Papa la Iaşi: "Dacă Dumnezeu vrea acest lucru, să fie voia sa!"

"Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului" şi într-adevăr binecuvântat a fost poporul nostru drag care l-a primit cu bucurie şi credinţă pe Papa Francisc.

Am avut bucuria să trăiesc un intens sfârşit de săptămână şi să mă simt român între români, chiar dacă la distanţă, făcând în aşa fel încât să adaptez, unde era posibil, activităţile pastorale, unde nu, să mă bucur de reluări sau postări ale Oficiului de Comunicaţie al Diecezei de Iaşi; pe această cale mulţumire sinceră operatorilor media ai Diecezei de Iaşi.

Ce frumos să îţi vezi tara, dieceza de origine, lumea noastră frumoasă şi ospitalitatea ce caracterizează poporul nostru român şi tradiţiile noastre.

În noiembrie 2018, când am avut bucuria să concelebrez la "Santa Marta", apoi ocazia după Liturghie de o mică întrevedere cu Sfântul Părinte, am întrebat cu sfială şi reverenţă: "Sfinte Părinte, se zvoneşte că veţi vizita România". M-a privit, mi-a zâmbit şi a zis: "Dacă Dumnezeu vrea acest lucru, să fie voia sa!" Câtă emoţie interioară să ştii că planurile lui Dumnezeu se vor realiza! Aşa a fost să fie: Domnul a voit şi papa Francisc a venit în România, a binecuvântat ţara noastră, iar lumea întreagă a văzut "grădina Maicii Domnului" frumos îngrijită, înflorită cu vlăstare până la acele flori şi podoabe care lasă parfum frumos!

Mulţi credincioşi din parohia mea, chiar dacă italieni, mai ales joi seara, 30 mai, în ajunul venirii Sfântului Părinte papa, s-au rugat cu mine în faţa sfântului sacrament şi apoi rugăciunea sfântului Rozariu ca această vizită să fie purtătoare şi lăsătoare de pace, bucurie, iubire, unitate. Cât de frumos a fost momentul de la Iaşi şi nu numai, dar mai ales chiar şi norii au lăsat loc soarelui care a transmis căldura sa asupra celor prezenţi!! Am fost departe, dar aproape pentru că iubirea faţă de "rădăcinile mele" a avut prioritate şi chiar dacă sunt în Italia de 28 de ani şi sunt incardinat într-o altă dieceză, nu pot, nu am dreptul, nu îmi este permis să uit că "acolo este ţara mea şi neamul meu cel românesc" şi acolo o să mă întorc cândva ca printre-ai mei să odihnesc.

Mă bucur să spun un sincer mulţumesc pentru tot ce s-a făcut şi noi, de departe, am văzut, nu am văzut oboseli, griji, nopţi nedormite etc, dar Dumnezeu care a văzut în ascuns, el să răsplătească pe fiecare. Sentimentele profunde pe care le am în inimă mă însoţesc în activitatea pastorală şi mă încurajează în momentele de încercare şi îi cer lui Dumnezeu ca Moldova noastră şi desigur toată ţara noastră să fie binecuvântată cu sfinte familii şi sfinte vocaţii la viaţa de preoţie, consacrare religioasă, dăruire misionară şi într-un cuvânt la un creştinism elocvent şi autentic pentru că într-adevăr, "vorba este sunet, dar trăirea face tunet".

Cu deosebit respect gânduri de mulţumire păstorilor noştri sufleteşti, episcopul Petru şi episcopul Aurel, şi tuturor persoanelor de bunăvoinţă!

Pr. Anton Robu

* * *

Secţiunea specială "Papa Francisc în România": www.ercis.ro/papafrancisc

lecturi: 2261.