Sinodul pentru Amazonia: Biserica glas al indigenilor în comunitatea internaţională

A noua congregaţie generală

Papa şi Sinodul se roagă pentru Ecuador: aşa s-a deschis a doua săptămână de lucrări ale adunării speciale pentru Amazonia. A noua congregaţie generală, dezvoltată în dimineaţa de luni, 14 octombrie 2019, a început, ca de obicei, cu recitarea orei a treia - omilia a fost ţinută de arhiepiscopul columbian de Florencia, Monseniorul Omar de Jesús Mejía Giraldo - la sfârşitul căreia Francisc i-a invitat pe cei 179 de părinţi reuniţi în aula Sinodului să recite un "Bucură-te, Marie" pentru a încredinţa Fecioarei populaţiile din ţara latino-americană. "Să recomandăm Mamei noastre - a spus el în spaniolă - pe fraţii ecuadorieni care au murit în zilele trecute, care au fost răniţi, persecutaţi şi închişi: Ea să aducă pace şi să-i însoţească în acest moment de mare suferinţă, mai ales în rândul indigenilor din Ecuador".

Moderată de preşedintele delegat de rând, cardinalul peruvian Barreto Jimeno, dezbaterea a atins numeroase teme, relansând unele deja reieşite în cursul congregaţiilor precedente. Printre altele, a revenit propunerea venită din adunare de a institui un observator eclezial internaţional cu privire la încălcarea drepturilor umane ale populaţiilor amazoniene pentru a da răspunsuri concrete şi tempestive la strigătul lor de durere. În acest sens, Biserica este chemată să-şi facă auzit glasul. Şi reprezentanţele pontificale pot să desfăşoare un rol esenţial la guvernele şi instituţiile internaţionale cu scopul de a promova instanţele comunităţilor indigene, mai ales cu privire la drepturile lor la pământ, la apă, la pădure.

La această chemare s-a unit un nou apel pentru ca ţările industrializate să exprime solidaritate mai mare faţă de ţările mai fragile, şi datorită faptului că modelele de dezvoltare ale celor dintâi provoacă un nivel mai mare de poluare. În acest sens, ei trebuie să se angajeze să promoveze o tranziţie spre modele circulare de economie care respectă înţelepciunea şi practicile locale.

Părinţii au repropus imaginea Sinodului drepte kairós, timp de har. Un timp în care Biserica se pune în ascultare, în atitudine empatică, şi merge alături de popoarele originare din păduri: periferii geografice şi existenţiale care au primit darul de a contempla zilnic acel fiat, primul cuvânt rostit de Dumnezeu. De fapt, creaţia este o "Biblie verde" care îl dezvăluie pe Creator şi care în celebrarea sacramentelor angajarea ecologică îşi are fundamentul său cel mai profund.

În faţa diminuării sensibile a comunităţilor călugăreşti din regiune - aşa cum se întâmplă în statul Pará din Brazilia unde trece de la o pastoraţie "de prezenţă" la una "de vizită" - adunarea a îndemnat congregaţiile călugăreşti să recupereze entuziasmul misionar. În acelaşi timp trebuie oferită o formare constantă şi drumuri de catecumenat centrate nu numai pe cărţile de studiu ci şi pe experienţa concretă în contact direct cu cultura locală. De fapt, a asuma o faţă amazoniană înseamnă a înţelege semne şi simboluri proprii ale acestor popoare şi a împărtăşi o optică de dialog şi interculturalizare, încurajând aprofundarea unei "teologii india", pentru ca liturgia să răspundă tot mai mult la cultura locală. Asta implică un dinamism în ieşire, aşa cum se întâlneşte deja în unele zone din Amazonia: sunt multe exemplele de prezenţă pastorală care are ca scop să-i încurajeze pe indigeni, uitaţi de lume, să ia în mână frâiele destinului lor. Însă să nu se cedeze niciodată în faţa tentaţiei unei evanghelizări bazate exclusiv pe programe asistenţiale. În acest context, Biserica este chemată să facă faţă provocărilor puse, pe de o parte, de proliferarea sectelor religioase şi, pe de altă parte, de cultura relativistă proprie a ţărilor industrializate.

Din mărturiile părinţilor a reieşit încă o dată fizionomia regiunii amazoniene ca o lume multietnică, multiculturală şi multireligioasă, unde multe "seminţe ale Cuvântului" au încolţit deja şi dau rod. A fost considerată de dorit crearea unui ecosistem de comunicare eclezială pan amazoniană care să fie reflexie a interconexiunii a întregii omeniri. Ideea este aceea de a ţese nu atât o reţea de cabluri, ci de persoane umane. Marile dificultăţi de mobilitate în regiunea vecină cer de fapt cu urgenţă o mai mare eficacitate şi capilaritate a mijloacelor de comunicare socială. În acelaşi timp, trebuie ajutate popoarele să citească în mod critic informaţia difuzată în mod superficial de unele mass-media, demascând orice formă de manipulare, distorsionare sau spectaculare.

În orice caz, este fundamentală prezenţa: nu numai a preoţilor şi episcopilor, ci şi a colaboratorilor laici, bărbaţi şi femei. Un animator - fie el catehet, lector, diacon, slujitor extraordinar al Euharistiei, ocupat cu îngrijirea bolnavilor - exercită preoţia sa baptismală atunci când asumă o atitudine de slujire şi nu de putere sau dominare. Colaboratoare preţioase ale misiunii Bisericii în Amazonia sunt mai ales femeile, de neînlocuit în îngrijirea samariteană, în păzirea şi îi tutelarea vieţii.

Cât priveşte domeniul educaţiei, a fost scoasă în evidenţă urgenţa de a transmite credinţa, de a-i motiva pe tineri să construiască propriul proiect de viaţă, de a promova tutelarea casei comune, de a se opune plăgii traficului de persoane, de a contrasta analfabetismul şi abandonul şcolar. Noile generaţii trebuie să fie ajutate să integreze cunoştinţele ancestrale cu ştiinţele cele mai moderne, în aşa fel încât ambele să concureze la "buna trăire". Sub acţiunea Duhului, cum Petro et sub Petro, Biserica este aşadar determinată la o convertire într-o optică amazoniană, pentru a întreprinde fără frică un discernământ şi o reflecţie despre tema preoţiei, fără a neglija ipoteza de a hirotoni persoane căsătorite dar fără a întuneca vreodată valoarea celibatului. De fapt, trebuie ţinut cont mereu de suferinţele populaţiilor care nu pot să celebreze Euharistia datorită lipsei de preoţi sau care primesc trupul lui Cristos numai o dată sau de două ori pe an. În această privinţă, a fost sugerată o reflecţie despre o eventuală actualizare a scrisorii apostolice Ministeria quaedam a lui Paul al VI-lea şi a fost propusă şi introducerea de diaconi şi diaconese permanente indigene, care prin slujirea Cuvântului să ajute populaţiile locale să înţeleagă mai bine textele sacre.

Apoi, din adunare a fost propusă ideea de a crea comunităţi creştine eco-interculturale deschise la dialogul inter-instituţionale şi interreligios, care să înveţe noi stiluri de viaţă orientate spre îngrijirea casei comune. Companiile petroliere şi industriile care exploatează lemnul - a fost denunţarea părinţilor - dăunează ambientului şi ameninţă existenţa popoarelor. De fapt, indigenii nu scot niciun profit din extragerea resurselor, forestiere şi miniere, ale pământurilor lor. Deci trebuie demascată cu forţă corupţia răspândită care alimentează inegalităţi şi nedreptăţi. Şi marea ameninţare constituită de traficul de droguri, cu toate complicităţile care îl alimentează, trebuie contrastată în mod hotărât.

A găsit spaţiu în intervenţii şi tema suveranităţii alimentare: fiecare popor are dreptul de a alege ce să cultive, ce să mănânce şi cum să garanteze accesul la mâncare respectând ecosistemele. O parte relevantă a biodiversităţii agroalimentare în Amazonia este încă necunoscută şi a fost păstrată până acum tocmai graţie populaţiilor locale. Ea - este apelul Sinodului - nu poate să fie exploatată numai de câţiva şi sustrasă de la majoritatea oamenilor, aşa cum se întâmplă în domeniul medico-sanitar, unde folosirea de plante şi principii active îmbogăţeşte numai multinaţionalele farmaceutice fără ca poporul să scoată vreun beneficiu.

La briefingul care a urmat în Sala de Presă a Sfântului Scaun au intervenit doi prelaţi - Carlo Verzeletti, episcop de Castanhal din Brazilia; şi José Ángel Divassón Cilveti, salezian, fost vicar apostolic de Puerto Ayacucho, în Venezuela - şi doi laici: canadiana Josianne Gauthier, secretară generală de la Alianţa Catolică Internaţională a Agenţiilor de Dezvoltare (CIDSE); şi venezueleanul José Gregorio Díaz Mirabal, din poporul curripaco, preşedinte al Congresului Organizaţiilor Indigene Amazoniene (COICA).

(După L'Osservatore Romano, 15 octombrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 362.