Scrisoarea Sfântului Părinte către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, arhiepiscop de Constantinopol, care însoţeşte darul câtorva relicve ale sfântului Petru

Drumul spre „comuniunea deplină” a creştinilor „cere angajare mai mare şi noi paşi curajoşi din partea noastră”. Asta scrie papa Francisc într-o scrisoare trimisă patriarhului Bartolomeu cu ocazia darului câtorva relicve ale apostolului Petru, care la 29 iunie 2019 au fost date delegaţiei patriarhiei ecumenice venită la Roma pentru celebrările din solemnitatea sfinţilor patroni.

Sanctităţii Sale Bartolomeu,
arhiepiscop de Constantinopol,
patriarh ecumenic

Sanctitate, frate iubit,

Cu profund afect şi apropiere spirituală vă trimit cordialele mele auspicii bune de har şi pace în iubirea Domnului Înviat. În aceste ultime săptămâni m-am gândit să vă scriu pentru a vă explica mai deplin darul câtorva fragmente din relicvele apostolului Petru pe care vi le-am, Sanctitate, prin ilustra delegaţie a patriarhiei ecumenice condusă de arhiepiscopul Job de Telmessos, care a luat parte la sărbătoarea patronală a Bisericii din Roma.

Dumneavoastră ştiţi bine, Sanctitate, că tradiţia neîntreruptă a Bisericii romane a mărturisit mereu că apostolul Petru, după martiriul său în Circul lui Nero, a fost înmormântat în necropola adiacentă de pe colina Vatican. Mormântul său a devenit repede un loc de pelerinaj pentru credincioşii care proveneau din toate părţile lumii creştine. După aceea împăratul Constantin a construit Bazilica Vaticană dedicată sfântului Petru deasupra locului mormântului apostolului.

În iunie 1939, imediat după alegerea sa, predecesorul meu papa Pius al XII-lea a decis să se facă săpături sub Bazilica Vaticană. Lucrările au dus mai întâi la descoperirea locului exact al înmormântării apostolului şi după aceea, în 1952, la descoperirea, sub altarul mare al bazilicii, a unei capele funerare sprijinită de un zid roşu datat în anul 150 şi acoperit cu desene preţioase, între care unul de importanţă fundamentală care spune, în greacă, Πετρος ενι. Conţinea oase care pot să fie considerate în mod raţional că aparţin apostolului Petru. Din acele relicve, păstrate acum în necropola de sub bazilica „Sfântul Petru”, sfântul papă Paul al VI-lea a înlăturat nouă fragmente pentru capela privată din apartamentul papal din Palatul Apostolic.

Cele nouă fragmente au fost puse într-o casetă de bronz care poartă inscripţia Ex ossibus quae in Archibasilicae Vaticanae hypogeo inventa Beati Petri apostoli esse putantur. „Din oasele găsite în hipogeul Bazilicii Vaticane care se consideră că sunt ale fericitului apostol Petru”. Tocmai această casetă, care conţine nouă fragmente din oasele apostolului, am voit să v-o ofer dumneavoastră, Sanctitate, şi iubitei Biserici de Constantinopol, pe care dumneavoastră o prezidaţi cu atâta devoţiune.

În timp ce reflectam asupra determinării noastre reciproce de a înainta împreună spre comuniunea deplină şi îi mulţumeam lui Dumnezeu pentru progresul deja făcut de când venerabilii noştri predecesori s-au întâlnit la Ierusalim în urmă cu peste cincizeci de ani, m-am gândit la darul pe care patriarhul Atenagora l-a oferit papei Paul al VI-lea: o icoană care îi arăta pe fraţii Petru şi Andrei îmbrăţişaţi, uniţi în credinţa şi în iubirea Domnului lor comun. Această icoană, care din voinţa papei Paul al VI-lea astăzi este expusă în Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, a devenit pentru noi un semn profetic al restabilirii acelei comuniuni vizibile între Bisericile noastre la care aspirăm şi pentru care ne rugăm şi lucrăm cu fervoare. De aceea, în pacea născută din rugăciune, am simţit că ar fi fost foarte semnificativ dacă unele fragmente din relicvele apostolului Petru să fie puse alături de relicvele apostolului Andrei, care este venerat ca patron ceresc al Bisericii de Constantinopol.

Am simţit că acest gând îmi venea de la Duhul Sfânt, care sugerează în aşa de multe moduri creştinilor să recupereze acea comuniune deplină pentru care Domnul nostru Isus Cristos s-a rugat în ajunul pătimirii sale glorioase (cf. In 17,21).

Acest gest vrea să fie o confirmare a drumului parcurs de Bisericile noastre în apropierea una de alta: un drum uneori exigent şi dificil, dar şi însoţit de semne evidente ale harului lui Dumnezeu. A urma acest drum cere mai ales convertire spirituală şi fidelitate reînnoită faţă de Domnul, care cere angajare mai mare şi noi paşi curajoşi din partea noastră. Dificultăţi şi dezacorduri, acum şi în viitor, nu trebuie să ne abată de la datoria noastră şi de la responsabilitatea noastră de creştini, şi mai ales de păstori ai Bisericii, în faţa lui Dumnezeu şi a istoriei.

A uni relicvele celor doi fraţi apostoli poate folosi şi ca însemnare constantă şi încurajare pentru ca, pe acest drum continuu, divergenţele noastre să nu mai fie piedică în calea mărturiei noastre comune şi misiunii noastre evanghelizatoare în slujba unei familii umane care astăzi este tentată să construiască un viitor pur secular, un viitor fără Dumnezeu.

Sanctitate, frate iubit, am găsit mai întărire să împărtăşesc cu dumneavoastră aceste gânduri. În speranţa de a vă întâlni curând, vă cer să vă rugaţi pentru mine şi să mă binecuvântaţi, şi schimb cu dumneavoastră, Sanctitate, o fraternă îmbrăţişare de pace.

Din Vatican, 30 august 2019

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 553.