Multe cuvinte şi puţine fapte

Cardinalul Sandri despre situaţia din Orientul Mijlociu

Multe "sunt cuvintele care sunt pronunţate pentru tutelarea prezenţei creştine în Orientul Mijlociu", dar puţine sunt "faptele care urmează concret după aceea, la nivel de politică internaţională". Asta a denunţat cardinalul Leornardo Sandri în timpul întâlnirii cu adunarea patriarhilor şi episcopilor catolici din Liban (APECL), la care participă şi superiorii generali ai ordinelor călugăreşti masculine şi feminine prezenţi în ţară. Întâlnirea, desfăşurată la Bkerké miercuri, 14 noiembrie 2018, a fost o etapă importantă a călătoriei în ţara cedrilor făcută de prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale cu ocazia celei de-a cincizecea aniversări a instituirii Reuniunii Operelor de Ajutor al Bisericilor Orientale (ROACO).

În faţa cardinalului Béchara Boutros Raï, patriarh de Antiohia al maroniţilor şi preşedinte al APECL, a nunţiului apostolic Joseph Spiteri şi a patriarhilor de Antionia al sirienilor şi al Ciliciei al armenilor, Ignace Yousef al III-lea şi Gregoire al XX-lea, cardinalul a remarcat drama "dezlipirii de propria ţară şi de propria patrie, în cadrul acelui mare fenomen al refugiaţilor şi al migranţilor care implică în mod decisiv chiar Libanul", unde în aceşti ani au fost primiţi mulţi refugiaţi, dintre care unii s-au stabilit în ţară şi alţii au emigrat în toată lumea. Există după aceea drama războiului, a spus cardinalul Sandri, "păcatul nostru, cel al incoerenţei între viaţă şi credinţă, admiţând posibilitatea că poate că au fost sau sunt cazuri de mărturie rea, mai ales în gândirea şi în gestionarea bunurilor Bisericii". În această privinţă, prefectul a repropus o imagine evanghelică folosită de papa Francisc: văduva care "dă tot ceea ce are în tezaurul templului". O comparaţie care valorează şi pentru cea mai mare parte a agenţiilor lui ROACO, care "trăiesc din donaţii ale milioane şi milioane de simpli binefăcători, care eventual de mulţi ani dau puţin dar dau mereu şi fac posibilă o mare acţiune de caritate". Fiind creştini, a adăugat el, nu ne putem permite să "secularizăm speranţa", "risc posibil în toate cele trei mari monoteisme răspândite în această regiune". În schimb suntem chemaţi să "întrupăm speranţa", s-o facem de recunoscut şi de experimentat "pornind de la promisiunea lui Dumnezeu: eu îţi dăruiesc, mă înclin asupra ta, îţi slujesc, te ajut, pornind de la ceea de Dumnezeu a făcut cu mine cel dintâi, şi nu pe baza bunei mele voinţe şi a proiectului meu de bine".

Partea a doua a dimineţii de 14 noiembrie a fost dedicată unei reuniuni operative între delegaţii de la ROACO şi membrii comisiei episcopale pentru slujirea carităţii. A fost o ocazie importantă de schimb de experienţe şi sugestii pentru a crea condiţiile cele mai bune de lucru.

În timpul prânzului în privat în nunţiatură, cardinalul Sandri a avut posibilitatea de a dialoga despre situaţia Bisericii latine cu monseniorul Cesar Essayan, vicar apostolic de Beyrouth, oprindu-se printre altele asupra prezenţei adesea ascunse a peste două sute de mii de muncitori străini catolici, care provin din Filipine, Sri Lanka şi Etiopia, pentru care se continuă să se organizeze o asistenţă pastorală care trebuie să găsească alte forţe şi colaborări.

În această după-amiază delegaţie de la ROACO împreună cu cardinalul au mers la Beirut, într-unul dintre centrele realizate de Biserica caldeeană pentru proprii credincioşi refugiaţi din Siria şi din Irak. Au fost primiţi de episcopul Kassarj în birourile de coordonare a adulţilor, care implică circa trei mii de familii. Sunt oferite, pe de o parte, asistenţă sanitară în centrul Saint Michel, capabil să îngrijească între 60 şi 75 de persoane în fiecare zi; pe de altă parte, formare şcolară pentru copii, subîmpărţiţi în trei clase pe care cardinalul şi agenţiile le-au vizitat, primiţi de cântecele lor de sărbătoare. Centrul, graţie contribuţiei fundaţiei "Sfânta Rafka şi Sfânta Ana" din Statele unite, furnizează familiilor nevoiaşe provizii alimentare şi de primă necesitate. Ceea ce inspiră angajarea acestor credincioşi orientali caldeeni din Liban să-i primească pe fraţii lor mai nenorociţi din Siria şi din Irak sunt cele patru principii enunţate de papa Francisc cu privire la migranţi: a primi, a proteja, a promova, a integra.

Cardinalul Sandri a mulţumit pentru ospitalitate şi pentru ceea ce a fost împărtăşit cu reprezentanţii agenţiilor. Ceea ce "am văzut ne dă siguranţă, pentru că ceea ce a fost dat a fost folosit bine şi este foarte vizibil"; însă satisfacţia cea mai mare este pentru că "noi toţi vedem întrupată aici o pagină din Evanghelie, cea din Mt 25: am fost gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat". Aceasta trebuie să fie "busola care ne conduce". După aceea, trimiterea unui salut călduros patriarhului de Babilonia al caldeenilor, Louis Raphaël Sako, cu o urare de un viitor de pace şi reconciliere pentru iubitul Irak.

În ziua precedentă delegaţia de la ROACO condusă de cardinal a mers la câţiva kilometri de graniţa cu Siria, la Tanayel, în marea casă a iezuiţilor, unde erau superiorul comunităţii şi cardinalul Mario Zenari, nunţiu apostolic la Damasc, cu episcopii catolici sirieni. În timpul întâlnirii care a avut loc după liturghie, superiorul local al Societăţii lui Isus a explicat că acea casă s-a ridicat după uciderea a trei iezuiţi în timpul imperiului otoman, când Înalta Poartă a decis să doneze terenul, care actualmente găzduieşte o mare bucată agricolă (cultivată în colaborare cu Universitatea Saint Joseph conform principiilor din Laudato si'), un orfelinat şi trei şcoli pentru un total de 1.500 de elevi cei mai mulţi musulmani, în afară de un centru de spiritualitate pentru reculegeri şi exerciţii spirituale. La rândul său, cardinalul Sandri a reevocat ultima sa călătorie în Siria, pentru consacrarea catedralei latine din Alep, dorind ca normalizarea progresivă să poată ajunge la ziua pentru a se putea întoarce acolo, dar declarându-se sigur că prezenţa constantă a nunţiului apostolic creat cardinal de papa şi pentru a onora martiriului poporului sirian este un semnal de mare încurajare.

(După L'Osservatore Romano, 17 noiembrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 26.