Papa Francisc: Întâlnirea internaţională a reţelei mondiale de rugăciune a papei (Apostolatul de Rugăciune) cu ocazia celei de-a 175-a aniversări (28 iunie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori,

Mulţumesc pentru această vizită! Profit de această ocazie pentru a vă reînnoi recunoştinţa mea pentru angajarea voastră de rugăciune şi de apostolat în favoarea misiunii Bisericii. Vă mulţumesc şi pentru mărturii, pe care eu le citisem, altminteri pe aceea în chineză n-aş fi înţeles-o! Şi pentru aceasta voi răspunde mai mult sau mai puţin sau voi continua reflecţia voastră a tuturor. Slujirea este una deosebit de necesară, care subliniază primatul lui Dumnezeu în viaţa persoanelor, favorizând comuniunea în Biserică.

1. Părintele Matthew, care lucrează în Taiwan, ne-a oferit informaţii interesante cu privire la versiunea lui Click to pray în chineză. Este frumos să ştim că, dincolo de dificultăţile de natură diferită, chinezii se pot simţi realmente uniţi în rugăciune, găsind în ea un sprijin valoros în cunoaşterea şi în mărturisirea Evangheliei. Rugăciunea trezeşte mereu sentimente de fraternitate, dărâmă barierele, depăşeşte graniţele, creează punţi invizibile dar reale şi eficace, deschide orizonturi de speranţă.

2. Marie Dominique ne-a amintit misiunea Apostolatului Rugăciunii în Franţa, unde a apărut această realitate în urmă cu 175 de ani. Din mărturia sa am înţeles că intenţiile de rugăciune fac concretă misiunea lui Isus în lume. Biserica, prin reţeaua sa de rugăciune şi intenţiile pe care le încredinţează în fiecare lună, vorbeşte la inima bărbaţilor şi femeilor din timpul nostru. Noi toţi, păstori, consacraţi şi credincioşi laici, suntem chemaţi să coborâm în istoria concretă a persoanelor care sunt lângă noi mai ales rugându-ne pentru ele, asumând în rugăciune bucuriile lor şi suferinţele lor. Astfel vom răspunde la apelul lui Isus care ne cere să ne deschidem inima noastră la fraţi, în special la cei care sunt încercaţi în trup şi în spirit. Este important să vorbim despre fraţi, dar există două căi pentru a vorbi despre fraţi ori a-i binecuvânta pe fraţi adică a vorbi bine despre fraţi ori a bârfi, a vorbi rău despre ei. A bârfi - în acest sens - este un lucru urât, nu este al lui Isus. Isus nu bârfea niciodată. În schimb, vorbea. Şi rugăciunea înseamnă a-i vorbi lui Isus despre fraţi, a spune: "Doamne, pentru această problemă, pentru această dificultate, pentru această situaţie...". Şi acesta este un drum de unire, de comunitate. În schimb, a vorbi rău despre alţii este un drum de distrugere.

3. Este bine, în această zi a solemnităţii Preasfintei Inimi a lui Isus, să ne amintim de fundamentul misiunii noastre, aşa cum a făcut Bettina (Argentina). Este vorba despre o misiune de compasiune faţă de lume, am putea spune un "drum al inimii", adică un itinerar de rugăciune care transformă viaţa persoanelor. Inima lui Cristos este aşa de mare încât doreşte să ne primească pe toţi în revoluţia duioşiei. Apropierea de Inima Domnului solicită inima noastră să se apropie cu iubire de fratele şi ajută să intrăm în această compasiune faţă de lume. Suntem chemaţi să fim martori şi mesageri ai milostivirii lui Dumnezeu, pentru a oferi lumii o perspectivă de lumină unde este întuneric, de speranţă unde domneşte disperarea, de mântuire unde abundă păcatul. A intra în rugăciune înseamnă a intra cu inima mea în Inima lui Isus, a face un drum în Inima lui Isus, ceea ce Isus simte, în sentimentele de compasiune ale lui Isus precum şi a face o călătorie în inima mea pentru a schimba inima mea în acest raport cu Inima lui Isus.

4. Mărturia sorei Selam (Etiopia) cu tinerii din Mişcarea Euharistică a Tinerilor ajută să contemplăm acţiunea Duhului Sfânt în ţara aceea. Este important a ajuta noile generaţii să crească în prietenia cu Isus prin întâlnirea intimă cu El în rugăciune, în ascultarea Cuvântului său, apropiindu-se de Euharistie pentru a fi dar de iubire pentru aproapele. Rugăciunea personală sau comunitară ne stimulează să ne dedicăm în evanghelizare şi ne determină să căutăm binele altora. Trebuie să oferim tinerilor ocazii de interioritate, momente de spiritualitate, şcoli ale Cuvântului, pentru ca să poată fi misionari entuziaşti în diferitele ambiente. Astfel vor descoperi că rugăciunea nu-i separă de viaţa reală, ci îi ajută să interpreteze în lumina lui Dumnezeu evenimentele existenţiale. A-i învăţa pe copii să se roage. Mie îmi provoacă durere când văd atâţia copii care nici măcar nu ştiu să facă semnul crucii. Spun: "Fă semnul crucii" şi fac aşa [un gest confuz]... Nu ştiu. A-i învăţa pe copii să se roage. Pentru că ei ajung imediat la Inima lui Isus, imediat. Isus îi vrea. Şi pe tineri a-i învăţa că rugăciunea este un mare drum pentru a merge înainte în viaţă. Mulţumesc, soră, pentru ceea ce faceţi dumneavoastră. Mulţumesc.

5. Mi-a făcut plăcere să aud entuziasmul lui Diego (Guatemala) în favorizarea întâlnirii dintre bunici şi nepoţi în rugăciunea pentru pacea în lume şi pentru marile provocări ale omenirii de astăzi. În Reţeaua de rugăciune a papei se întâlnesc diferite generaţii; este frumos să ne gândim cum bunicii pot să fie exemplu pentru cei tineri, arătându-le să parcurgă drumul rugăciunii. Înţelepciunea bătrânilor, experienţa lor şi capacitatea de "a raţiona" cu inima. Cineva ar putea să spună: "Dar, părinte, se raţionează cu capul!". Nu, nu este adevărat: se raţionează cu capul şi cu inima, este o capacitate pe care noi trebuie s-o dezvoltăm. Capacitate de a raţiona cu inima. Şi aceste experienţe ale bătrânilor constituie o învăţătură preţioasă pentru a învăţa o metodologie rodnică în rugăciunea de mijlocire. Şi aceasta este o mare rugăciune, aceea de mijlocire: "Doamne, îţi cer pentru acesta, îţi cer pentru acela...". Şi a mijloci este ceea ce face Isus în cer, pentru că Biblia ne spune că Isus este în faţa Tatălui şi mijloceşte pentru noi, este mijlocitorul nostru, şi noi trebuie să-l imităm pe Isus, să fim mijlocitori. În decursul istoriei, cei mai mari bărbaţi şi femei ai lui Dumnezeu au fost mijlocitori ca Isus. A mijloci.

6. În sfârşit mulţumesc mărturiei părintelui Antonio (Portugalia). El ne-a spus cum Apostolatul Rugăciunii, intrând în lumea digitală, apropie bătrâni şi tineri, ajutându-i să dea nouă vitalitate apostolatului tradiţional al rugăciunii. Este necesar ca misiunea Bisericii să se adapteze la timpuri şi să folosească instrumentele moderne pe care tehnica le pune la dispoziţie. Este vorba de a intra în areopagurile moderne pentru a vesti milostivirea şi bunătatea lui Dumnezeu. Însă trebuie acordată atenţie când se folosesc aceste mijloace, în special reţeaua de internet, fără a deveni servitori ai mijloacelor. Trebuie evitat să devenim ostatici ai unui năvod care ne prinde pe noi, în loc să "pescuiască peşti", adică să atragă suflete pentru a le duce la Domnul.

Reînnoiesc fiecăruia dintre voi mulţumirea mea sinceră pentru activitatea voastră preţioasă, care provine dintr-o inimă cu adevărat atentă la alţii. Apostolatul Rugăciunii, cu Reţeaua sa mondială de rugăciune pentru papa şi în comuniune cu el, aminteşte că inima misiunii Bisericii este rugăciunea. Putem face atâtea lucruri, dar fără rugăciune treaba nu merge. Inima este rugăciunea. Vă încurajez să continuaţi cu bucurie având conştiinţa importanţei şi necesităţii muncii voastre. Voi ajutaţi persoanele să aibă o privire spirituală, o privire de credinţă asupra realităţii care le înconjoare, pentru a recunoaşte ceea ce însuşi Dumnezeu lucrează în ei; este o mare privire de speranţă! Multe mulţumiri!

Aş vrea să mulţumesc şi Societăţii lui Isus. Se crede că iezuiţii sunt intelectualii, cei care gândesc... Dar iezuiţii au creat această reţea de rugăciune. Iezuiţii sunt oameni care se roagă, şi acest lucru este mare. Şi după aceea, în mod special, aş vrea să mulţumesc pentru dăruirea şi creativitatea părintelui Fornos: mulţumesc, frate!

Acum vom face un moment de rugăciune toţi împreună, pentru a semnifica importanţa acestui lucru şi pentru a mijloci toţi împreună îndreptaţi spre Isus. Înainte de toate vom face asta în tăcere, toţi, fiecare se roagă cu inima.

[rugăciune în tăcere]

[rugăciunea Reţelei Mondiale de Rugăciune]

Şi acum să ne rugăm pentru intenţiile care au fost propuse de mine întregii Biserici pentru luna iulie:

Ne rugăm pentru preoţi, pentru ca ei cu sobrietatea şi umilinţa vieţii lor să se angajeze într-o solidaritate activă, mai ales faţă de cei săraci. Toţi împreună să spunem: "Să ne rugăm". Şi în tăcere să facem rugăciunea...

Ne rugăm pentru toţi cei care administrează justiţia ca să acţioneze cu integritate, şi pentru ca nedreptatea, care străbate lumea, să nu aibă ultimul cuvânt. Să ne rugăm.

[Tatăl nostru şi binecuvântarea]

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 513.