii folosite de mama din Venezuela: ea a scris despre binecuvântarea lui Dumnezeu şi despre "mâinile binecuvântate şi minunate" care l-au primit şi l-au îngrijit pe fiul său. Voi, medici, chirurgi şi infirmieri, folosiţi mâinile ca instrument de îngrijire. Fiţi mereu conştienţi de această binecuvântare a lui Dumnezeu asupra mâinilor voastre. Astfel capacitatea voastră de a îngriji este un dar pentru voi şi pentru persoanele care vă sunt încredinţate. Şi în acelaşi timp, dragi medici şi infirmieri, nu lăsaţi să lipsească aportul profesional şi zelul vostru pentru ca să fie ocrotit tipicul acestei instituţii. Este nevoie de angajarea tuturor pentru ca Spitalul Pediatric "Bambino Gesù" să continue să manifeste predilecţia specială a Sfântului Scaun faţă de copilărie, cu propriul stil de îngrijire iubitoare a micilor pacienţi, oferind o mărturie concretă a Evangheliei, în deplină sintonie cu ceea ce învaţă Biserica.

Îmi place să binecuvântez mâinile medicilor şi ale infirmierilor. Acum mă opresc un pic în acest discurs, care este lung. Mă opresc un pic pentru a binecuvânta mâinile tuturor medicilor şi infirmierilor care sunt aici, precum şi mâinile medicilor şi infirmierilor de la "Bambino Gesù". Doamne, binecuvântează mâinile medicilor şi infirmierilor, aşa încât să-i poată ajuta pe copii în parcursul lor de boală şi de internare pentru ieşirea din boală.

Mărturia infirmierei, care a făcut împreună cu colegii săi o lungă serie de misiuni de formare în Siria, mi-a arătat un alt aspect al activităţii umanitare a Spitalului şi al deschiderii sale faţă de lume: disponibilitatea de a împărtăşi propria ştiinţă şi propriile competenţe cu personalul sanitar din ţările mai dezavantajate. Este "caritatea ştiinţei care edifică pacea", aşa cum a spus sfântul Ioan Paul al II-lea (Discurs adresat Academiei Pontificale de Ştiinţe, 12 noiembrie 1983). Pentru voi profesioniştii de la "Bambino Gesù" este vorba de a restitui ceea ce v-a fost dat din belşug şi de a primi în schimb atâta bogăţie de umanitate. Fiecare îl învaţă ceva pe celălalt. Este ceea ce se întâmplă în aceste misiuni ale "Bambino Gesù" în străinătate.

Directorul vostru ştiinţific a prezentat în scrierea sa cu mare entuziasm cum asistenţa şi cercetarea sunt pietrele unghiulare ale activităţii Spitalului: cu cât este mai bună cercetarea, cu atât este mai bună asistenţa. Nu există îngrijire fără cercetare. Şi nu există viitor, în medicină, fără cercetare. Din acest punct de vedere, "Bambino Gesù" este deja de mult timp proiectat în viitor, cu rezultate importante în domeniul diagnosticării bolilor rare şi al îngrijirii patologiilor complexe, cu dezvoltarea de terapii de precizie. Admir pasiunea şi entuziasmul pe care le puneţi în munca voastră de îngrijire şi de cercetare, şi aş vrea ca să nu pierdeţi niciodată capacitatea de a observa faţa suferindă a unui copil şi în spatele unui simplu campion de analizat şi să auziţi strigătul părinţilor şi în interiorul laboratoarelor voastre. Misterul suferinţei copiilor să nu înceteze să vorbească conştiinţelor voastre şi să motiveze angajarea voastră umană şi profesională. Îmi vine în minte acea întrebare, la care este greu de găsit răspuns, a marelui Dostoievski: "De ce suferă copiii?". A avea mereu vie această întrebare: de ce suferă un copil? Nu există răspuns: numai slujirea adusă copilului suferind şi privirea către Tatăl tuturor, pentru ca să facă ceva.

Iubiţi fraţi şi surori, sunt foarte bucuros de ceea ce am auzit astăzi, de ceea ce am văzut, şi mai în general de parcursul făcut în aceşti ani de "Bambino Gesù". Mă bucur de bunul mers al Spitalului şi de creşterea sa constantă, deşi printre multe dificultăţi, pentru că este oportun ca în următorii ani să se poată continua oferirea celor mai bune îngrijiri fiecărui pacient şi ca nimeni să nu fie refuzat. Această activitate cere resurse şi spaţii adecvate. Exigenţele cercetării ştiinţifice şi cererea crescândă de asistenţă, şi din străinătate, vor face necesare în următorii ani noi investiţii în structuri şi în tehnologii. Este vorba de un echilibru dificil, dar este important să fie garantate mereu sustenabilitatea şi eficienţa, pentru ca Spitalul să continue să fie o extraordinară operă de caritate a Bisericii.

Cer aşadar vouă tuturor alegeri curajoase şi riguroase în acelaşi timp, generoase şi prudente. Şi vă îndemn să mergeţi înainte, fideli faţă de Evanghelie şi ascultători de autoritatea morală a copiilor suferinzi. Din partea mea, vă sunt recunoscător în special pentru că-i ajutaţi pe bolnavii mici să simtă alături de ei prezenţa duioasă şi asiguratoare a lui Isus. Şi să nu uităm cuvintele sale: "tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut" (Mt 25,40). Asupra întregii comunităţi a Spitalului "Bambino Gesù" împart din inimă Binecuvântarea Apostolică. Şi, vă rog, vă cer să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 454.