Discursul papei adresat participanţilor la Congresul Internaţional promovat de Federaţia Biblică Catolică (26 aprilie 2019)

Eminenţe, iubiţi fraţi în episcopat, fraţi şi surori,

Folosind cuvintele apostolului Paul vă adresez bun-venit vouă, care vă aflaţi "în Roma, celor iubiţi de Dumnezeu", urându-vă "har şi pace" (Rom 1,7). Îi mulţumesc cardinalului Tagle pentru salutul pe care mi l-a adresat în numele vostru. V-aţi reunit cu ocazia celei de-a cincizecea aniversări a Federaţiei Biblice Catolice. Acest jubileu v-a dat oportunitatea de a analiza slujirea voastră eclezială şi de a vă întări reciproc în angajarea de a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu.

Reflecţia voastră s-a dezvoltat în jurul a două cuvinte: Biblia şi viaţa. Şi eu aş vrea să vă spun ceva despre acest binom indisolubil. "Cuvântul lui Dumnezeu este viu" (Evr 4,12): nu moare şi nici nu îmbătrâneşte, rămâne pentru totdeauna (cf. 1Pt 1,25). Rămâne tânăr în faţa a tot ceea ce trece (cf. Mt 24,35) şi-l fereşte pe cel care îl pune în practică de îmbătrânirea interioară. Este viu şi dă viaţă. Este important de amintit că Duhului Sfânt, dătătorul de viaţă, îi place să lucreze prin Scriptură. De fapt, Cuvântul duce în lume respiraţia lui Dumnezeu, revarsă în inimi căldura Domnului. Toate contribuţiile academice, volumele care se publică sunt şi nu pot decât să fie în slujba acestui lucru. Sunt ca lemnul care, cu greu adunat şi asamblat, foloseşte pentru a încălzi. Dar aşa cum lemnul nu produce căldură de la sine, tot aşa şi cele mai bune studii; este nevoie de foc, este nevoie de Duhul pentru ca Biblia să ardă în inimă şi să devină viaţă. Atunci lemnul bun poate să fie util pentru a alimenta acest foc. Însă Biblia nu este o culegere frumoasă de cărţi sacre de studiat, este Cuvânt de viaţă de semănat, dar pe care Cel Înviat cere să fie primit şi distribuit pentru ca să fie viaţă în numele său (cf. In 20,31).

Cuvântul, în Biserică, este o injecţie de viaţă de neînlocuit. Pentru aceasta sunt fundamentale omiliile. Predica nu este un exerciţiu de retorică şi nici un ansamblu de noţiuni umane înţelepte: ar fi numai lemn. În schimb este împărtăşire a Duhului (cf. 1Cor 2,4), a Cuvântului divin care a atins inima predicatorului, care comunică acea căldură, acea ungere. Atâtea cuvinte vin din belşug la urechile noastre, transmiţând informaţii şi dând multiple input; atâtea, poate că prea multe, până acolo încât depăşesc adesea capacitatea noastră de a le primi. Dar nu putem renunţa la Cuvântul lui Isus, la unicul Cuvânt de viaţă veşnică (cf. In 6,68), de care avem nevoie în fiecare zi. Ar fi frumos să vedem înflorind "o nouă perioadă de iubire mai mare faţă de Sfânta Scriptură din partea tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu, aşa încât... să se aprofundeze raportul cu însăşi persoana lui Isus" (Exortaţia apostolică Verbum Domini, 72). Ar fi frumos ca să devină Cuvântul lui Dumnezeu "tot mai mult inima oricărei activităţi ecleziale" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 174); inima pulsantă, care vitalizează membrele Trupului. Este dorinţa Duhului să ne plăsmuiască drept Biserică "format-Cuvânt": o Biserică care să nu vorbească de la sine sau despre sine, ci care să aibă în inimă şi pe buze pe Domnul, pe care zilnic îl ia din Cuvântul său. În schimb, tentaţia este mereu aceea de a ne vesti pe noi înşine şi de a vorbi despre dinamicile noastre, dar aşa nu se transmite lumii viaţa.

Cuvântul dă viaţă fiecărui credincios învăţând să renunţe la ei înşişi pentru a-l vesti pe El. În acest sens acţionează ca o sabie ascuţită care, intrând în profunzime, discerne gânduri şi sentimente, aduce la lumină adevărul, răneşte pentru a vindeca (cf. Evr 4,12; Iob 5,18). Cuvântul duce la a trăi în mod pascal: ca sămânţă care murind dă viaţă, ca strugurele care prin presă dă vin, ca măslinele care dau ulei după ce au trecut prin presă. Astfel, provocând radicale daruri de viaţă, Cuvântul dă viaţă. Nu lasă liniştiţi, pune în discuţie. O Biserică ce trăieşte în ascultarea Cuvântului nu este niciodată mulţumită de propriile siguranţe. Este docilă faţă de noutatea imprevizibilă a Duhului. Nu încetează să vestească, nu cedează în faţa dezamăgirii, nu capitulează în a promova la fiecare nivel comuniunea, deoarece Cuvântul cheamă la unitate şi invită pe fiecare să-l asculte pe celălalt, depăşind propriile particularisme.

Aşadar, Biserica ce se hrăneşte din Cuvânt trăieşte pentru a vesti Cuvântul. Nu se vorbeşte pe la spate, ci se coboară pe străzile lumii: nu pentru că le plac sau sunt accesibile, ci pentru că sunt locurile vestirii. O Biserică fidelă faţă de Cuvânt nu economiseşte respiraţia în proclamarea kerigmei şi nu se aşteaptă să fie apreciată. Cuvântul divin, care iese de la Tatăl şi se revarsă în lume, îl împinge până la marginile pământului. Biblia este cel mai bun vaccin al său împotriva închiderii şi autoconservării. Este Cuvânt al lui Dumnezeu, nu al nostru, şi ne abate de la a sta în centru, ne fereşte de autosuficienţă şi de triumfalism, ne cheamă încontinuu să ieşim din noi înşine. Cuvântul lui Dumnezeu posedă o forţă centrifugă, nu centripetă: nu ne face să ne concentrăm în interior, ci împinge spre exterior, spre cel la care încă nu a ajuns. Nu asigură conforturi lâncede, pentru că este foc şi vânt: este Duh care incendiază inima şi mută orizonturile dilatându-le cu creativitatea sa.

Biblia şi viaţa: să ne angajăm pentru ca aceste două elemente să se îmbrăţişeze, pentru ca niciodată una să stea fără cealaltă. Aş vrea să închei aşa cum am început, cu o expresie a apostolului Paul, care pe la sfârşitul unei scrisori scrie: "În rest, fraţilor, rugaţi-vă". Ca şi el, şi eu vă cer vouă să vă rugaţi. Însă sfântul Paul specifică motivul rugăciunii: "Ca să se răspândească Cuvântul Domnului" (2Tes 3,1). Să ne rugăm şi să ne străduim pentru ca Biblia să nu rămână în bibliotecă printre atâtea cărţi care vorbesc despre ea, ci să se răspândească pe străzile lumii şi să fie aşteptat acolo unde trăiesc oamenii. Vă urez să fiţi buni purtători ai Cuvântului, cu acelaşi entuziasm pe care-l citim în aceste zile în relatările pascale, unde toţi aleargă: femeile, Petru, Ioan, cei doi din Emaus... Aleargă pentru a întâlni şi a vesti Cuvântul viu. Vă urez asta din inimă, mulţumindu-vă pentru tot ceea ce faceţi.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 384.