Papa Francisc o aminteşte pe Chiara Corbella: "Un copil nu este niciodată un blestem"

De Salvatore Cernuzio

"Un copil nu ester niciodată un blestem", ci "întotdeauna o binecuvântare". Întotdeauna. Şi în cazul în care pentru a păzi viaţa sa mama şi-o sacrifică pe a sa, aşa cum s-a întâmplat pentru tânăra romană Chiara Corbella Petrillo, moartă după ce a amânat îngrijirile unei tumori la limbă numai să nu pună în pericol viaţa copilului, Francesco, pe care-l purta în sân.

O istorie - care a provocat mare emoţie în Italia şi în lume, atrăgând totuşi şi unele critici pentru această alegere considerată "inconştientă" - pe care papa Francisc a voit s-o amintească şi s-o laude în al patrulea episod al programului "Ave Maria", transmis marţi 6 noiembrie, la ora 21.05 (22.05, ora României), pe Tv2000. "Un copil nu este niciodată un blestem. Poate să fie o cruce, pentru mama", spune papa răspunzând la o întrebare a preotului Marco Pozza. "O femeie romană tânără", continuă el cu referinţă clară la Chiara Corbella, "a murit la 23 de ani pentru că a refuzat o îngrijire pentru sănătatea sa. Era însărcinată şi nu voia să piardă copilul şi pentru a-l păzi pe copil până la naştere a murit ea. Dar un copil este întotdeauna o binecuvântare".

Chiara Corbella era sigură de asta, de aceea a decis mereu să ducă la capăt primele două sarcini ale sale, deşi au fost dificile, deşi s-au încheiat ambele cu un epilog dramatic: prima, Maria Grazia Letizia, s-a născut cu o anencefalie şi n-a trăit nici jumătate de oră, şi apoi Davide, căruia deja în primele luni de sarcină i-a fost diagnosticată lipsa membrelor inferioare, a supravieţuit şi el puţine minute. Exact timpul, ambii, de a da părinţilor, Chiara şi soţul Enrico, posibilitatea de a-i boteza şi de a-i însoţi cu rugăciunea "spre cer".

În schimb a fost o sarcină senină cea cu Francesco, al treilea copil, cel puţin până la acea sentinţă oribilă a medicilor că leziunea găsită pe limba tinerei era un cancer epitelial. Primele intervenţii au fost imediate, apoi a devenit urgent să se înceapă o terapie. De aici alegerea care a făcut-o pe Chiara o martoră curajoasă de iubire faţă de celălalt, amintită acum şi de papa Francisc: să amâne îngrijirile pentru a nu pune în pericol viaţa copilului.

Moartea pentru tânără a venit după circa un an de la naşterea copilului, la 13 iunie 2012. Ea între timp a trăit durerile bolii şi consumarea trupului său cu o forţă şi o seninătate ieşite din comun, care derivau din credinţa sa profund înrădăcinată încă de când era mică, aşa cum relatează toţi cei care, din familie şi prieteni, i-au fost alături în acea perioadă. O mărturie care, prin social, mass-media şi prin viu grai, s-a răspândit repede în tot oraşul Roma, aşa încât la înmormântare în parohia "Santa Francesca Romana", în zona Ardeatina, era greu de găsit un loc şi în picioare.

Faima de sfinţenie a determinat ca, la şase ani după moarte, dieceza de Roma să demareze la 17 iulie cauza de beatificare şi canonizare a lui Chiara, după "nihil obstat"-ul Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor. Procesul s-a deschis oficial la 21 septembrie 2018 - ziua în care Chiara şi Enrico ar fi împlinit zece ani de căsătorie - cu un rit prezidat de cardinalul vicar Angelo De Donatis care a definit-o pe femeie o "sfânta de la uşa vecină", în prezenţa a sute de persoane.

În această primă fază a cauzei, tribunalul diecezan adună scrisori, jurnale, mărturii scrise şi orale despre tânără. Tot materialul va fi apoi supus studiului Dicasterului Sfinţilor care va evalua eroismul vieţii şi virtuţilor tinerei pentru a stabili dacă gestul său de a amâna îngrijirile pentru a salva viaţa copilului a fost dictată de "instinct matern" sau "iubire creştină eroică". Dacă va fi declarată "venerabilă", se va trece la faza beatificării cu analizarea unei eventuale minuni. Drumul este lung, dar deja astăzi se vorbeşte despre numeroase haruri primite prin mijlocirea acestei tinere mame.

(După Vatican Insider, 5 noiembrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.