Papa Francisc: Angelus (4 august 2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi (cf. Lc 12,13-21) se deschide cu scena despre cineva care se ridică din mulţime şi îi cere lui Isus să rezolve o problemă juridică referitoare la moştenirea de familie. Dar El în răspuns nu tratează problema şi îndeamnă să se rămână departe de lăcomie, adică de dorinţa de a poseda. Pentru a-i abate pe ascultătorii săi de la această căutare neliniştită a bogăţiei, Isus relatează parabola bogatului nesăbuit, care crede că este fericit pentru că a avut norocul unei recolte excepţionale şi se simte sigur datorită bunurilor adunate. Va fi frumos ca astăzi voi s-o citiţi; este în capitolul 12 din sfântul Luca, versetul 13. Este o parabolă frumoasă care învaţă multe. Relatarea intră în subiect atunci când iese în evidenţă contrapoziţia între ceea ce bogatul proiectează pentru el însuşi şi ceea ce în schimb îi prospectează Dumnezeu.

Bogatul pune înaintea sufletului său, adică înaintea lui însuşi, trei consideraţii: multele bunuri adunate, anii mulţi pe care aceste bunuri par să îi asigure lui şi în al treilea rând, liniştea şi bunăstarea neînfrânată (cf. v. 19). Însă cuvântul pe care Dumnezeu i-l adresează anulează aceste proiecte ale sale. În loc de acei "mulţi ani", Dumnezeu indică iminenţa "acestei nopţi; în această noapte vei muri"; în locul "satisfacţiei vieţii" îi prezintă "redarea sufletului; ţi se va cere sufletul de către Dumnezeu", cu judecata care urmează. Cât priveşte realitatea multelor bunuri adunate pe care bogatul trebuia să întemeieze totul, ea este acoperită de sarcasmul întrebării: "Iar cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?" (v. 20). Să ne gândim la luptele pentru moşteniri; atâtea lupte de familie. Şi atâţia oameni, toţi ştim vreo istorie, care în ceasul morţii încep să vină: nepoţii, nepoţeii vin să vadă: "Dar mie ce-mi revine?", şi iau totul. În această contrapoziţie se justifică apelativul de "nebun" - pentru că se gândeşte la lucruri pe care el le crede concrete dar sunt o fantezie - cu care Dumnezeu se adresează acestui om. El este nebun pentru că în practică l-a renegat pe Dumnezeu, n-a rezolvat problemele cu El.

Concluzia parabolei, formulată de evanghelist, este de o eficacitate singulară: "Aşa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu" (v. 21). Este un avertisment care revelează orizontul spre care noi toţi suntem chemaţi să privim. Bunurile materiale sunt necesare - sunt bunuri! -, dar sunt un mijloc pentru a trăi onest şi în împărtăşire cu cei mai nevoiaşi. Isus ne invită astăzi să vedem că bogăţiile pot să înlănţuiască inima şi s-o abată de la adevărata comoară care este în ceruri. Ne aminteşte asta şi sfântul Paul în lectura a doua de astăzi. Spune aşa: "Căutaţi cele de sus... cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ" (Col 3,1-2).

Asta - se înţelege - înseamnă înstrăinarea de realitate, ci a căuta lucrurile care au o adevărată valoare: dreptatea, solidaritatea, primirea, fraternitatea, pacea, toate sunt lucruri care constituie adevărata demnitate a omului. Este vorba de a tinde la o viaţă realizată nu după stilul lumesc, ci după stilul evanghelic: a-l iubi pe Dumnezeu cu toată fiinţa noastră şi a-l iubi pe aproapele aşa cum l-a iubit Isus, adică în slujire şi în dăruire de sine. Lăcomia de bunuri, voinţa de a avea bunuri, nu satură inima, ba chiar provoacă mai multă foame! Lăcomia este ca acele bomboane bune: tu iei una şi spune: "Ah! Ce bună", şi apoi iei alta; şi una o trage pe cealaltă. Aşa este lăcomia: nu se satură niciodată. Fiţi atenţi! Iubirea înţeleasă şi trăită astfel este izvorul adevăratei fericiri, în timp ce căutarea nemăsurată a bunurilor materiale şi a bogăţiilor este adesea izvor de nelinişte, de adversitate, de samavolnicii, de războaie. Atâtea războaie încep datorită lăcomiei.

Fecioara Maria să ne ajute să nu ne lăsăm fascinaţi de siguranţele care trec, ci să fim în fiecare zi martori credibili ai valorilor veşnice ale Evangheliei.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Sunt în mod spiritual aproape de victimele episoadelor de violenţă care au însângerat în aceste zile Texas, California şi Ohio, în Statele Unite, lovind persoane lipsite de apărare. Vă invit să vă uniţi cu rugăciunea mea pentru cei care şi-au pierdut viaţa, pentru răniţi şi pentru cei din familiile lor. Bucură-te Marie...

În urmă cu 160 de ani, ca astăzi, murea sfântul paroh de Ars, model de bunătate şi de caritate pentru toţi preoţii. Cu această ocazie semnificativă, am voit să trimit o Scrisoare preoţilor din toată lumea, pentru a-i încuraja în fidelitatea faţă de misiunea la care i-a chemat Domnul. Mărturia acestui paroh umil şi total dedicat poporului său să ajute la redescoperirea frumuseţii şi importanţei preoţiei ministeriale în societatea contemporană.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări: familii, asociaţii, pe fiecare credincios.

Astăzi sunt prezente diferite grupuri de adolescenţi şi tineri. Vă salut cu mare afect! Unde sunt tinerii este gălăgie şi acest lucru este un har. Îndeosebi, salut echipele feminine de baschet din Universităţile americane din New Mexico şi Nebraska; grupul pastoraţiei tineretului din Verona; tinerii din Ponte di Brenta, Entragico, Cerese; seminariştii de la Seminarul Mic din Bergamo.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 435.