Fulton Sheen, episcopul pionier al comunicaţiilor sociale, va fi fericit

De Maria Teresa Pontara Pederiva

Timp de peste 40 de ani a vestit Evanghelia pe calea undelor publicând şi 73 de cărţi, cele mai multe de divulgare. Este o viaţă de comunicator viaţa lui Fulton Sheen, episcopul american, slujitor al lui Dumnezeu, care în curând va fi proclamat fericit prin decizia papei Francisc care a recunoscut o minune atribuită lui: reanimarea în 2010 a unui nou-născut după peste 60 de minute de tentative aparent zadarnice.

Figură foarte iubită în SUA, Sheen a "fărâmiţat" cu mâini pline toată teologia sa studiată în anii '30 în Europa la Universitatea catolică din Leuven având convingerea profundă despre necesitatea promovării şi a culturii religioase pentru creşterea, umană şi creştină, la fiecare nivel al populaţiei.

Tânăr preot originar din El Paso unde s-a născut în 1895 dintr-o familie cu origini irlandeze, a fost trimis la Louvain să studieze filozofia (absolvind cu o teză despre sfântul Toma) spre uimirea multora, aşa cum relatează cronicile din acea epocă. Inteligenţa sa n-a trecut neobservată şi a continuat cu studiile în teologie pentru a se întoarce după aceea în patrie. Numit episcop auxiliar de New York în 1951 de Pius al XII-lea şi titular de Cesariana, Sheen a participat cu titlu deplin la toate cele patru sesiuni ale Conciliului Vatican II la sfârşitul căruia, la 21 octombrie 1966, papa Paul al VI-lea l-a numit arhiepiscop al oraşului industrial Rochester (NY). Şi-a dat demisia din dieceză datorită atingerii limitelor de vârstă în 1969 pentru a muri după zece ani la New York City, în decembrie 1979.

Nici activităţile pastorale din două dieceze angajante, nici cele din învăţământul teologic, nu l-au făcut vreodată pe episcop să renunţe la pasiunea sa comunicativă care i-a adus şi câştigarea a două premii Emmy Award, premiul râvnit de posturi de emisie din SUA, fapt care a reprezentat o raritate autentică pentru un religios.

În 1946 a obţinut încă o recunoaştere "laică" atunci când prestigiosul Times l-a definit "Golden Voice", vocea de aur. Între timp se înmulţeau ascultările transmisiunilor sale (astăzi se mai vând Cd-urile) şi creştea notorietatea declaraţiilor sale. Nimeni n-a uitat, de exemplu, definirea lui Hitler ca "AntiCristul" sau denunţarea severă a regimului lui Stalin, deşi cuvintele care au rămas mai mult în istorie sunt mulţumirea când a primit premiile Emmy adresată celor "4 autori" ai săi, Marcu, Matei, Luca şi Ioan.

O viaţă, cea a episcopului Sheen care de-a lungul anilor a ajuns să asume şi conotaţiile unui "roma poliţist", fie datorită "dispariţiei" - mai mult presupusă decât adevărată - a rămăşiţelor sale pământeşti, apoi regăsite din fericire, fie datorită controverselor - cele cu adevărat reale - cu privire la îngroparea lor. Şi, în timp ce încă poate fi considerat rezolvat cu demnitate între moştenitori şi dieceză, la distanţă de decenii amintirea sa şi faima sa nu diminuează, dimpotrivă, Fulton Sheen continuă să fie una din figurile cele mai amintite şi apreciate. Cărţile şi broşurile sale sunt în mod obişnuit retipărite, mai ales acum când a fost oficializată apropiata sa beatificare.

Despre el au scris că a reprezentat "un catolicism care ieşea din ghetou, pe valul expansiunii demografice şi al emancipării comunităţilor italiene şi irlandeze". Perioada în care a trăit viitorul fericit era o perioadă de aur a Bisericii americane: parohiile se înmulţeau, sistemul şcolar catolic se afirma prin prestigiu şi ofertă, vocaţiile la preoţie şi la viaţa consacrată înfloreau. Îndeosebi contribuţia lui Fulton Sheen a fost importantă pentru că a însemnat feeling-ul Bisericii americane cu mijloacele de comunicare întrupând acel elan faţă de cei de departe, acel simţ faţă de o apologetică populară, faţă de o expunere a credinţei în mod simplu, pentru toţi, pornind de la fundamente.

Şi nu se poate nega perioada care se poate spune "favorabilă" în care monseniorul Sheen a explicat misiunea sa (graţie ospitalităţii reţelei Abc) în ajunul şi apoi după Conciliu, adunarea care a promulgat Inter mirifica, decretul despre comunicaţiile sociale (4 decembrie 1966) care a stabilit, fără jumătăţi de măsură, coborârea în teren a Bisericii în domeniul comunicaţiei în masă, un sector în plus pentru evanghelizare.

Când în 1951, la începuturile epocii televizate, arhidieceza de New York a decis să marcheze prezenţa sa în unde, episcopului Sheen i-a fost încredinţat un program de televiziune, marţea seara la ora 20.00. Se numea Life is worth living, viaţa merită să fie trăită. Numai în faţa telecamerei, îmbrăcat ca episcop, în picioare, pe fundalul unei librării, uneori cu ajutorul tablei şi a cretei, Sheen le dădea spectatorilor ceea ce mass-media au început să numească "pastile de apologetică". A intrat în casele milioanelor de americani, de orice orientare religioasă întrupând de fapt Inter mirifica.

(După Vatican Insider, 23 august 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 598.