Papa Francisc: Angelus (3 februarie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Duminica trecută, liturgia ne-a propus episodul din sinagoga de la Nazaret, unde Isus citeşte un text din profetul Isaia şi la sfârşit revelează că acele cuvinte se împlinesc "astăzi", în El. Isus se prezintă ca acela asupra căruia s-a aşezat Duhul Domnului, Duhul Sfânt care l-a consacrat şi l-a trimis să îndeplinească misiunea de mântuire în favoarea omenirii. Evanghelia de astăzi (cf. Lc 4,21-30) este continuarea acelei relatări şi ne arată uimirea concetăţenilor săi văzând că unul din satul lor, "fiul lui Iosif" (v. 22), pretinde că este Cristos, trimisul Tatălui.

Isus, cu capacitatea sa de a pătrunde minţile şi inimile, înţelege imediat ce anume gândesc concetăţenii săi. Ei consideră că, El fiind unul dintre ei, trebuie să demonstreze această "pretenţie" stranie a sa făcând minuni acolo, la Nazaret, aşa cum a făcut în satele vecine (cf. v. 23). Însă Isus nu vrea şi nu poate să accepte această logică, pentru că nu corespunde planului lui Dumnezeu: Dumnezeu vrea credinţa, ei vor minunile, semnele; Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe toţi, iar ei vor un Mesia în avantajul propriu. Şi pentru a explica logica lui Dumnezeu, Isus aduce exemplul a doi mari profeţi din vechime: Ilie şi Elizeu, pe care Dumnezeu i-a trimis să vindece şi să salveze persoane non-ebraice, din alte popoare, dar care s-au încrezut în cuvântul său.

În faţa acestei invitaţii de a deschide inimile lor la gratuitatea şi la universalitatea mântuirii, cetăţenii din Nazaret se răzvrătesc şi chiar asumă o atitudine agresivă, care degenerează până acolo încât "ridicându-se, l-au scos din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei [...] ca să-l arunce de acolo" (v. 29). Admiraţia din prima clipă s-a schimbat într-o agresiune, o răzvrătire împotriva Lui.

Şi Evanghelia ne arată că activitatea publică a lui Isus începe cu un refuz şi cu o ameninţare de moarte, paradoxal chiar din partea concetăţenilor săi. Isus, trăind misiunea încredinţată Lui de către Tatăl, ştie bine că trebuie să înfrunte truda, refuzul, persecuţia şi înfrângerea. Un preţ pe care, ieri ca şi astăzi, profeţia autentică este chemată să-l plătească. Însă refuzul dur nu-l descurajează pe Isus, nici nu-i opreşte drumul şi rodnicia acţiunii sale profetice. El merge înainte pe drumul său (cf. v. 30), încrezându-se în iubirea Tatălui.

Şi astăzi lumea are nevoie să vadă în discipolii Domnului profeţi, adică persoane curajoase şi perseverente în a răspunde la vocaţia creştină. Persoane care urmează "stimularea" Duhului Sfânt, care le trimite să vestească speranţă şi mântuire săracilor şi celor excluşi; persoane care urmează logica credinţei şi nu a miracolismului; persoane dedicate în slujba tuturor, fără privilegii şi excluderi. În puţine cuvinte: persoane care se deschid să primească în ele însele voinţa Tatălui şi se angajează s-o mărturisească în mod fidel altora.

S-o rugăm pe Maria Preasfântă pentru ca să putem creşte şi merge în aceeaşi ardoare apostolică pentru Împărăţia lui Dumnezeu care a însufleţit misiunea lui Isus.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Cu mare preocupare urmăresc criza umanitară din Yemen. Populaţia este epuizată de conflictul lung şi foarte mulţi copii suferă de foame, dar nu se reuşeşte să se aibă acces la depozitele de alimente. Fraţi şi surori, strigătul acestor copii şi al părinţilor lor se înalţă în faţa lui Dumnezeu. Fac apel la părţile interesate şi la comunitatea internaţională pentru a favoriza cu urgenţă respectarea acordurilor obţinute, a asigura distribuirea hranei şi a lucra pentru binele populaţiei. Invit pe toţi să ne rugăm pentru fraţii noştri din Yemen. "Bucură-te, Marie...". Să ne rugăm tare, pentru că sunt copii cărora le este foame, le este sete, nu au medicamente şi sunt în pericol de moarte. Să ducem acasă cu noi acest gând.

Astăzi se celebrează în Italia Ziua pentru Viaţă, care are ca temă "Este viaţă, este viitor". Mă asociez la mesajul episcopilor şi exprim încurajarea mea comunităţilor ecleziale care în atâtea moduri promovează şi susţin viaţa. Devine tot mai necesară o angajare concretă pentru a favoriza naşterile, care să implice instituţiile şi diferitele realităţi culturale şi sociale, recunoscând familia ca sân generativ al societăţii.

La 5 februarie, în Extremul Orient şi în diferite părţi ale lumii, milioane de bărbaţi şi femei vor celebra Anul Nou lunar. Doresc să-i salut pe toţi cordial, urându-le ca în familiile lor să se practice acele virtuţi care ajută să trăiască în pace cu ei înşişi, cu ceilalţi şi cu creaţia. Invită să se roage pentru darul păcii, care trebuie primit şi cultiva cu contribuţia fiecăruia.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini. Îndeosebi credincioşii veniţi din Croaţia şi din Polonia; pe cei din Lecce, Potenza, Cerignola, San Benedetto del Tronto şi Castelliri. Salut Surorile Discipole Pioase ale Învăţătorului Divin şi corul parohial din Claut (Pordenone).

Cu mare afect salut băieţii şi fetele din Acţiunea Catolică a Diecezei de Roma. Dragi tineri, sunt bucuros să vă primesc, împreună cu cardinalul vicar, cu preoţii asistenţi, cu părinţii şi educatorii voştri, la sfârşitul "Caravanei Păcii". Cu această iniţiativă deschideţi festivităţile pentru cei 150 de ani de la întemeierea Acţiunii Catolice din Roma şi cei 50 de ani de la naşterea ACR (Acţiunea Catolică a Copiilor). Vă urez să fiţi martori bucuroşi de pace şi de fraternitate. Acum să ascultăm împreună mesajul pe care prietenii voştri, aici lângă mine, ni-l vor citi.

[citirea mesajului]

Şi acum se vor înălţa spre cer baloanele, simbol al rugăciunilor noastre pentru pacea în lume.

[lansarea baloanelor]

Peste mai puţin de o oră voi pleca într-o călătorie scurtă dar importantă în Emiratele Arabe Unite. Vă rog, însoţiţi-mă cu rugăciunea. Duminică frumoasă tuturor. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 293.