Papa Francisc: Mesaj adresat participanţilor la Conferinţa Internaţională "Drepturile umane în lumea contemporană: cuceriri, omisiuni, negări" (Roma, 10-11 decembrie 2018)

Domnule cardinal,
Veneraţi fraţi întru episcopat şi întru preoţie,
Iubiţi fraţi şi surori,

Sunt bucuros să vă transmit salutul meu cordial vouă tuturor, reprezentanţi ai statelor pe lângă Sfântul Scaun, ai instituţiilor Naţiunilor Unite, ai Consiliului Europei, ai Comisiilor episcopale Dreptate şi Pace şi ai celor pentru pastoraţia socială, ai lumii academice şi ai organizaţiilor din societatea civilă, veniţi la Roma pentru Conferinţa Internaţională cu tema „Drepturile umane în lumea contemporană: cuceriri, omisiuni, negări”, promovată de Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale şi de Universitatea Pontificală Gregoriana, cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi a 25-a aniversări a Declaraţiei şi a Programului de acţiune de la Viena.

Prin aceste două documente, familia naţiunilor a voit să recunoască demnitatea egală a oricărei persoane umane[1], din care derivă drepturi şi libertăţi fundamentale care, fiind înrădăcinate în natura persoanei umane – unitate indisolubilă de trup şi suflet – sunt universale, indivizibile, interdependente şi interconectate[2]. În acelaşi timp, în Declaraţia din 1948 se recunoaşte că „fiecare individ are obligaţii faţă de comunitate, singura în care este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale”[3].

În anul în care se celebrează aniversări semnificative ale acestor instrumente juridice internaţionale, apare oportună o reflecţie aprofundată asupra fundamentului şi respectării drepturilor omului în lumea contemporană, reflecţie care doresc să fie vestitoare a unei angajări reînnoite în favoarea apărării demnităţii umane, cu atenţie specială faţă de membrii mai vulnerabili ai comunităţii.

De fapt, observând cu atenţie societăţile noastre contemporane, se întâlnesc numeroase contradicţii care induc să ne întrebăm dacă într-adevăr demnitatea egală a tuturor fiinţelor umane, proclamată solemn în urmă cu 70 de ani, este recunoscută, respectată, protejată şi promovată în orice împrejurare. Persistă astăzi în lume numeroase forme de nedreptate, nutrite de viziuni antropologice reductive şi de un model economic întemeiat pe profit, care nu ezită să-l exploateze, să-l rebuteze şi chiar să-l ucidă pe om[4]. În timp ce o parte din omenire trăieşte în opulenţă, o altă parte vede propria demnitate nerecunoscută, dispreţuită sau călcată în picioare şi drepturile sale fundamentale ignorate sau încălcate.

Mă gândesc, printre altele, la copiii nenăscuţi cărora le este negat dreptul de a veni pe lume; la cei care nu au acces la mijloacele indispensabile pentru o viaţă demnă[5]; la cei care sunt excluşi de la o educaţie adecvată; la cel care este privat pe nedrept de locul de muncă sau este constrâns să lucreze ca un sclav; la cei care sunt deţinuţi în condiţii inumane, care îndură torturi sau la cei cărora le este negată posibilitatea de a se corecta[6]; la victimele dispariţiilor forţate şi la familiile lor.

Gândul meu se îndreaptă şi spre toţi cei care trăiesc într-un climat dominat de suspiciune şi de dispreţ, care sunt obiect al actelor de intoleranţă, discriminare şi violenţă din cauza apartenenţei lor rasiale, etnice, naţionale sau religioase[7].

În sfârşit, nu pot să nu-i amintesc pe cei care îndură multiple încălcări ale drepturilor lor fundamentale în contextul tragic al conflictelor armate, în timp ce negustorii morţii[8] fără scrupule se îmbogăţesc cu preţul sângelui fraţilor şi surorilor lor.

În faţa acestor fenomene grave, toţi suntem chemaţi în cauză. De fapt, când drepturile fundamentale sunt încălcate, sau când sunt privilegiaţi unii în defavoarea altora, sau când ele sunt garantate numai pentru grupuri determinate, atunci se întâmplă nedreptăţi grave, care la rândul lor alimentează conflicte cu consecinţe apăsătoare fie în cadrul fiecărei naţiuni fie în raporturile dintre ele.

Aşadar fiecare este chemat să contribuie cu curaj şi determinare, în specificul rolului propriu, la respectarea drepturilor fundamentale ale fiecărei persoane, în special ale celor „invizibile”: ale atâtora cărora le este foame şi sete, care sunt goi, bolnavi, străini sau deţinuţi (cf. Mt 25,35-36), care trăiesc la marginile societăţii sau sunt rebutaţi.

Această exigenţă de dreptate şi de solidaritate îmbracă o semnificaţie specială pentru noi creştinii, pentru că însăşi Evanghelia ne invită să ne îndreptăm privirea spre cei mai mici dintre fraţii noştri şi surorile noastre, să ne fie milă (cf. Mt 14,14) şi să ne angajăm concret pentru a alina suferinţele lor.

Cu această ocazie doresc să adresez un apel din inimă celor care au responsabilităţi instituţionale, cerându-le să pună drepturile umane în centrul tuturor politicilor, inclusiv cele de cooperare la dezvoltare, şi atunci când asta înseamnă a merge împotriva curentului.

Cu auspiciul ca aceste zile de reflecţie să poată trezi conştiinţele şi să inspire iniţiative menite să tuteleze şi să promoveze demnitatea umană, încredinţez pe fiecare dintre voi, familiile voastre şi popoarele voastre mijlocirii Mariei Preasfinte, Regina păcii, şi invoc asupra tuturor belşugul binecuvântărilor divine.

Din Vatican, 10 decembrie 2018

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] Cf. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 10 decembrie 1948, Preambul şi Articolul 1.

[2] Cf. Declaraţia de la Viena, 25 iunie 1993, nr. 5.

[3] Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 29.1.

[4] Cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, nr. 53.

[5] Cf. Ioan al XXIII-lea, Scrisoarea enciclică Pacem in terris, 11 aprilie 1963, 6.

[6] Cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2267.

[7] Cf. Discurs adresat participanţilor la Conferinţa mondială despre tema „Xenofobia, rasismul şi naţionalismul populist, în contextul migraţiilor mondiale”, 20 septembrie 2018.

[8] Cf. Audienţa generală, Piaţa „Sfântul Petru”, 11 iunie 2014.

lecturi: 13.